(DLN:12.12.1955-Vatra Dornei, Suceava; S: 1980-Licentiat in Teologie-Bucuresti; 1999-Doctor in Teologie-Bucuresti; 1986-1994 asistent universitar la Facultatea de Teologie Bucuresti;  HA: 03.04.1994 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor)

Din anul 2001, Dobrogea a cunoscut o revigorare a vietii religioase nesperata, fiind condusa de un arhiereu `incondeiat` de colegii de breasla mai mult ca orice alt arhiepiscop tomitan, si poate chiar din tara.

In ziua de 12 decembrie implineste 50 de ani de viata, o varsta la care, in mod firesc, iti faci un prim bilant.

A pornit din localitatea Gheoghiteni, Suceava, fiind al saptesprezecelea copil al familiei Elisabeta si Procopie Petrescu. A fost remarcat ca unul dintre cei mai buni elevi ai Seminarului manastirii Neamt si a absolvit, ca bursier, Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, timp in care a fost si inchinoviat la manastirea Crasna. Dupa absolvire a fost solicitat asistent universitar la sectia Practica a Facultatii de Teologie, iar din anul 1994 a fost Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. In februarie 2001 a fost ales Arhiepiscop al Tomisului si instalat in aceasta functie in aprilie acelasi an. Inca de la intronizare, constantenii au vazut in domnia sa unul dintre cei mai activi ierarhi, fapt dovedit la scurt timp.

Scandaluri politice fara fond

Apropierea sa de oameni a facut ca, la scurt timp, sa intre in legatura cu oameni proveniti din diferitele structuri sociale. Simpli oameni sau politicieni de marca i-au calcat pragul casei. Pe fiecare i-a primit si i-a privit in acelasi fel: oameni cu nevoi spirituale si materiale pe care ii poate ajuta. Numele sau a fost terfelit prin scandaluri politice si interese necunoscute, in realitate, de domnia sa. Sfatul sau nu a intarziat a fi daruit si omului simplu si politicianului, in egala masura. Intr-una din zile un politician local a fost sunat de Arhiepiscopul Tomisului cerandu-i sa se duca la azilul de batrani impreuna cu cativa oameni de afaceri, pentru ca e nevoie in fiecare dormitor de saltele pentru paturi. Pentru ca politicianul respectiv era total dezinteresat de nevoile sociale ale celor din jurul sau, a inceput sa injure, insa, dupa ce a `primit o palma de la Dumnezeu`, a inteles unde gresise. La scurt timp viata sa s-a orientat catre Biserica si Hristos si a spus cu toata taria ca a trebuit sa il cunoasca mai bine pe Inaltul Teodosie, pentru ca viata sa sa devina cu adevarat viata. Cu toate astea, angajatorii unor cotidiene au gasit in fiecare gest al sau o interpretare negativa. Aceasta pentru faptul ca `ochiul murdar pe toate le vede murdare, iar ochiul curat pe toate le vede curate`.

`Ati facut pentru mine ceea ce, cu forte proprii, nu as fi reusit niciodata`

In urma cu un an, doamna Cristina Constantinescu din Ploiesti scria: `In ultimii ani am fost lipsiti de binecuvantarea slujbelor oficiate de Inalt Prea Sfintia Voastra. Va scriu in numele unor credinciosi din Ploiesti pe care ii pastoreati pe vremea cand erati arhiereu-vicar al Bucurestilor. Va impartasim sincera noastra apreciere si asteptam cu drag sa reveniti aproape de sufletul nostru. Daca Dumnezeu a randuit sa fiti la Constanta, inseamna ca v-a gasit vrednic urmas al Sfantului Apostol Andrei.` (Ploiesti, nov. 2004). O alta scrisoare adresata Inalt Prea Sfintiei Sale ne aduce inainte un pasaj extrem de emotionant din viata unui om simplu. `Inalt Prea Sfintia voastra, nu stiu daca va mai aduceti aminte de mine, insa eu nu va pot uita niciodata. Ati facut pentru mine ceea ce, cu forte proprii, nu as fi reusit niciodata. De aceea vreau sa va multumesc pentru bunatatea si dragostea cu care m-ati ajutat sa imi scap de la moarte mama, unicul meu sprijin moral. Cred ca va mai amintiti ca am venit la Constanta, din Bucuresti, pentru ca auzisem de faptul ca sunteti un om deosebit, care ar putea sa ma ajute. Inca de cand am ajuns inaintea biroului Dumneavoastra am ramas surprinsa sa vad zeci de oameni care asteptau  pentru fel de fel de probleme. Deja imi pierdusem speranta ca veti putea sa ma ascultati si pe mine. Cu lacrimi in ochi va spuneam despre mama mea care suferea de leucemie si care avea nevoie urgenta de ajutorul unei clinici din strainatate. Prin intermediul legaturilor dumneavoastra cu diaspora m-ati ajutat pas cu pas sa imi salvez mama de la moarte, si pe mine de la asistenta institutionala (n.red. – este vorba despre o tanara de 17 ani). Acum am revenit in tara, dar nu pot veni sa va multumesc personal, pentru ca datorita dumneavoastra viata mea a reintrat in normal. Am pierdut un an de scolarizare, insa am vegheat la capataiul mamei mele pe care nu as fi putut-o vedea sanatoasa fara sprijinul dumneavoastra si marele ajutor al lui Dumnezeu. Sunteti pentru mine un adevarat parinte si va rog sa primiti lacrimile mele de recunostinta. Nu voi crede niciodata balivernele presei, voi crede doar ceea ca am vazut: un om bun lovit de pietrele necredinciosilor. Va multumesc din suflet.`

Aceste randuri sunt selectate din multitudinea de scrisori. Nu credem ca poate fi ceva mai relevant decat obiectivitatea si sinceritatea oamenilor, randuri izvorate dintr-o traire curata si o cunoastere directa fara intermedierea deseori nefasta a presei. Nu merita ca la ceas aniversar sa ne gandim ca cei ce pot face binele aleg a face raul, un rau pentru care, mai devreme sau mai tarziu, vor raspunde.
Se merita, insa, cu totii sa ne uitam la viata religioasa a Dobrogei, la evolutia acesteia si la datoria sacra pe care o avem de a ne pastra credinta in Dumnezeu, in Biserica Sa Mantuitoare si in ierarhul pe care ni l-a trimis sa pastoreasca acest pamant binecuvantat.

Sursa: Observator

.