Rugaciunea inimii isi are originea in porunca Apostolului Pavel: "Rugati-va neincetat!" (I Tes 5, 17). Sigur, pare imposibil sa te rogi tot timpul. Dar nu este asa. Cand Sfantul Maxim Marturisitorul este intrebat de unul dintre frati cum e posibil sa te rogi neincetat cand sunt atatea lucruri de facut, acesta i-a raspuns: "Dumnezeiasca Scriptura nu porunceste nimic din cele cu neputinta".
La rugaciunea inimii poate ajunge orice om, atat calugarul, cat si mireanul. Dar ea este un dar al lui Dumnezeu. Asa ca nu trebuie sa ne miram daca auzim de persoane care s-au nevoit o viata intreaga si nu au ajuns sa o practice. Ca orice dar, Dumnezeu il ofera doar aceluia care care are cu adevarat dragoste si smerenie. Important este ca noi sa ne straduim sa-l primim. Nu trebuie sa ajungem sa credem ca nu ne vizeaza, ca Dumnezeu nu ne are in vedere cu acest dar. E un pacat sa crezi ca el apartine doar altora. Risti sa faci din rugaciunea inimii doar un subiect de discutie: cine a practicat-o, care ii este inceputul, ce cuvinte contine, etc. Insa ea nu ne-a fost data pentru speculatie, ci pentru unirea cu El.
Cuvintele pe care trebuie sa le rostim pentru a dobandi rugaciunea inimii sunt: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Repetarea cat mai deasa a acestor cuvinte nu duce nici la plictiseala si nici la oboseala mintii, cum adeseori se afirma. Nu devenim niste papagali. Dimpotriva, dobandim pacea cu toti si cu toate.
Rugaciunea inimii are nevoie la inceput de cantitate, de aceea este nevoie ca omul sa inmulteasca repetarea ei pe zi ce trece. Semn al dobandirii rugaciunii inimii este faptul ca omul, trezindu-se din somn, simte mai inainte de toate miscarea rugaciunii in minte, ca indiferent de actiunea in care se afla, rugaciunea ii rasuna in adanc, ca rugaciunea nu-l paraseste niciodata, ajunge precum respiratia. De aceea Sfinti Parinti afirma ca ea se repeta de la sine si-n timpul somnului, adeverind versetul din Cantarea Cantarilor: "Eu dorm, dar inima mea vegheaza".
Oricarui lucrator al rugaciunii inimii, Dumnezeu ii ingaduie ispite pe masura puterilor sale. Astfel, diavolul nu va fi in stare sa faca nimic mai presus de cele ingaduite. Nu e cazul sa descriem ispitele care pot veni asupra celor ce se indeletnicesc cu rugaciunea inimii, deoarece nu cu toti se intampla unul si acelasi lucru. Important este ca omul, afara de Numele Domnului, sa nu fie captivat de nimic.
Incepeti de astazi sa va rugati rostind cuvintele : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si veti avea parte de o bucurie nesfarsita. Nu le rostiti mecanic, ci cugetand ca Dumnezeu e de fata, ca va aude si va vede.
Adrian Cocosila
Aboneaza-te la newsletter
Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!
-
Liviu Marinel TanasePostat la 2012-05-22 00:07
Bravo pentru acest articol de SUFLET. Doamne ajuta!
-
Doinita NovaceanuPostat la 2012-05-09 12:00
Pentru doamna Neli Cartianu: aveti dreptate, Dumnezeu ne iubeste pe toti. Si eu am descoperit aceasta rugaciune a inimii acum 2 ani, cand am intalnit un om minunat (viitorul sot), care m-a facut sa "deschid ochii" spre Dumnezeu.
Iti multumesc Doamne ca ai grija de mine si de parintii si fratii mei!
-
Constantin PerteaPostat la 2011-08-25 16:14
AMIN ! FOARTE ADEVARAT CEEA CE A-TI SCRIS .FIE CA DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE SI SA VA DEA SANATATE.
-
Marius MihaiPostat la 2011-08-25 11:23
Domnul Iisus Hrisos ne invata: "Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri..." (Matei 6:6-9)
-
Vasa NastaPostat la 2011-08-25 08:15
Va multumesc pentru minunatul articol si pentru comentariile constructive ! Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa de Vasilica ! Amin.
-
Ioan Adrian PascPostat la 2011-08-24 11:59
Literatura "de specialitate" privitoare la Rugaciunea Inimii este multa si cuprinzatoare. Poti citi sute de carti si vor trece ani multi citind. Cu cat vei citi mai mult cu atat vei fi mai analitic si te vei pierde in multe detalii. Parintele Arsenie Papacioc (odihneasca-se in pace!) i-a dat unei persoane in loc de cunocuta carte "Sbornicul" un metanier spunandu-i ca cu el va zbura sigur mai repede decat cu cartea (expresia este asemanatoare vorbelor sale nu intocmai). Este o pilda suficent de clara a unei persoane suficent de "calificate si autorizate" in a vorbi despre rugaciune. Teoria ca teoria dar practica...
-
neli cartianuPostat la 2011-08-24 10:36
Sotul meu este mort de 15 ani.De cand ma stiu am fost un mirean obisnuit, mica spuneam "Inger ingerasul meu", ulterior"Tatal nostru" si in general ma rugam cu cuvintele mele. In urma cu 4 ani Bunul Dumnezeu m-a luminat sa incep sa folosesc "Rugaciunea inimii" .La inceput mai automat,din ce in ce mai mult in mod constient.Pot spune ca simt cum Dumnezeu ma iubeste pe mine si fetita mea chiar si cand mai trebuie sa platim pentru lucrurile si faptele unde mai avem de lucrat.Dumnezeu nu m-a tinut pe gramezi de bani,intotdeauna mi-a deschis portite incat niciodata nu am fost in situatia ca a doua zi sa nu am mai mult decat strictul necesar eu cu fetita.
Imi doresc din tot sufletul sa pot sa-i multumesc pentru tot ceea ce am primit si sa constientizez ce trebuie sa fac pentru ca bunul Dumnezeu sa nu-si intoarca fata de la noi.
-
Romeo - Nicolae StefanescuPostat la 2011-08-24 10:04
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma...,,
Cred din ce simt eu că este suficient și să rostim cu inima curată și cu mintea la Dumnezeu urcată atât.
El, știe cine îi vorbește și toate păcatele noastre. Să tindem să fim mai presus de fire. Din fire suntem păcătoși. În păcat ne-am născut dobândint de la adam acesta și totuși să trecem mai presus de fire prin a fii cu mintea și inima la Dumnezeu cel adevărat.
Romeo - Nicolae + ASiIiVro
-
costel popescu Postat la 2011-08-24 09:56
Rugaciunea inimii - rezumarea hristologiei
"Sfantul Marcu al Efesului spune ca rugaciunea inimii reprezinta un mic rezumat al dogmei hristologice. „Dar cineva ar putea privi insasi aceste cuvinte dumnezeiesti ale rugaciunii acesteia si ca infatisand sub ele dogma noastra ortodoxa despre Iisus Hristos si respingand toata erezia rau-cugetatorilor. Caci, prin «Doamne», care indica firea dumnezeiasca, sunt dezavuati cei care gandesc ca Iisus este un simplu om; prin «Iisuse», care indica umanitatea, sunt dati corbilor cei care-L socotesc ca e numai Dumnezeu si ca a venit om doar prin imaginatie; «Hristoase», care contine in sine cele doua firi, ii face sa inceteze pe cei care, desi cred ca este amandoua, sunt de parere ca El constituie doua ipostasuri despartite intre ele; iar «Fiul lui Dumnezeu» inchide gura celor ce cuteaza sa introduca, in sens invers, o contopire a firilor, proclamand firea dumnezeiasca, si plecand de aici, si pe cea omeneasca, necontopita dupa unire. Astfel incat aceste patru rostiri sunt ca niste cuvinte ale lui Dumnezeu si sabii duhovnicesti care desfiinteaza doua perechi de erezii opuse, rele diametral opuse, dar care cinstesc deopotriva lipsa de evlavie“ („Filocalice uitate“, p. 182). Iata cum Sfantul Marcu al Efesului reuseste sa identifice in Rugaciunea mintii criticarea vadita a celor patru erezii principale din primele veacuri: arianismul, dochetismul, nestorianismul si monofizitismul".
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.