Nimicul nu e un vid real, alaturi de Dumnezeu ca plenitudine a existentei, sau ca existenta nemarginita; un vid de care Dumnezeu ar fi marginit prin fire, sau printr-o anumita restrangere a Lui, ca sa scoata din el lumea creata. Aceasta i-ar da un anumit sens pozitiv
Lumea creata a fost dintotdeauna o realitate care, pe de o parte a fascinat omul, pe de alta parte l-a provocat sa o cerceteze, sa o exploreze. Pe masura ce fragmente ale ei erau cunoscute si explicate, natura devenea
As dori sa insist, in primul rand, asupra naturii oarecum experimentale a acestui eseu. Subiectul acestuia e unul care abia acum incepe sa fie studiat si nu sunt in masura sa ofer nici un fel de teze finale: de fapt eu insumi fac parte dintre cei care cauta lumina
Experienta noastra obisnuita de viata ne arata ca, in lumea in care traim, dincolo de o anumita dezordine aparenta sau reala, exista o ordine necesara a lucrurilor, care se manifesta atat la nivel macro cat si micro cosmic. Nimeni nu poate contesta faptul ca aceasta ordine este expresia unei lumi...
Vechiul Testament prezinta ideea clara a unui Dumnezeu deosebit prin fiinta de lume, transcendent. El face deosebirea clara intre Dumnezeu cel necreat si lumea creata din nimic. In el se vorbeste de o revelatie supranaturala
Bisericile ortodoxe nu sunt pictate pentru a fi admirate, ci pentru a ne apropia de Dumnezeu prin ele. Pictura bisericii nu descopera lumea din afara ei, ci lumea creata transfigurata. Imaginile din ea nu au menirea de a-l lasa pe om inradacinat in grijile acestei lumi. Ele ii graiesc omului de...
Se socoteste in mod comun, in teologia ortodoxa, ca Dumnezeu ni Se reveleaza pe doua cai: una naturala si una supranaturala. Acestea sunt numite revelatie naturala, respectiv supranaturala. Se socoteste indeobste ca revelatia naturala este inferioara celei supranaturale, pe cat de inferioara este...
Este "in firea lucrurilor" ca sensurile cuvintelor unei limbi - adica a cuvintelor folosinte intr-o societate - sa se schimbe. Aceasta pentru ca - dupa cum auzim deseori - limba este vie, ea este intr-o schimbare continua, la fel cum sunt si oamenii.
Din Scriptura aflam ca Eva a fost adusa la existenta de Dumnezeu din coasta lui Adam. Aceasta afirmatie a dat nastere multor intrebari: a avut Adam o coasta in plus, a ramas Adam fara o coasta dupa ce Eva a fost creata, a fost Adam o exceptie etc
Dupa caderea in pacat si alungarea din rai, omul a fost asezat in apropierea raiului, in asa fel incat, vazandu-l pe acesta, el sa se pocaiasca pentru neascultarea si neiubirea sa. Inca si pamantul, cu toate podoabele lui, chiar daca se afla deja sub blestem, constituia o buna amintire a raiului...
Drepturile de autor sunt o recunoastere a meritelor cuiva pentru existenta unui lucru si o imputernicire a aceluia asupra lucrului respectiv. Atata timp cat Dumnezeu este "facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute", oare exista vreun lucru care sa nu fie al Lui
Un frate l-a intrebat pe un batran: Cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa? Batranul i-a grait
Lumea este opera vointei divine, dupa cum marturiseste Sfantul Ioan in Apocalipsa (4,11): Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea, caci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au facut
De cum a intrat in lumea noastra, a oamenilor, la nasterea Mantuitorului Hristos, Dumnezeu S-a lovit de ostilitatea lumii in care a intrat. Desigur, Dumnezeu Isi cunoaste creatia, cunoaste lumea creata de Sine. Il vedem pe Mantuitorul Hristos, ca pe un pribeag, nevoit sa plece cu familia in Egipt
Din zorii modernitatii si pana in zilele noastre omul a incercat sa-si gaseasca o definitie a sa. Este intr-o continua cautare a identitatii sale, pe care nu si-o poate gasi decat in Dumnezeu.De aceia unii teologi il numesc pe om un animal indumnezeit.
Ascetul lupta in primul rand cu imaginatia legata de patimile trupesti. El stie ca fiecarei patimi ii corespunde o imagine proprie, tinand de lumea creata, pentru ca orice energie pur cosmica, desi limitata, tinde inevitabil sa imbrace o forma, o imagine.
Toate fiinţele sunt fie zidite, fie nezidite. Dacă sunt zidite, atunci sunt şi schimbătoare. Intrucât firea acestora îşi are începutul de la schimbare, ele sunt pururea supuse schimbării, devenind fie stricăcioase, fie schimbătoare, ca urmare a liberei lor alegeri.
In apropiere de blocul unde locuia familia lui Andriuşa, se afla un parc mare, vechi, care la margine se transforma într-o adevărată pădure, în acea pădure Andriuşa nu mai fusese niciodată, în schimb aleile apropiate ale parcului le cunoştea pe dinafară: pe ele îi fusese dat să mearg...