Inaintepraznuirea Nasterii Domnului

Biserica Ortodoxa Romana sarbatoreste pe 20 decembrie 2013 si Inaintepraznuirea Nasterii Domnului. Pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor, toate sarbatorile imparatesti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregatire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, inainte-serbare sau inainte-praznuire.

Ele au, de asemenea, si o perioada de continuare sau prelungire a serbarii, numita dupa-serbare sau dupa-praznuire. Prin aceste perioade de pregatire si de prelungire, sarbatorile mari sunt ca soarele care, inainte de a rasari el insusi, isi trimite razele, iar dupa ce apune, lumina lui staruie inca pe culmi. Ziua cea dintai a inainte-serbarii se numeste inceputul sarbatoririi, iar ziua ultima a dupa-serbarii se numeste, cu un termen slavon, odovania, adica sfarsitul, dezlegarea sau incheierea sarbatorii.

Potrivit informatiilor preluate din Liturgica generala a parintelui Ene Braniste, in toata perioada preserbarii si a dupa-serbarii, pe langa slujba sfintilor pomeniti in zilele respective, se adauga si cantari, rugaciuni si lecturi din cele in legatura cu praznicul respectiv, iar in ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca si in ziua insasi a praznicului (omitandu-se doar paremiile si litia la Vecernie, polieleul si Evanghelia la 'Utrenie, iar Apostolul si Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfantului (sfintilor) din acea zi se muta, adica se oficiaza cu o zi mai inainte sau mai in urma, dupa cum prevede Tipicul sau dupa cum randuieste cel mai mare. La fiecare sarbatoare din cursul anului se pune, inca de la Vecernia din ajun, pe iconostasul (analogul) din naosul (sanul) bisericii, icoana praznicului sau a sfantului sarbatorit. La praznicele imparatesti, icoanele praznicale (si crucea la sarbatoarea inaltarii Sfintei Cruci) se pun pe iconostas inca din ajunul preserbarii si raman pe el pana la sfarsitul dupa-serbarii, adica pana in ziua odovaniei praznicului. Cele dintai sarbatori cu inainte si dupa-serbare au fost cele trei mari praznice la care se oficia pe atunci Botezul catehumenilor: Craciunul, Pastile si Rusaliile. Instruirea morala si catehetica a catehumenilor facea necesara o perioada de pregatire pentru primirea Botezului, iar bucuria primirii Botezului si a intrarii neofitilor in Biserica se prelungea, de regula, o saptamana dupa praznicul respectiv. Dupa desfiintarea catehumenatului, obiceiul anticiparii si al prelungirii festivitatilor acestor mari praznice s-a mentinut si a trecut, prin analogie, si la celelalte sarbatori imparatesti intrate in uz si generalizate in calendarul Bisericii, din sec. IV inainte (vezi in urma, la cap. despre praznicele imparatesti).

Durata preserbarii si a dupa-serbarii praznicelor imparatesti Durata preserbarii si a dupa-serbarii praznicelor imparatesti variaza dupa gradul lor de importanta si dupa pozitia pe care o au in cadrul anului bisericesc, fiind la unele mai lunga, iar la altele mai scurta, precum ne arata cartile de slujba (Mineiele, Triodul si Penticostarul). Astfel, preserbarea Nasterii Domnului tine cinci zile, incepand de la 20 decembrie, iar dupa-serbarea aceluiasi praznic tine sase zile, sfarsindu-se la 31 decembrie, cand este odovania praznicului.

Sursa: basilica.ro

.

20 Decembrie 2013

Vizualizari: 155

Voteaza:

Inaintepraznuirea Nasterii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE