Sfantul Simeon din Muntele Minunat este sarbatorit pe 24 mai.
Sfantul Simeon din Muntele Minunat s-a nascut in anul 522, in cetatea Antiohia, din Siria, si a trecut la cele vesnice in anul 592. El este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 24 mai. Desi acest sfant a petrecut foarte multi ani in varful unui stalp de piatra, el nu trebuie confundat cu Sfantul Simeon Stalpnicul, care a trait intre anii 390-459, langa cetatea Alep, din Siria, si este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 1 septembrie.
"Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dunnezeu, parintele nostru Simeon; si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere; slava Celui ce te-a incununat pe tine; slava Celui ce lucreaza prin tine, tuturor, tamaduiri."
Sfantul Simeon din Muntele Minunat
Tatal sfantului, Ioan, era de loc din cetatea Edessa, iar mama sfantului, Marta, era de loc din cetatea Antiohia. Cand parintii lui Ioan s-au asezat in cetatea Antiohia, ei au cautat pentru fiul lor o fecioara crestina, spre a se uni in Taina Nuntii. Cunoscand viata curata a fiului acelora, parintii Martei au fost de acord cu casatoria celor doi. Desi fata dorea sa duca viata feciorelnica, dupa multa rugaciune si multe lacrimi, ea a facut ascultare de parintii ei, spre a nu-i intrista.
Ioan si Marta au avut acelasi gand, traind bineplacut inaintea lui Dumnezeu. Ei posteau mult si se osteneau cu nevointe duhovnicesti. Dorind a naste un copil, spre a-l inchina lui Dumnezeu, fericita Marta a mers in biserica Sfantului Ioan Botezatorul si s-a rugat indelung. Ea a petrecut mai multe zile fara sa manance si fara sa bea, dormind pe jos. In cele din urma, intr-o noapte, ea l-a vazut pe Sfantul Ioan, care i-a zis: "Indrazneste, femeie, si te roaga, caci a fost primita rugaciunea ta." Atunci, locul s-a umplut de buna mireasma.
Dupa inca o vreme, Sfantul Ioan i s-a aratat din nou Martei, zicandu-i: "Ridica-te degrab, femeie, si du-te in camara ta si, in binecuvantare, insotindu-te cu barbatul tau, indata vei zamisli fiu si ii vei pune numele lui Simeon. De carne sau vin sau altceva gatit prin mestesug omenesc nu se va impartasi. Da-i lui spre hrana numai din sanul drept, iar de cel stang nu se va atinge, caci pruncul este de partea cea de-a dreapta. Paine si miere si sare ii vei da lui drept hrana. Trebuie cu toata frica sa fie pazit ca vas sfant, comoara de pret, caci acesta va fi slujitor Domnului Dumnezeului nostru. Cand va implini doi ani, va primi sfantul Botez in aceasta biserica. Ce trebuie sa fie cu el va spune pruncul dupa sfantul Botez, venind harul peste el."
Cuvantul sfantului s-a implinit intocmai, iar fericitii Ioan si Marta au primit de la Dumnezeu un prunc de parte barbateasca. Pe acesta, ei l-au numit Simeon. Fiind invinsa de mila de mama, Marta a incercat sa-i dea copilului spre hrana si din sanul cel stang. Copilul a refuzat de fiecare data, plangand. Dupa mai multe incercari, sanul stang al Martei s-a strans si s-a facut precum cel barbatesc. Mai mult, nici de apa calda a imbaierii nu voia sa se apropie. Astfel, de fiecare data cand maica sa voia sa-l spele, pruncul ramanea fara de glas, aratand prin aceasta voia lui Dumnezeu.
Cand a implinit doi ani, pruncul a fost botezat in biserica Sfantului Ioan Botezatorul, primind numele Simeon. Cand a iesit din cristelnita, vreme de sapte zile, pruncul a spus de mai multe ori: "Am tata si nu am tata, am mama si nu am mama." Prin aceasta, el a aratat mai dinainte vietuirea monahala pe care urma sa o duca.
Pe cand Simeon era ca de cinci ani, un cutremur puternic a zguduit cetatea Antiohiei. Tatal sau a fost zdrobit de o piatra mare, iar pruncul s-a ratacit de mama lui. Gasindu-l o femeie tematoare de Dumnezeu, l-a luat pe umeri si a mers cu el intr-un munte din apropiere. Dupa sapte zile, Sfantul Ioan Botezatorul i-a descoperit Martei unde se afla fiul ei. Femeia care il ingrijea a marturisit ca, vreme de sapte zile, doar de doua ori a gustat paine si apa.
Odata, pe cand se plimba prin cetate, Simeon a ajuns in locul numit Heruvim si, prin descoperirea lui Dumnezeu, a vazut slava vietii vesnice, Tronul lui Dumnezeu, Judecata de Apoi si chinurile iadului. Din acest moment, copilul a inceput a grai cu o mare intelepciune, cunoscand tainele vietii.
Cand a implinit sase ani, Simeon a luat calea manastirii. Prin grija lui Dumnezeu, un batran imbracat in haine albe i-a spus copilului: "Urmeaza-ma, oriunde voi merge." Si a mers acesta pana in apropiere de satul Pila, din tara tiberina, nu departe de Seleucia.
Aici, in munte, el a petrecut in singuratate cateva zile, dupa care, indrumat de ingerul Domnului, a urcat pe munte pana ce a gasit o manastire. Staretul acesteia era arhimandritul Ioan, un batran care cunoscuse de mai inainte inalta petrecere a copilului. Mai mult, aratandu-i copilul, un inger i-a spus staretului: "Prin acesta te vei mantui."
In aceasta manastire, Sfantul Simeon a petrecut vreme de mai multe zile, postind aspru si priveghind toata noaptea. Cand unul dintre frati, inselat de invidie, a pus la cale sa-l omoare pe copil, mana lui cea dreapta s-a uscat si o durere cumplita i-a cuprins tot trupul. Si-a ascuns pacatul si a ajuns in pragul mortii. Abia atunci el si-a marturisit gandul si a capatat tamaduire, prin rugaciunile Sfantului Simeon.
Cand a implinit sapte ani, Sfantul Simeon a cerut sa i se inalte un stalp de piatra, langa cel al staretului sau. In varful stalpului se afla un locas mic si stramt, lucrat din lemn de nuc. Incepand acest fel de nevointa, sfantului i s-a aratat Mantuitorul Iisus Hristos, care, intinzand mainile, i-a zis: "Asa M-au rastignit, Eu binevoind, dar tu intareste-te si imbarbateaza-te." A inteles, deci, sfantul ca de acum trebuie sa se intareasca si mai mult intru rabdare si osteneli.
Pe langa petrecerea pe stalp, Sfantul Simeon cel din Muntele Minunat isi adauga zilnic alte noi nevointe duhovnicesti. Spre deosebire de ceilalti parinti monahi, noaptea, sfantul citea toata Psaltirea, iar ziua o petrecea in tacere. Apoi, cand era indemnat sa manance macar putine verdeturi, el refuza, zicand: "Pe nimeni nu spurca mancarea, dar misca ganduri spurcate, tulbura si ingroasa si face materialnica mintea cea mai subtire."
Sfantul Simeon din Muntele Minunat a fost hirotonit preot. Intr-o icoana veche, el apare zugravit savarsind Sfanta Liturghie, in memoria mamei sale, iar pe ucenici urcand in mod succesiv pana la el, pentru a primi Sfanta Impartasanie. In alta icoana, episcopul Dionisie al Seleuciei apare zugravit urcand la el si hirotonindu-l pe stalp.
Dupa ce Sfantul Simeon a petrecut pe stalp vreme de optsprezece ani, el a mers in Muntele Minunat, unde, vreme de zece ani, s-a nevoit intr-un loc inalt si pietros. Apoi, suindu-se pe un stalp mai mic, a petrecut vreme de patruzeci si cinci de ani. Din cei optzeci si cinci de ani ai sai, saptezeci si noua i-a savarsit Sfantul Simeon cu lupta si cu rabdarea cea mai presus de firea omeneasca.
Sfantul Simeon, cel din Muntele Minunat, a trecut la cele vesnice in anul 592. El este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 24 mai. Desi acest sfant a petrecut foarte multi ani in varful unui stalp de piatra, el nu trebuie confundat cu Sfantul Simeon Stalpnicul, care a trait intre anii 390-459, langa cetatea Alep, din Siria, si este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 1 septembrie.
Moastele Sfantului Simeon, pastrate in Manastirea Neamt
Moastele Sfantului Cuvios Simeon, cel din Muntele Minunat, mai exact, cinstitul sau Cap, se pastreaza cu mare evlavie in Manastirea Neamt, din judetul Neamt. Acest scump odor este incadrat intr-o cununa scumpa pe care, in limba slavona, sta scris: "Moaste de la Sfantul Simeon cel de la Muntele cel Minunat. S-au ferecat de Ioan Ștefan voievod, la leatul 6971 (1463)." Aceasta este, potrivit istoricilor, cea mai veche inscriptie pastrata de la Sfantul Voievod Stefan cel Mare.
Inscriptia in limba slavona este, totodata, certificatul de autenticitate al Sfintelor Moaste. Nu se stie insa cum au ajuns acestea in posesia Sfantului Stefan cel Mare. Este posibil ca ele sa fi fost o mostenire de familie sau un dar primit de voievodul roman pentru faptele de milostenie facute in Sfantul Munte Athos.
Cinstitele Moaste ale Sfantului Simeon au fost daruite Manastirii Neamt in anul 1497, cu ocazia sfintirii acesteia. Este una dintre ctitoriile voievodului. O carte veche - Minei, in limba slavona - din secolul al XVI-lea, pastrata pana astazi in Manastirea Neamt, contine slujba Sfantului Simeon. Nepurtand acest hram, prezenta slujbei sfantului in Minei indica faptul ca manastirea avea deja Sfintele sale Moaste.
Dupa schimbarea vechii racle, cununa asezata de Sfantul Stefan cel Mare s-a asezat deoparte, in muzeul Manastirii Neamt. Moastele Sfantului Simeon cel din Muntele Minunat, asezate deja intr-o noua racla, vor fi aduse la Catedrala Mitropolitana din Iasi, cu ocazia sarbatorii Sfintei Cuvioase Parascheva (octombrie, 2013).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Sfintele Moaste ne cinstesc pe noi
Publicat in : Editoriale -
Sfintele Moaste mai fac minuni?
Publicat in : Editoriale -
Sfintele Moaste, o dovada a existentei lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.