Sfantul Ignatie Briancianinov

Sfantul Ignatie Briancianinov Mareste imaginea.

Sfantul Ignatie Briancianinov este praznuit pe 30 aprilie. Sfantul Ignatie Briancianinov s-a nascut in anul 1807, dintr-o familie de nobili rusi, in provincia Vologda.

Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arata foarte intelept si evlavios, iubind mai ales linistea, rugaciunea, slujbele Bisericii si citirea cartilor sfinte.

Dotat cu o inteligenta de exceptie, tanarul Dimitrie este remarcat in scurta vreme de marele duce Nicolae, viitorul tar, si este luat sub protectia acestuia. Totusi, succesul sau in cercurile inalte ale societatii nu ii dadea implinire sufleteasca. Mangaierea sa o gasea doar in slujbele Bisericii si in scrierile Sfintilor Parinti, in care afla indrumari sigure spre mantuire. In cele din urma, demisionand din functia de ofiter in armata tarului, paraseste lumea si in anul 1827 intra impreuna cu un prieten in nevointa monahala la Manastirea Sfantul Alexandru Svirski, sub povatuirea Sfantului Leonid, viitorul staret de la Optina. La inceput a facut ascultare la bucatarie, sub porunca unui fost iobag al tatalui sau, gustand pentru prima oara din roadele adevaratei smerenii. Fiind supus intru totul tuturor, tanarul ucenic era iubit de toti parintii din manastire pentru smerenia si ascultarea sa.

In anul 1829 se stabileste, impreuna cu staretul sau, in obstea Manastirii Optina, o vestita sihastrie a Rusiei pravoslavnice. Este nevoit apoi sa treaca prin mai multe manastiri, suferind de boli, de foame, de frig, insa fara sa cada in deznadejde. In anul 1832 a primit tunderea monahala sub numele de Ignatie si a fost numit egumen la Manastirea Lopotov. Apoi, in 1834, este numit staret la Manastirea Sfantul Serghie, aproape de Petersburg, unde a innoit in intregime viata duhovniceasca si a crescut mai multi fii sufletesti.

Lucrarea sa nu a fost lipsita de multe osteneli, necazuri, ispite si dusmani - o cruce pe care arhimandritul Ignatie a purtat-o cu multa rabdare si despre care avea sa scrie mai apoi: „Acolo m-a invrednicit Domnul cel milostiv sa cunosc aceascta bucurie si aceasta pace a sufletului, pe care cuvintele nu pot sa o exprime. Acolo m-a invrednicit sa gust iubirea si dulceata duhovniceasca, chiar in momentul in care imi intalneam dusmanul care voia sa-mi ia viata, si fata dusmanului se facea in ochii mei ca fata unui inger luminat. Ce privilegiu sa fii jertfa, asemenea lui Hristos sau, mai degraba, ce privilegiu sa fii rastignit langa Mantuitorul.”.

Dobandind darul lacrimilor, al smereniei si al sfintei rugaciuni cea din inima, Cuviosul Ignatie a adunat in jurul sau multe suflete cu viata aleasa, arzand ca o faclie nestinsa in mijlocul lor, fiind cautat de toti ca un mare dascal al rugaciunii lui Iisus. Inca a scris cu mare intelepciune si cateva carti de zidire duhovniceasca, aratand tuturor calea dobandirii sfintei rugaciuni a inimii.

In anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oras din Caucaz. Insa, dupa patru ani, din cauza bolii se retrage iarasi la liniste, devenind doctor iscusit de suflete, cautat de multi fii. La 30 Aprilie 1867, isi da duhul in mainile Domnului, lasand in urma numerosi ucenici. Dupa sfarsitul sau fericit, Sfantul Ignatie a aparut in mijlocul unei lumi orbitoare unuia dintre fiii sai duhovnicesti, spunandu-i: „Tot ce am scris in cartile mele este adevarat!”.

Pentru sfintenia vietii lui, Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov a fost canonizat in anul 1988 de Biserica Ortodoxa Rusa, cu zi de praznuire la 30 aprilie.

Rugaciune catre Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov


O, mare, prea minunate si bine placutule al lui Hristos, Parinte Ierarhe Ignatie! Primeste cu milostivire rugaciunile pe care cu dragoste si recunostinta ti le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sarmani si neajutorati, care cu credinta si iubire la tine cadem si cerem calduroasa ta solire pentru noi inaintea Scaunului Domnului Slavei. Stim ca mult poate rugaciunea dreptului, care milostiv face pe Stapanul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu inflacarare L-ai iubit si numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia intru nimica le-ai socotit. Tu, lepadandu-te de tine si luandu-ti crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramta si mahnicioasa a vietii monahicesti si pe aceasta cale virtuti mari ai dobandit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adanca evlavie si supunere catre Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe pacatosii cei cazuti cu inteleptele tale cuvinte a-si cunoaste nimicnicia si a alerga intru pocainta si smerenie la Dumnezeu, afara nicicand nu i-ai scos, ci parinte iubitor de fii si bun pastor tuturor le-ai fost; nici acum nu ne parasi pe noi, care tie cu osardie ne rugam si ajutorul si la acoperamantul tau scapam. Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni, sanatate trupului si sufletului; neclintita fa credinta noastra, intareste puterile noastre care slabesc intru ispitele si intristarile veacului acestuia, incalzeste cu focul rugaciunii sufletele noastre cele reci, ajuta-ne ca prin pocainta fiind curatiti, sfarsit crestinesc vietii noastre sa primim si in camara cea prea impodobita a Mantuitorului sa intram dimpreuna cu toti cei alesi, si impreuna cu tine sa ne inchinam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin!

.

30 Aprilie 2014

Vizualizari: 972

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE