Intre vladicii care au inscris pagini stralucite in istoria Bisericii noastre se numara si mitropolitul Tarii Romanesti, Antim Ivireanul. S-a nascut in Iviria sau Georgia de azi, in jurul anului 1650, din parintii Ioan si Maria, primind la botez numele de Andrei. Inca din tinerete a cazut rob la turci, care l-au dus la Istanbul (Constantinopol). Se pare ca dupa ce a scapat din robie a trait in preajma Patriarhiei ecumenice, unde a invatat sculptura in lemn, pictura si broderia. In Istanbul a invatat limbile greaca, araba si turca. Probabil tot acolo s-a calugarit.

In jurul anului 1690, evlaviosul domn Constantin Brancoveanu l-a adus in Tara Romaneasca. Aici a invatat mestesugul tiparului de la fostul episcop Mitrofan al Husilor, care conducea in acel timp tipografia domneasca din Bucuresti. In octombrie 1691 a tiparit el insusi o carte greceasca, in care iscalea "Antim ieromonah".

Dupa alegerea episcopului Mitrofan in scaunul vladicesc de la Buzau, Antim a ajuns conducator al tiparnitei domnesti de la Bucuresti. Acolo a lucrat pana in 1694, tiparind alte trei carti, intre care si o Psaltire romaneasca, cu versuri scrise de el in cinstea lui Constantin Brancoveanu, semn ca invatase bine limba noii sale patrii. In 1696 ieromonahul Antim s-a mutat in manastirea Snagov, unde a intemeiat o noua tipografie, fiind si egumenul acestei manastiri. La Snagov a stat pana in 1701, tiparind 15 carti, dintre care 5 in romaneste. Acum a tiparit un Liturghier greco-arab (1701), pentru trebuintele credinciosilor ortodocsi din indepartata Patriarhie din Antiohia Siriei. La Snagov ieromonahul Antim a deprins cu mestesugul tiparului si pe o seama de ucenici, dintre care cel mai de seama a fost Mihail Stefan (Istvanovici), care mai tarziu a tiparit carti la Alba Iulia si chiar in tara natala a lui Antim, adica in Iviria.

In anul 1701 Antim s-a reintors in Bucuresti. Din acel an si pana in 1705 a continuat aici sirul tipariturilor, editand un numar de 15 carti, intre care si un Ceaslov greco-arab (1702), tot pentru credinciosii din Patriarhia Antiohiei, Noul Testament in romaneste (1703) si altele.

Calitatile deosebite cu care era inzestrat ieromonahul Antim, ca si munca rodnica si neobosita pe care a depus-o inca din clipa venirii sale in Tara Romaneasca, l-au facut vrednic de a fi ales episcop al Ramnicului, la 16 martie 1705. Odata cu asezarea sa in scaunul vladicesc, a dus acolo si tipografia de la Snagov, intemeind astfel prima tiparnita la Ramnic. In decurs de trei ani a imprimat aici 9 carti, din care 3 romanesti si 3 slavo-romane, mai multe carti de slujba, dintre care si Liturghierul cu Molitfelnicul, primele editii romanesti din Muntenia (1706).

Dupa o pastorire de abia trei ani de la Ramnic, s-a petrecut o noua schimbare in viata lui Antim Ivireanul. La 27 ianuarie 1708 a murit mitropolitul Teodosie, care pastorise pe credinciosii din Tara Romaneasca apoape 40 de ani. Inainte de moarte si-a exprimat dorinta ca episcopul Antim al Ramnicului sa-i fie urmas in scaun, socotind ca este cel mai vrednic pentru aceasta inalta treapta vladiceasca. S-a si tinut seama la alegere de dorinta vrednicului mitropolit.

Inscaunarea i s-a facut in ziua de 22 februarie 1708, la Duminica Ortodoxiei, fiind de fata si patriarhii Alexandriei si Ierusalimului. Cu acest prilej noul mitropolit a rostit o frumoasa cuvantare, aratand ce indatoriri avea de indeplinit in noua sa slujba arhiereasca.

