Chipul lui Iosif din Arimateea zugravit de Sfintele Scripturi

"Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand prea curat trupul Tau, cu giulgiu curat infasurandu-l si cu miresme, in mormant nou ingropandu-l, l-a pus".(Prohodul Domnului)

Legatura dintre perioada Postului, si Sarbatoarea Invierii o constituie Saptamana Mare. Ultimele zile ale vietii lui Domnului Hristos nu sunt redate ca o simpla relatare istorica, ci ca un indemn pentru intreaga Biserica, ca ea sa parcurga drumul Mantuitorului spre moartea si Invierea Sa. In personajele care presar ultimele zile ale vietii pamantesti si omenesti a Domnului Iisus se contureaza o intreaga paleta a trairilor sufletesti, intre incredere si neincredere: multimea care jubileaza, dusmanii care planuiesc, Iuda care tradeaza, Petru care se leapada, ceilalti prieteni care se departeaza, Pilat care se teme, soldatii care batjocoresc, Sfanta Maria care se indurereaza, Simon din Cirene care ajuta, ofiterul roman care descopera credinta s.a.

Nu cu foarte multa greutate si simt de intelegere, fiecare crestin se poate identifica in diferite situatii ale vietii sale cu aceste personaje.

Intalnim trei « Iosif »- in Sfintele Scripturi. Primul este cel numit si Iosif cel frumos, care a fost vandut de fratii sai si a ajuns in Egipt. Caracteristica sa principala este curatia; caci nu a ezitat sa refuze avansurile femeii lui Putifar, cu riscul de a pierde prietenia Faraonului, ceea ce s-a si intamplat. Al doilea este logodnicul Mariei, Maica Domnului. Acesta, in ciuda aparentelor graitoare, nu a cedat ispitei de a se indoi si credinta sa puternica in cuvantul lui Dumnezeu l-a facut sa o pazeasca pe logodnica sa si sa conduca Pruncul si pe mama acestuia pana in Egipt. Al treilea Iosif este Iosif din Arimateea.

Cine era Iosif din Arimateea? Desi locuia in Ierusalim, datorita functiei inalte ce o detinea, provenea din Arimateea, adica din vechea cetate Rama, in care se nascuse si lucrase ca profet, arhiereu si judecator marele Samuel. Credinta lui nu era doar una teoretica, ci se probase si prin fapte, de vreme ce se spune despre el: "Si iata un barbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, barbat bun si drept ". (Luca 23, 50-51). Pana in momentul ingroparii Domnului, el nu este amintit, dar nu-L intalneste acum pentru prima data pe Iisus, fiindca se subliniaza despre el ca "fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor " (Ioan 19, 39). Era ucenic al Domnului in sensul ca ii urma invatatura, indemnurile si sfaturile, insa nu se afisa pe fata, fiindca nu iesea la propovaduire pentru Domnul, ca ceilalti ucenici. Datorita functiei importante pe care o detinea, nu putea sa-L marturiseasca direct pe Iisus, intrucat se hotarase de catre marele Sinedriu ca oricine Il va marturisi pe Iisus sa fie excomunicat din Sinagoga si, evident, sa piarda si alte drepturi (Ioan 9, 22, 34; 12, 42; 16, 2).

Sfintii Evanghelisti mai spun si ca era foarte bogat, dar nu doar material, ci si spiritual fiindca, in calitatea sa de membru cu puteri de decizie in Sinedriu, s-a opus vehement condamnarii pe nedrept a lui Iisus.

Cu toate ca nu a fost prezent la suferintele Domnului, a aflat inaintea lui Pilat ca a murit, ceea ce denota ca era la curent cu tot ceea ce i s-a intamplat lui Iisus si, profitand de pozitia si influenta pe care o avea, a mers la Pilat si l-a rugat sa-i permita sa coboare trupul lui Iisus de pe cruce, ca sa-L ingroape, fiindca asa prevedea legea iudaica pe care o respecta cu strictete. Iosif din Arimateea, membru al Sinedriului, admirator secret al lui Iisus si unul dintre cei mai bogati oameni din Palestina acelor vremuri, cunostea lacomia lui Pilat. Banul are cea mai mare putere de convingere. Pilat a acceptat crucificarea pe o proprietate particulara.

Ca si colegii sai din Sinedriu, Iosif nu dorea ca trupul lui Iisus, sa ramana pe cruce pana a doua zi, mai ales ca venea ziua de sabat. Ar fi fost o profanare a sfinteniei zilei daca ar fi lasat trupurile mortilor spanzurate. De aceea a fost grabita moartea victimelor, prin zdrobirea fluierelor picioarelor, ca sa se poata celebra in tihna sabatul.

Formal vorbind, decizia lui Iosif de a se ocupa de ingroparea lui Iisus nu displacea, fiindca preocuparea de a-i inmormanta pe cei morti era considerata fapta cea mai de pret printre iudei (cf. Tobit 2, 4-5; Mt.8, 21; Luca 7, 12; Fapte 5, 6, 10; 8, 2 etc.). Cu toate acestea, Iosif a riscat mult. Prin fapta sa, el s-a declarat pe fata un admirator si ucenic al lui Iisus. A riscat poate excomunicarea, exilul ori chiar moartea, dar il avea totusi ca aliat puternic pe Pilat, la care avea multa trecere. Oricum, dragostea lui pentru Iisus si teama de a nu i se arunca trupul intr-o groapa comuna, aidoma unui talhar obisnuit, l-a determinat sa ia o decizie atat de curajoasa. Atasamentul sau fata de Cel rastignit se vede si in ceea ce a facut mai departe: "Si coborandu-L, L-a infasurat in giulgiu de in si L-a pus intr-un mormant sapat in piatra, in care nimeni, niciodata, nu mai fusese pus." (Luca 23, 53). Sfantul Matei evanghelistul ne spune ca, de fapt, a renuntat la propriul mormant sapat in piatra, in favoarea Domnului implinind fara sa-si dea seama profetia lui Isaia, care vestise ca Mesia va fi condamnat impreuna cu cei rai, dar mormantul lui va fi pus la un loc cu cel bogat. Aluzia profetului este clara cu privire la moartea lui Iisus, care va fi alaturi de cei rai, si la intentia soldatilor romani de a-L ingropa impreuna cu cei doi talhari, Dumnezeu insa a avut grija ca Fiul Sau sa fie ingropat intr-un mormant nefolosit de nimeni.

Hristos nu l-a lasat nerasplatit pe Iosif pentru jertfa sa. O traditie crestina zice ca Iisus l-ar fi facut ca pe unul dintre Apostolii Sai si ar fi activat in aceasta calitate in Bretania, prin anul 63 d. H., unde ar fi intemeiat cea dintai comunitate crestina din acele locuri.

Sf. Iosif din Arimateea, pentru ca a fost cinstitor al Mantuitorului intr-o vreme cand unii Apostoli s-au lepadat, L-a inmormantat cu cinste. E foarte interesant de stiut ca L-a inmormantat cu cinste un om care, L-a cinstit si in viata, dar un om care nu a avut o foarte mare legatura, asa cum au avut Sfintii Apostoli cu El. Sfintii Apostoli s-au departat, au stat cu frica, iar Sf. Iosif din Arimateea I-a oferit Domnului mormant, L-a inmormantat, L-a cinstit si de aceea il avem la inima.

Pr. Gheorghe Sincan, protopop de Targu-Mures
Sursa: Radio Reintregirea

.

17 Aprilie 2009

Vizualizari: 820

Voteaza:

Chipul lui Iosif din Arimateea zugravit de Sfintele Scripturi 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE