Sfintii Mucenici Fotie si Anichit

Sfintii Mucenici Fotie si Anichit Mareste imaginea.

Fiind paganul imparat Diocletian in Nicomidia, cetatea Bitiniei, s-a maniat pe crestini inaintea intregului sfat si a pus de fata in mijlocul cetatii o multime de unelte spre muncire: sabii, cutite, tepi, unghii de fier, tigai, roate, caldari si toate cele scornite pentru muncirea cea cumplita. inca a gatit si fiare infricosate, voind ca prin toate acelea sa infricoseze pe cei numiti cu numele lui Hristos. Si a trimis ingroziri infricosate si pe la toate marginile imparatiei Romei, poruncind ca pretutindeni sa goneasca, sa munceasca si sa ucida pe crestini; si multe hule vorbea asupra Unuia nascut Fiul lui Dumnezeu.

In cetatea Nicomidiei era pe atunci un barbat de neam bun, cinstit si cu dregatoria comit, anume Anichit. Acela, umplandu-se de ravna pentru Domnul Dumnezeu, a venit inaintea imparatului si cu indrazneala a marturisit pe Iisus Hristos, adevaratul Fiu al lui Dumnezeu si Dumnezeu, vorbind despre nasterea Lui cea dintai fara de inceput si despre intruparea cea de pe urma, pe care a primit-o pentru mantuirea noastra.

Toate acestea le-a aratat cu indrazneala si a batjocorit inselaciunea idoleasca, numind pe zeii paganilor surzi si nesimtitori si ocarand pe cei ce li se inchina lor. Iar la sfarsit a zis: „O, imparate, ingrozirile tale gatite impotriva crestinilor si puse inainte nu ne infricoseaza de fel; pentru ca nu luam in seama nici o munca, nici nu ne vom inchina idolilor celor fara de suflet".

Iar imparatul, umplandu-se de manie si nesuferind sa auda mai mult cuvintele lui cele despre Dumnezeu, a poruncit ca indata sa-i taie limba. Dar Sfantul Anichit si dupa taierea limbii vorbea curat, slavind pe Hristos. Deci a fost batut cu vine de bou asa de tare, incat si oasele ii trecusera prin piele. Iar el, rabdand acea muncire cu barbatie ca in trup strain, striga cu glas tare catre poporul care privea la dansul, propovaduind pe Hristos ca este Unul adevaratul Dumnezeu. Dupa aceea, imparatul a poruncit sa-l dea spre mancare fiarelor. Deci, a dat drumul asupra lui unui leu infricosat, care racnea foarte tare; dar acela, apropiindu-se de mucenic, s-a facut mai bland ca un miel si se gudura la sfantul, iar sudorile care erau pe fruntea mucenicului le-a sters cu laba ca si cu un burete. Iar sfantul a strigat, zicand: „Doamne, Iisuse Hristoase, Iti multumesc ca m-ai izbavit din dintii acestei fiare si ma rog Tie, Stapane, ca si in cealalta nevointa sa-mi intinzi ajutorul dreptei Tale, ca sa pot birui mania chinuitorului si sa ma invrednicesc a lua cununa de la Tine".

Astfel rugandu-se sfantul, s-a facut cutremur de pamant si a cazut capistea lui Eraclie cu idolul lui, iar o parte din zidurile cetatii s-au pravalit si au ucis pe multi din pagani. Atunci imparatul a poruncit sa i se taie capul mucenicului cu sabia. Si cand calaul a ridicat sabia sa taie pe mucenic, indata i-au slabit mainile si a cazut la pamant, si astfel statea nemiscat ca un nesimtitor. Vazand aceasta Diocletian, a poruncit sa lege pe mucenic de o roata de muncire, ce era asezata intre niste fiare ascutite, sa puna foc dedesubt si sa intoarca roata ca sa fie taiat bucati de ascutisul fiarelor si, arzandu-se de foc, sa moara. Iar sfantul mucenic, fiind legat de roata, a grait: „Doamne, Iisuse Hristoase, dezleaga-ma din muncirea aceasta, pentru ca sa nu se teama cei ce privesc la mine; ci, vazand grabnicul Tau ajutor, sa se intareasca a sta cu barbatie impotriva muncitorului si sa ia de la Tine cununa biruintei". Atunci indata s-au dezlegat legaturile cu care era legat, roata a stat nemiscata si focul s-a stins. Dupa aceea chinuitorul a poruncit sa umple o caldare cu plumb, s-o fiarba si sa arunce pe patimitor intr-insa. Atunci s-a vazut ingerul Domnului intrand cu mucenicul in caldare si indata plumbul s-a racit ca gheata.

Astfel nevoindu-se Sfantul Anichit pentru dreapta credinta, o rudenie a lui, anume Fotie, vazand puterea lui Hristos care pazea pe robul Sau, a lepadat toata frica si, iesind din poporul care privea la priveliste, a alergat la sfantul mucenic, cuprinzandu-l pe dansul cu dragoste si sarutandu-l; numindu-l parinte si mijlocitor al mantuirii sale si aratandu-se gata ca, impreuna cu dansul, sa patimeasca toate muncile pentru Hristos. Iar catre imparat a strigat, zicand: „Rusineaza-te, inchinatorule de idoli, caci zeii tai nu sunt nimic!" Atunci imparatul a strigat catre slujitori: „Taiati-l cu sabia!" Dar cand unul din slujitori si-a scos sabia sa loveasca pe mucenic, i s-au intors, prin puterea lui Dumnezeu, mainile cu sabia spre sine si, lovindu-se peste genunchi, a cazut la pamant si a pierit. Iar Sfantul Fotie si cu Sfantul Anichit au fost legati cu lanturi de fier si impreuna inchisi in temnita.