In activitatea sa de mitropolit al Ungrovlahiei n-a crutat nici o osteneala pentru luminarea credinciosilor, dovedind frumoase calitati de pastor, predicator si patriot. Dupa asezarea sa in scaunul mitropolitan a intemeiat o noua tipografie la Targoviste. Acum a tiparit 18 carti, dintre care 11 in romaneste. Cele mai insemnate dintre tipariturile romanesti erau: Psaltirea, Octoihul, Liturghierul, Molitfelnicul, Catavasierul, Ceaslovul si altele. Deci numarul cartilor tiparite in romaneste era intr-o vadita crestere. Trebuie sa notam ca mitropolitului Antim ii revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba romana in slujba bisericeasca, desavarsind ceea ce se incepuse sub Matei Basarab (tipicul in romaneste) si Serban Cantacuzino (textele biblice). Prin tiparirea cartilor de slujba in romaneste, Antim a contribuit si la faurirea unei limbi liturgice romanesti, care dainuieste pana astazi. Textul liturgic de azi nu se deosebeste decat foarte putin de cel tradus de Antim. Dupa el au mai ramas netraduse numai Mineiele, Triodul si Penticostarul, care se vor tipari mai tarziu.

In 1715 mitopolitul Antim a mutat tipografia de la Targoviste la Bucuresti. Tot in acest oras a infiintat o noua tipografie, la manastirea ocrotita de el, a Tuturor Sfintilor. In total, in decursul activitatii sale in Tara Romaneasca, s-au tiparit 63 de carti, din care 38 de el insusi, iar celelalte de catre ucenicii sai. Dintre ele 21 erau in romaneste. Trebuie sa spunem ca 4 carti au fost scrise de el insusi si anume: Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei (Ramnic, 1705), Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor (Targoviste, 1714) si Sfatuiri crestine politice catre domnitorul Stefan Cantacuzino, in greceste (Bucuresti, 1715).

A ramas de la el si o lucrare in manuscris, intitulata Chipurile Vechiului si Noului Testament, care cuprinde 503 portrete in medalion, cu diferite personaje biblice, 3 schita si 8 (se pastreaza la Kiev). Tot mitropolitul Antim i se datoreste ilustrarea tipariturilor sale cu gravuri, unele din ele fiind de o maiestrie deosebita. Toate acestea arata calitatile artistice deosebite cu care era inzestrat.

O alta latura de seama din pastoria lui Antim a fost zidirea sufleteasca a credinciosilor sai prin cuvant. Sunt pretuite pana azi predicile sale, numite Didahii, in care osandea felurite pacate ale vremii sale, mai ales ale marii boierimi. Cunoastem de la el 28 de predici la diferite duminici si sarbatori si 7 cuvantari ocazionale, toate infatisand pe Antim ca om de cultura deosebita. In predicile sale n-a fost influentat de alti predicatori, cum s-a sustinut mult timp, ci ele sunt originale, bine gandite si legate de realitatile vietii.

Vrednicul mitropolit Antim este ctitorul manastirii cu hramul Toti Sfintii din Bucuresti (numita azi manastirea Antim), ridicata in anii 1713-1715, dupa planurile lucrate de el insusi. Pentru aceasta manastire a intocmit un asa numit "Asezamant", care este un fel de testament al sau, cu randuieli pentru ajutorarea copiilor saraci dornici sa invete carte, a oamenilor si fetelor sarace, a strainilor etc.

Mitopolitul Antim Ivireanul s-a ingrijit indeaproape si de romanii ortodocsi din Transilvania. Inca din anul 1699, pe cand era numai tipograf, a trimis la Alba Iulia pe ucenicul sau Mihail Stefan, care a tiparit acolo doua carti pentru folosul sufletesc al credinciosilor transilvaneni. Dupa dureroasa dezbinare petrecuta sub Atansie Anghel, in 1701, mitropolitul Antim a trimis in numeroase randuri scrisori de imbarbatare catre romanii din Scheii Brasovului, indemnandu-i sa ramana statornici in dreapta credinta, hirotonind preoti si diaconi pe seama bisericii lor. Aratam mai sus ca a tiparit carti de slujba pentru credinciosii arabi din Patriarhia Antiohiei, precum si pentru credinciosii de limba greaca. A staruit pe langa Constantin Brancoveanu sa ajute compatriotii sai din Georgia la tiparirea de carti de slujba in limba lor, trimitand acolo pe ucenicul sau Mihail Stefan, care a tiparit la Tbilisi cateva carti in limba georgiana.

