Duminica Ortodoxiei - Pastorala Sfantului Sinod la Duminica Ortodoxiei

Preaiubitului cler, cinului monahal
si dreptmaritorilor crestini
din cuprinsul Patriarhiei Romane,

Har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal
si de la Iisus Hristos, Domnul nostru,
iar de la noi arhieresti binecuvantari!

Preacuviosi si Preacucernici Parinti, iubiti credinciosi si credincioase,

Dam slava bunului Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa incepem urcusul duhovnicesc al Postului Sfintelor Pasti, in care ne straduim, fiecare dupa putere, sa-L insotim pe Mantuitorul Hristos pe drumul Crucii pentru a muri si a invia impreuna cu El, adica pentru a muri fata de pacat si a invia pentru sfintenie si fapte bune. Toata viata noastra crestina este, de fapt, o moarte si o inviere impreuna cu Hristos Domnul, un efort continuu de a implini fagaduinta facuta la Botezul nostru, si anume ca ne lepadam de Satana si de toate lucrarile lui si ne unim cu Hristos spre a-I sluji Lui, ca unui Domn si Imparat, pentru a deveni asemenea Lui in smerenie si milostivire. Posturile de peste an si, cu deosebire, Postul cel Mare, al Sfintelor Pasti, sunt prilejuri deosebite in care ne intarim in credinta si sporim in iubire milostiva, pe de o parte prin lupta cu patimile egoiste, prin infranare de la mancare si bautura, de la placerile trupesti si de la toata fapta cea rea, iar pe de alta parte, prin rugaciune mai multa si mai curata, prin impacarea cu semenii nostri, prin inmultirea binelui fata de toti oamenii si prin impartasirea mai deasa cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.

Duminica de astazi, numita Duminica Ortodoxiei, are pentru noi, crestinii ortodocsi, o semnificatie aparte si o istorie care urca pana in secolul al IX-lea, cand Biserica a biruit erezia iconoclasta, care lupta impotriva Sfintelor Icoane.

Dupa mai bine de o suta de ani de controverse si de lupte impotriva Sfintelor Icoane, provocate de unii imparati bizantini, incepand cu anul 726, cultul Sfintelor Icoane, al Sfintei Cruci si al Sfintelor Moaste a fost restabilit, cu autoritate, de Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787, iar apoi, cu solemnitate, de Sinodul de la Constantinopol din anul 843, care a hotarat ca, in prima duminica din Postul Mare, sa se sarbatoreasca biruinta Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor sau abaterilor de la dreapta credinta. Tot atunci, s-a stabilit ca aceasta duminica sa se numeasca Duminica Ortodoxiei, adica Duminica dreptei credinte in singurul Dumnezeu adevarat Care ne-a fost descoperit noua in Iisus Hristos (cf. Ioan 17, 3). Prin urmare, Adevarul este de la Dumnezeu si Dumnezeu este Adevarul. In acest sens, Insusi Mantuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 6). Deci Adevarul nu este un concept abstract, o teorie sau un produs al ratiunii, ci o Persoana vesnic vie, Iisus Hristos, Care S-a facut Om pentru a descoperi oamenilor adevarul mantuirii si a le darui viata vesnica, prin credinta in Dumnezeu-Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Sfintii Parinti de la Sinoadele ecumenice, inspirati de Duhul Sfant, au aparat si au definit adevarul credintei mantuitoare privind unitatea de fiinta sau deofiintimea, egalitatea, distinctia si conlucrarea Persoanelor Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant; precum si adevarul credintei privind Taina Bisericii, a Sfantului Botez, a invierii mortilor si a vietii vesnice – asa cum sunt marturisite in Crezul ortodox, formulat de primele doua Sinoade ecumenice de la Niceea (325) si Constantinopol (381). In lupta lor cu ereziile, care sunt abateri de la dreapta credinta, Sfintii Parinti, adunati in Sinoade ecumenice, au definit si adevarul credintei privind dumnezeirea si omenitatea Persoanei Mantuitorului Iisus Hristos, calitatea de Nascatoare de Dumnezeu a Maicii Domnului, a pururea Fecioarei Maria, dar si adevarul privind cinstirea Sfintilor, a Sfintelor Icoane si a Sfintelor Moaste, deoarece adevarul credintei este baza adevaratei comuniuni de viata cu Dumnezeu. De aceea, adevarul dogmelor de credinta este marturisit in viata liturgica a Bisericii, ca mister sau taina a mantuirii, adica a unirii omului cu Dumnezeu prin har, pentru a dobandi viata vesnica.