Apoi, dupa trei zile, Diocletian scotand pe mucenici, a zis catre dansii: „De ma veti asculta pe mine si de va veti inchina zeilor, va voi cinsti cu cinste mare si va voi imbogati cu averi". Iar sfintii au raspuns: „Cinstea si bogatia ta sa fie cu tine intru pierzare!" Atunci muncitorul, maniindu-se, a poruncit ca sa-i spanzure goi la muncire si cu unghii de fier sa le strujeasca trupurile lor; apoi cu lumanari aprinse sa le arda si dupa aceea sa-i ucida cu pietre. Dar intru toate muncile acelea, sfintii se veseleau, multumind lui Dumnezeu, ca si cum nu simteau nici o durere, caci Domnul ii pazea pe ei nevatamati, pentru slava sfantului Sau nume. Dupa aceasta i-a legat de picioarele unor cai salbatici, dar nici asa nu au fost biruiti de cei ce-i munceau, pentru ca au fost paziti fara vatamare si, fiind tarati, mergeau ca intr-o caruta si cantau puterea cea nebiruita a Domnului si unul cu altul se intareau prin cuvinte.

Iar caii cei salbatici deodata stand, picioarele sfintilor s-au dezlegat si s-au sculat sanatosi. Atunci chinuitorul iarasi a poruncit ca sa-i bata pe ei foarte tare si, amestecand otet cu sare, sa toarne pe ranile lor si dupa aceea sa-i arunce in temnita. Astfel au petrecut sfintii in temnita aceea trei ani. Iar dupa ce a trecut acel timp, iarasi i-a scos la muncire si chinuitorul a poruncit ca trei zile sa arda baia poporului cea de piatra si sa inchida intr-insa pe mucenici; dar sfintii rugandu-se lui Dumnezeu in baia aceea, deodata baia s-a despicat si, izvorand apa, le-a fost lor spre racorire.

Iar dupa doua zile, slujitorii deschizand baia, au vazut intr-insa pe sfinti vii, umbland si cantand, si au spus despre aceasta imparatului. Dar el, necrezandu-i, s-a dus singur ca sa-i vada, iar sfintii, vazand pe imparat, au strigat catre dansul: „Iata noi, o, muncitorule, in toate muncile ne-am aratat biruitori, iar tu esti biruit si rusinat!" Atunci imparatul, intorcandu-se cu rusine, a poruncit sa-i prinda pe mucenici si sa-i tina legati, pana ce va socoti cum ii va pierde. Apoi a facut un cuptor mare si l-a intarit cu patru stalpi de fier, in care putea sa incapa multime de oameni, si l-a ars, precum a ars Nabucodonosor cuptorul Babilonului, vrand sa arunce intr-insul spre ardere, nu numai pe acesti doi mucenici, ci si pe toti crestinii care i-ar fi aflat. Dar crestinii, cu femeile si cu copiii, neasteptand tragerea si aruncarea in cuptor de catre pagani, singuri spre dansul alergau cu grabire si cu mare glas strigau: „Crestini suntem si cinstim pe Unul Dumnezeu!" Iar Sfintii Mucenici Anichit si Fotie au intrat cei dintai in cuptorul acela; apoi si toata multimea crestineasca care se adunase acolo, ridicandu-si mainile spre cer si rugandu-se, s-au aruncat in mijlocul cuptorului si strigau din vapaie, zicand: „Multumim Tie, Atotputernice Dumnezeule Tata, ca prin Unul nascut Fiul Tau, prin Domnul nostru Iisus Hristos ne-ai adunat pe noi la aceasta cununa muceniceasca. Rugamu-ne Tie, Preamilostive, intinde de sus mainile Tale si primeste sufletele noastre intru odihna cea vesnica, pe care ai gatit-o marturisitorilor Tai".

Astfel rugandu-se, s-au sfarsit, iar Sfintii Anichit si Fotie au stat vii trei ceasuri in cuptorul acela. Apoi, rugandu-se, si-au dat sufletele lor in mainile lui Dumnezeu. Si tragand slujitorii cu carlige de fier trupurile celor doi sfinti, i-au vazut ca erau atat de nevatamati de foc, incat nici de perii lor nu se atinsese focul. Deci multi din cei necredinciosi au crezut in Hristos Dumnezeul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci. Amin.

Troparul Sfintilor Mucenici Fotie si Anichit

Mucenicii Tai, Doamne, intru nevointele lor, cununile nesctricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru. Ca avand taria Ta, pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioase indrazniri. Pentru rugaciunile lor, mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfintilor Mucenici Fotie si Anichit

Pe Dumnezeiestii ostasi sa-i laudam, credinciosii; perechea Slavei lui Hristos cu cantari sa o cinstim; si ca pe niste propovaduitori tari ai bunei cinstiri si iubitori de Dumnezeu cu adevarat, toti iubitorii de nevointa in laude de cantari sa-i incununam pe dansii.

.

12 August 2014

Vizualizari: 491

Voteaza:

Sfintii Mucenici Fotie si Anichit 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE