Cuviosul Irodion de la Lainici este cinstit pe 3 mai. Cuviosul Irodion s-a nascut in anul 1821, in Bucuresti si a primit la botez numele de Ioan. La varsta de 20 de ani, a intrat ca frate in Manastirea Cernica. Primeste ingerescul chip al calugariei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion.
In septembrie 1850 staretul sau, Calinic, este hirotonit episcop la Ramnicu Valcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alaturi de alti vietuitori si pe Irodion. In anul 1854 il numeste staret al schitului Lainici. A pastorit cu mici intreruperi 41 de ani, intre anii 1854-1900.
Mentionam ca dupa moartea duhovnicului Sfantului Calinic, Irodion devine din ucenic, duhovnic al Sfantului Calinic.
Cuviosul Irodion a trecut la cele vesnice pe 3 mai 1900. Dupa trecerea la cele vesnice, la mormantul parintelui Irodion foarte multi bolnavi primeau tamaduire.
Cuviosul Irodion a fost vazator cu duhul
A prorocit inainte de a trece la cele vesnice pustiirea manastirii Lainici. Prorocia sa a fost implinita in toamna anului 1916, cand trupele germane au transformat manastirea in grajd pentru cai. Abia in anul 1929 este readusa viata monahala prin purtarea de grija a arhimandritul Visarion Toia.
Descoperirea moastelor si canonizarea Sfantului Irodion
Dupa sapte ani de la trecerea sa la cele vesnice, parintele Iulian Drighicioiu, primeste binecuvantarea de la episcopie pentru deshumare. Astfel au descoperit ca trupul Cuviosului Irodion era neputrezit si izvorator de miresme (bine mirositor). A fost ingropat intr-un loc mult mai adanc, iar in 1929, prin descoperire dumnezeiasca, parintele Visarion Toia, staretul manastirii Lainici, le-a asezat intr-un loc de taina. Din acel moment nimeni nu a mai cunoscut locul in care se aflau osemintele Cuviosului Irodion.
Pe 8 aprilie 2009, IPS Parinte Irineu, Mitropolit al Olteniei, a primit binecuvantarea Prefericitului Daniel sa gaseasca moastele Cuviosului Irodion. Sfantul s-a lasat redescoperit pe 10 aprilie, iar moastele sale au fost asezate intr-o racla de argint.
Trecerea Cuviosului Irodion in randul sfintilor a fost aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in cadrul sedintei de lucru din 29 octombrie 2010. Sfantul Sinod a hotarat ca ziua sa de praznuire sa fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele vesnice.
Canonizarea Cuviosului Irodion a fost proclamata pe 1 mai 2011, la Manastirea Lainici.
Cum se face trecerea in randul sfintilor
Actul prin care Biserica recunoaste, declara si asaza pe credinciosii trecuti la cele vesnice, in randul sfintilor, poarta denumirea de canonizare. In primele secole, canonizarile erau facute de catre fiecare Biserica locala, care avea in fruntea ei un episcop. Proclamarea unui sfant era realizata atunci cand Dumnezeu isi descoperea lucrarea Sa prin aceste persoane care urmau a fi canonizate. Astfel, Biserica proclama sfintenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate.
Ca cineva sa ajunga sa fie trecut in randul sfintilor, nu e nevoie de un anumit numar de ani de la moartea sa si nici de un anumit numar de minuni.
Pentru a fi feriti de necredinta, autoritatea bisericeasca a fixat cateva criterii dupa care cineva poate fi trecut in Sinaxar. Din conditiile de fond amintim:
1. Ortodoxia neindoielnica a credintei celui ce urmeaza a fi canonizat, ortodoxie pastrata pana la moarte.
2. Proslavirea lui de catre Dumnezeu, manifestata prin moarte martirica pentru credinta, prin puterea de a savarsi minuni si puterea de a apara eroic Biserica Ortodoxa.
3. Raspandirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan acordat de poporul credincios.
Pentru a se afirma unitatea Bisericii in privinta actelor de canonizare, s-au intocmit anumite randuieli care constau in acte formale de savarsit cu ocazia canonizarii solemne. Acestea sunt: instituirea unei comisii pentru cercetarea vietii persoanei ce urmeaza a fi trecuta in randul sfintilor, intocmirea unui raport in care se aduc argumentele pentru canonizare, aprobarea de catre Sfantul Sinod a raportului, pregatirea textelor liturgice (slujba Vecerniei, Utreniei, Acatistul) si icoana sfantului, intocmirea unui act sinodal de catre Sfantul Sinod (care cuprinde motivarea canonizarii, hotararea Sfantului Sinod de a trece persoana respectiva in randul sfintilor, instituirea cultului public bisericesc, general sau local, fixarea zilei de sarbatoare a sfantului, trecerea lui in calendarul bisericesc si a slujbei lui in cartile de ritual, si oranduirea ca anumite biserici sa aiba hramul sfantului respectiv).
Ceremonia de proclamare a sfintilor
In cazul descoperirii moastelor sfantului respectiv, acestea sunt unse cu Sfantul Mir si asezate intr-o racla. Cu o zi inainte de a fi proclamat sfant, se savarseste ultimul parastas pentru el, se canta acatistul si se face priveghere toata noaptea. Dupa oficierea Sfintei Liturghii din ziua proclamarii canonizarii, se citeste tomosul sinodal.
Dupa citire, actul este semnat de toti membrii Sfantului Sinod. Se citeste viata sfantului canonizat si se poarta in procesiune moastele (acolo unde sunt) si icoana sfantului, in jurul bisericii. Dupa procesiune, racla, sau in lipsa, numai icoana sfantului, este asezata in biserica, la locul cuvenit.
Dupa proclamarea canonizarii, este pubilicat actul sinodal de canonizare si este trimis catre toate Bisericile Ortodoxe Autocefale. Se tipareste viata sfantului, se inscrie sarbatoarea in calendar si in cartile de cult si se raspandeste icoana sfantului in popor.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.