Mitropolitul Antim Ivireanul a fost inflacarat patriot si luptator impotriva asupririi turcesti. Si-a dat seama ca numai o alianta cu Rusia ar putea duce la inlaturarea jugului turcesc. Din pricina aceasta, dar si prin uneltirile vrajmasilor sai, s-au racit legaturile dintre el si Constantin Brancoveanu. In 1712 domnul i-a cerut demisia din scaun, dar vladica Antim a intocmit doua aparari scrise, prin care-si dovedea nevinovatia, aratand ca invinuirile aduse de dusmanii sai erau neindreptatite. El si-a continuat apoi nestanjenit activitatea pana la moartea muceniceasca a lui Brancoveanu (1714) si apoi sub urmasul sau, Stefan Cantacuzino (m. 1716).

Dupa numirea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, in 1716, au inceput zile grele pentru batranul mitropolit. Invinuit ca a intrat in legatura cu austriecii si ca ar fi uneltit impotriva domnului si inchis in temnita palatului. A fost tinut acolo mai multe saptamani, cerandu-I-se demisia. Refuzand sa o dea, Mavrocordat a cerut patriarhului din Constantinopol sa-l cateriseasca, lucru pe care acesta l-a si facut. In sentinta de caterisire i s-au adus felurite invinuiri nedrepte, intre care si aceea ca s-a ridicat impotriva "puterniciei imparatii" turcesti, pe baza carora a fost scos din randul arhiereilor si calugarilor, urmand sa fie inchis pe viata in manastirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai. Aceasta pedeapsa n-a mai ajuns sa o faca, pentru ca ostasii care il insoteau spre Muntele Sinai l-au macelarit, aruncandu-i trupul in raul Tungia, langa Adrianopol. Moartea lui s-a intamplat in toamna anului 1716. In felul acesta si-a sfarsit viata muceniceste, ca si binefacatorul sau, domnul Constantin Brancoveanu.

Asadar, mitropolitul Antim Ivireanul si-a pus toate cunostintele, ravna si priceperea in slujba Bisericii si a credinciosilor romani care-l primisera cu atata dragoste. tipograf, autor de lucrari originale, traducator al cartilor de slujba in romaneste, predicator si pastor de suflete, artist, ctitor de lacasuri sfinte, sprijinitor al Ortodoxiei si al romanilor transilvaneni, Antim Ivireanul este una din figurile cele mai luminoase din trecutul Bisericii si al patriei noastre.

Acestea au fost motivele pentru care Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 20 iunie 1992, a hotarat ca marele ierarh Antim sa fie trecut in randul sfintilor. Praznuirea lui se va face in fiecare an in ziua de 27 septembrie.

Sa ne rugam, dar, noului sfant si marturisitor al credintei ortodoxe, zicand: "Sfinte Parinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai randuit pastori si invatatori turmei tale si cu intelepciune dumnezeiasca ai revarsat raurile sfintelor tale cuvinte. Viata ti-ai pus-o pentru pastoritii tai si cununa muceniciei ai dobandit de la Hristos Dumnezeu. Pe Acesta roaga-l, Sfinte Parinte Ierarhe Antim, sa daruiasca pace si mare mila celor ce savarsesc sfanta pomenirea ta". (Toparul sfantului, glasul III).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

• Sfantul Antim Ivireanul
  Publicat in : Calendar ortodox
• Sfantul Antim Ivireanul
  Publicat in : Sfantul Antim Ivireanul

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: