Sfântul Cuvios Macarie, făcătorul de minuni, stareţul Mănăstirii Jabin din Rusia este pomenit în zilele de 22 ianuarie (fericita sa adormire, în anul 1653) şi pe 22 septembrie. Sfantul Macarie de la Jabin s-a născut în anul 1539. Din fragedă pruncie primeste tunderea în monahism cu numele Onufrie. În anul 1585 întemeieaza mănăstirea Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din Jabin, lândă râul Oka, nu departe de oraşul Belev. În anul 1615, mănăstirea a fost complet distrusă de soldaţii polonezi sub comanda lui Lisovski.
Sfântul Macarie de la Jabin a petrecut întreaga viaţă în aspre nevoinţe, răbdând frigul iernii, fierbinţeala verii, foamea şi setea. Adesea se adâncea în pădure unde petrecea în rugăciune neştiut şi netulburat de nimeni. Odată, pe când mergea pe o cărare prin pădure, a auzit un geamăt slab. Uitandu-se in jur, a văzut un soldat polonez ostenit sprijinindu-se de un copac. Se depărtase de regimentul său şi se rătăcise în pădure. Cu o voce stinsă, soldatul, care putea face parte chiar dintre cei care daramasera mănăstirea sa, îi ceru sfântului puţină apă să îşi potoleasca setea. Inima părintelui a fost mişcată de dragoste şi milă pentru străinul din faţa sa. Rugându-se Domnului, înfipse băţul său în pământ şi dintr-o dată se ivi un izvoraş de apă care potoli setea soldatului aflat pe moarte.
După ce a pus rânduială bună în mănăstire, Sfântul Onufrie s-a retras din obşte lăsând în locul său pe unul dintre ucenici, şi a luat schima mare cu numele Macarie. S-a retras pentru o viaţă pustnicească într-un loc singuratic din apropierea unui afluent al râului Jabin.
Nevoinţele sfântului părinte au ramas necunoscute atat crestinilor, cat şi fraţilor. A trecut la Domnul în anul 1623, la vârsta de 84 de ani. A fost înmormântat pe partea opusă de porţile mănăstirii.
Icoana care reda chipul cuviosului părinte pastreaza imaginea realizata de cei care l-au văzut: părul alb, barba mică, iar deasupra rasei sale purta schima. Cinstirea sfântului Macarie a inceput pe la sfârşitul veacului al XVII-lea sau începutul veacului al XVIII-lea. Se spune că sfintele sale moaşte au ramas în pământ până în anul 1721 când au fost mutate într-o criptă.
În veacul al XVIII-lea mănăstirea s-a pustiit, iar nevoinţele şi minunile săvârşite de sfântul părinte au fost uitate, până când sfintele sale moaşte nestricate şi pline de mireasmă au fost aflate în timpul ridicării bisericii Sfântul Nicolae din 1816, când cei aflaţi acolo slujiră cu evlavie o panihidă.
Refacerea cinstirii după rânduială a sfântului Macarie este atribuită stareţului Iona a cărui zi de naştere era chiar 22 ianuarie şi care si-a inceput viaţa monahală la mănăstirea Optina, nu departe de mănăstirea Jabin. În anul 1875, stareţul Iona a fost numit stareţul mănăstirii Jabin. Acesta a cerut să se reia pomenirea sfântului Macarie, întărindu-şi cererea cu o petiţie a locuitorilor din Belev, care de-a lungul veacurilor au pastrat cinstirea sfântului lor. La 22 ianuarie 1888, s-a reluat pomenirea anuală a cuviosului Macarie din Jabin.
În anul următor s-a ridicat deasupra mormântului său o biserică închinată lui. Egumenul Iona a hotarat să se dezgroape sfintele moaşte ale cuviosului Macarie. Însă după cum în viaţa sa pământească sfântul părinte iubise mai presus de toate liniştea şi smerenia, şi acum era neschimbat, căci le-a apărut celor ce se pregăteau sa facă săpăturile, poruncindu-le să se oprească, altfel vor fi mustraţi. Amintirea aceastei apariţii a sfântului a fost păstrată cu multă evlavie de călugării mănăstirii.
Troparul Sfantului Macarie de la Jabin
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Macarie; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.