Astfel, Ortodoxia este prin excelenta mistica. Pentru noi, ortodocsii, taina credintei nu este simplu obiect de speculatie intelectuala, ci ea se traieste in stare de rugaciune, de inchinare lui Dumnezeu si de cinstire a Sfintilor Lui in Sfanta Biserica. Intrucat credem in Dumnezeu-Tatal, Fiul si Duhul Sfant, ne inchinam Preasfintei Treimi, marturisim pe Mantuitorul Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevarat si Om adevarat; preacinstim pe Maica Domnului ca fiind, in acelasi timp, Mama si Fecioara; cinstim (veneram) pe Sfintii lui Dumnezeu si Sfintele lor Icoane, precum cinstim Sfanta Cruce si Sfanta Evanghelie, care nu sunt simpla materie, ci materie sfintita sau purtatoare de har, aflandu-se in legatura spirituala cu Hristos si cu Sfintii Lui. Cinstim si Sfintele Moaste ale Sfintilor, intrucat acestea sunt arvuna invierii trupului si a transfigurarii sau innoirii universului actual in cer nou si pamant nou, la venirea intru slava a lui Hristos (cf. Apocalipsa 21).
Insa Ortodoxia nu este numai dreapta credinta, ci si dreapta traire in Hristos. Dupa cum stim, in limba greaca „orthodox" inseamna atat „dreptcredincios", cat si „dreptmaritor". Ortodox este deci cel care-L preamareste cu adevarat pe Dumnezeu prin marturisirea dreptei credinte, dar si prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii si prin trairea dreapta si faptele bune savarsite dupa poruncile Lui.

Iubiti credinciosi si credincioase,

Asa cum am spus, in Duminica Ortodoxiei praznuim biruinta dreptei credinte asupra ereziilor care au pus la incercare viata credinciosilor din primul mileniu al Bisericii crestine. In acele vremuri, multi ierarhi, monahi si preoti, ca si foarte multi credinciosi au suferit nenumarate persecutii, batai, inchisori, exiluri si chiar moartea pentru curajul de a cinsti si apara Sfintele Icoane.

Slujbele Vecerniei si Utreniei din Duminica Ortodoxiei sunt alcatuite din cantari referitoare la icoana Mantuitorului Iisus Hristos, Care, asa cum au aratat Sfintii Parinti de la Sinodul VII Ecumenic, este prototipul si justificarea tuturor Sfintelor Icoane. Prin urmare, Sfintele Icoane sunt parte integranta din Traditia vie a Bisericii, intrucat prin ele se marturiseste adevarul ca Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut S-a facut vazut, adica Om, pentru a uni pe oameni cu Dumnezeu. De aceea, nu ne putem imagina o biserica ortodoxa fara icoane; nu putem sluji Sfanta Liturghie sau orice alta slujba fara sa avem in fata noastra cel putin icoana Mantuitorului si icoana Maicii Domnului. Frumusetea si atmosfera de taina sau mistica ale unei biserici ortodoxe se datoreaza mai ales Sfintelor Icoane si frescelor care o impodobesc. Aceasta se explica prin faptul ca Sfanta Icoana nu este un simplu tablou de inspiratie religioasa, ci o arta sacra sau sfanta si o prezenta harica a Mantuitorului, a Maicii Domnului si a Sfintilor, prezenta pe care o simt credinciosii cand se roaga Sfintilor reprezentati pe Sfintele Icoane.

In Ortodoxie insa, nu numai locasul bisericii este impodobit cu Sfinte Icoane, ci si casa familiei crestine, numita simbolic biserica de acasa, unde ar trebui sa se adune zilnic la rugaciune toata familia: parintii, impreuna cu toti copiii si cu bunicii. Rugaciunea in fata Sfintelor Icoane este mai intima si mai profunda. Facuta cu smerenie si concentrare deplina, rugaciunea in fata Sfintelor Icoane ne aprinde inima de dragoste si evlavie fata de Dumnezeu, de Maica Domnului si de Sfinti, care ne ajuta sa iubim pe toti oamenii, intrucat toti sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi si credincioase,

Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, sufland in fata lui suflare de viata. Asa a devenit omul „fiinta vie" (Facerea 1, 26; 2, 7). Apoi primii oameni, Adam si Eva, au primit porunca: „Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti" (Facerea 1, 28). Prin urmare, tot omul care vine in lume poarta in el pecetea chipului lui Dumnezeu, care face din el o persoana unica si irepetabila, plina de mister, o fiinta ireductibila la lumea materiala si avand un destin vesnic. Viata persoanei umane este cel mai mare dar al lui Dumnezeu, iar aceasta viata incepe in momentul conceperii, al aparitiei embrionului viu. Din acel moment, omul este „suflet viu", adica persoana care poarta in sine chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu si este chemata la viata vesnica. De la concepere pana la nastere si apoi pana la sfarsitul vietii pamantesti, omul creste, se maturizeaza si se implineste in comuniune cu Dumnezeu si cu se-menii sai, iar dupa moartea trupului, sufletul omului ramane viu, avand constiinta si memorie spirituala, intrucat este chemat la viata vesnica.

Prin urmare, daca suntem crestini, trebuie sa afirmam mereu ca viata omului, ca dar sfant al lui Dumnezeu, isi are inceputul in momentul conceperii sau al aparitiei embrionului viu. Ca atare, dreptul la viata incepe cu dreptul embrionului de a se dezvolta in pantecele mamei sale si dreptul fatului de a se naste. Cine ucide viata embrionului sau a fatului savarseste pacatul omuciderii. Din nefericire, crima avortului, fie ca este provocat prin medicamente, fie prin operatie chirurgicala, este astazi foarte raspandita in lume, iar Romania se afla, din pacate, pe lista primelor tari din lume in ceea ce priveste rata avorturilor. Pacatul acesta infricosator nu ramane fara urmari asupra sanatatii celor ce-l savarsesc, asupra familiei si asupra societatii umane. Fericirea intemeiata pe crima nu poate fi binecuvantata de Dumnezeu, deoarece prin crima asupra omului este ucisa iubirea de oameni.

Cele mai multe suferinte in lumea de astazi vin tocmai din lipsa iubirii milostive si marinimoase dintre oameni si din lipsa de intrajutorare. Multi oameni se simt singuri, parasiti, descurajati, neintelesi; isi cauta scapare in alcool, in desfrau, in droguri sau in patimi egoiste, care ii distrug treptat sufleteste si trupeste. De aceea, ei au nevoie de ajutorul Bisericii, pe care Sfintii Parinti o numesc „spital duhovnicesc". In Biserica, in starea de comuniune cu Dumnezeu, cu Sfintii Lui si cu ceilalti credinciosi, oamenii traiesc intens viata ca dar al lui Dumnezeu, care trebuie aparat, cultivat si sfintit. Desigur, astazi multe suferinte vin si din starea de saracie materiala, care se adanceste mereu in tara noastra si in lume, pentru ca a crescut lacomia celor ce vor sa se imbogateasca rapid si cu orice pret. Din acest motiv, Biserica incearca sa organizeze o asistenta social-caritabila cat mai extinsa, indemnand pe cei ce au mai multe bunuri materiale sa ofere celor care au mai putin sau nu au nimic. Astfel, prin contributia credinciosilor sai, in primul rand, dar si prin alte contributii, Biserica noastra a dezvoltat pana acum numeroase programe de asistenta sociala, filantropica sau caritabila, ca de pilda: cantine pentru saraci, camine pentru copii, case pentru batrani, unitati medicale pentru bolnavi s.a.

Iubiti frati si surori in Domnul,

Tocmai pentru a continua aceste programe si pentru initierea altora noi a devenit deja o traditie ca, in Duminica Ortodoxiei, sa se realizeze in toate bisericile din tara, iar incepand cu anul acesta, 2011, si in parohiile ortodoxe din Diaspora romaneasca, o colecta pentru Fondul Central Misionar al Bisericii Ortodoxe Romane. De aceea, va indemnam sa oferiti, cu inima buna, ajutorul fratiilor voastre, aratand astfel solidaritatea cu cei mai lipsiti semeni ai nostri. Sa nu uitam niciodata ca in chipul omului flamand, al celui gol, al celui bolnav, al celui din inchisoare, al celui trist si suferind vine tainic, spre noi, Hristos Insusi. Prin urmare, tot binele, spiritual sau material, pe care-l facem semenilor nostri, il facem lui Hristos Insusi, Care ne va binecuvanta cu darurile Sale aici, pe pamant, si la Judecata de Apoi (cf. Matei 25). Intrucat Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne asigura ca „mai fericit este a da decat a lua" (Fapte 20, 35), nimeni nu va saraci pentru ca a ajutat pe cei aflati in nevoi, ci orice om saraceste cu adevarat numai cand devine suflet mic si rece, deoarece impiedica lucrarea iubirii milostive a lui Dumnezeu in lume si uita porunca Mantuitorului: „Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv" (Luca 6, 36).

