In fiecare an, la 30 noiembrie, Biserica face pomenirea Sfantului Apostol Andrei. Este numit si "Cel intai chemat", intrucat a raspuns primul chemarii lui Hristos la apostolat. Sfantul Apostol Andrei a fost fiul lui
Fiind evreu, nu se poate afirma cu certitudine daca Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine greceasca). Nu se stie insa cu ce ocazie a fost botezat sau care era numele sau evreiesc. Exista si unele marturii conform carora numele grecesc Andrei era destul de comun printre evrei inca din sec. II-III d.Hr.
Chemarea lui Andrei la Apostolie
Chemarea lui Andrei la apostolie este relatata de Sfantul Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).
In sfintele Evanghelii, Sfantul Andrei mai este mentionat doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).
Sfantul Apostol Andrei - crestinatorul neamului romanesc
Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra.
In Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei (+ 339/340) scrie: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in
Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. Astfel, calugarul Epifanie, in secolul VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scitia". Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate fie in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci.
Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n. n.), Tracia si
Moastele din Patras
Potrivit unui act martiric a carui autenticitate este insa contestata, Sf. Andrei a murit ca martir in Ahaia, la Patras. El a fost rastignit din ordinul guvernatorului Aegeas sau Aegeates, fiind legat de un stalp (nu crucificat). Desi traditia vorbeste de o cruce in forma de X, aceasta varianta este relativ tarzie (sec. al XIV-lea). Petru Hrisologul aminteste ca a fost rastignit pe un copac. Nu se cunoaste nici data martiriului sau, care se pare ca a avut loc fie in timpul lui Nero (64-67), fie in timpul lui Domitian (81-96). Moastele Sfantului Andrei au fost aduse la Constantinopol si asezate in Biserica Sfintilor Apostoli in anul 357. In timpul Cruciadei a IV-a, Cardinalul Petru de Capua a dus moastele in Italia, in catedrala din Amalfi. In 1462, in timpul papei Pius al II-lea, capul Sfantului Andrei a fost dus la Roma, si de aici a revenit in Patras.
De Sfantul Andrei - Santandrei - Aflarea ursitei
Profesorul Ion Ghinoiu mentioneaza "La orice inceput de an, prisoseau practicile magi ce de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata de maritat prepara o "Turtuca de Andrei", turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului. Alte fete, dupa ce soseau acasa de la Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era insa favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice. Unii batrani, nestiutori de carte dar "cititori" in stele, observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul, prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc. Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si astazi."
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.