Cu nadejdea ca indemnul nostru pastoral va fi o intarire in credinta si o chemare la fapta cea buna, ne rugam lui Dumnezeu sa va binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate, sa petreceti vremea Postului Mare cu mult folos duhovnicesc si sa ajungeti cu pace, sanatate si bucurie la Slavitul Praznic al Invierii Domnului!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti! (2 Corinteni 13, 13).


Presedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,

† D a n i e l
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
si
Loctiitor de Mitropolit al Clujului,
Albei, Crisanei si Maramuresului

† Teofan
Arhiepiscopul Iasilor si
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

† Laurentiu
Arhiepiscopul Sibiului si
Mitropolitul Ardealului

† Irineu
Arhiepiscopul Craiovei si
Mitropolitul Olteniei

† Nicolae
Arhiepiscopul Timisoarei si
Mitropolitul Banatului

† Petru
Arhiepiscopul Chisinaului,
Mitropolitul Basarabiei si Exarh al Plaiurilor

† Serafim
Arhiepiscopul Ortodox Roman al
Germaniei, Austriei si Luxemburgului
Mitropolitul Ortodox Roman al Germaniei, Europei Centrale si de Nord

† Iosif
Arhiepiscopul Ortodox Roman al Europei
Occidentale si Mitropolitul Ortodox Roman
al Europei Occidentale si Meridionale

† Nifon
Mitropolit onorific,
Arhiepiscop al Targovistei si Exarh Patriarhal

† Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen
Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor

† Andrei
Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Gherasim
Arhiepiscopul Ramnicului

† Epifanie
Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei

† Eftimie
Arhiepiscopul Romanului si Bacaului

† Calinic
Arhiepiscopul Argesului si Muscelului

† Casian
Arhiepiscopul Dunarii de Jos

† Timotei
Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae
Arhiepiscopul Ortodox Roman al
celor doua Americi

† Justinian
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Ortodox Roman al
Maramuresului si Satmarului

† Ioan
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Covasnei si Harghitei

† Corneliu
Episcopul Husilor

† Lucian
Episcopul Caransebesului

† Sofronie
Episcopul Ortodox Roman al Oradiei

† Nicodim
Episcopul Severinului si Strehaiei

† Vincentiu
Episcopul Sloboziei si Calarasilor

† Galaction
Episcopul Alexandriei si Teleormanului

† Ambrozie
Episcopul Giurgiului

† Sebastian
Episcopul Slatinei si Romanatilor

† Visarion
Episcopul Tulcii

† Petroniu
Episcopul Salajului

† Gurie
Episcopul Devei si Hunedoarei

† Daniil
Episcop-loctiitor (administrator) al
Episcopiei Daciei Felix

† Siluan
Episcopul Ortodox Roman al Ungariei

† Siluan
Episcopul Ortodox Roman al Italiei

† Timotei
Episcopul Ortodox Roman al
Spaniei si Portugaliei

† Macarie
Episcopul Ortodox Roman
al Europei de Nord

† Mihail
Episcopul Ortodox Roman
al Australiei si Noii Zeelande

† Ciprian Campineanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploiesteanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor

† Calinic Botosaneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor

† Andrei Fagaraseanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Irineu Bistriteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului si Clujului

† Vasile Someseanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului si Clujului

† Paisie Lugojeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei

† Marc Nemteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Romane a Europei Occidentale


† Sofian Brasoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Romane a Germaniei, Austriei si
Luxemburgului

† Emilian Lovisteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului

† Ioachim Bacauanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Romanului si Bacaului

† Ioan Casian de Vicina
Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe
Romane a celor doua Americi

† Iustin Sigheteanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Romane a Maramuresului si Satmarului

 

08 Martie 2011

Vizualizari: 940

Voteaza:

Duminica Ortodoxiei - Pastorala Sfantului Sinod la Duminica Ortodoxiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE