Se socoteste in mod comun, in teologia ortodoxa, ca Dumnezeu ni Se reveleaza pe doua cai: una naturala si una supranaturala. Acestea sunt numite revelatie naturala, respectiv supranaturala. Se socoteste indeobste ca revelatia naturala este inferioara celei supranaturale, pe cat de inferioara este lumea creata fata de Persoana lui Iisus Hristos ("si noi vazutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar").
Insa cateodata ne e dat sa intelegem cat de mult este prezent Hristos in natura. Ne este dat sa intelegem ca orice forma de viata este o reflexie, cat de mica, a vietii si iubirii Sfintei Treimi. Cateodata ne simtim atat de solidari cu copacii, cateodata ne este atat de apropiata verdeata pamantului, incat am dori sa le imbratisam, si cuprinzandu-le sa patrundem dincolo de aparenta lor, si sa-L imbratisam astfel chiar pe Hristos pe care il simtim vibrand in orice lucru viu.
Prin aceasta nu devenim panteisti sau panenteisti, identificandu-L pe Dumnezeu cu natura sau numind universul "Dumnezeu". Dar parca nu ne putem imagina cum ar putea cineva sa-L iubeasca pe Dumnezeu fara sa iubeasca natura.
E ca si cum am cinsti doar o parte dintre sfinti. E ca si cum nu am cinsti icoanele. Si iata ca si aici se vadeste uratenia si absurditatea iconoclasmului. Caci si natura poarta nu chipul, ci ratiunile, gandurile lui Dumnezeu. Nu adoram natura, dar o cinstim ca pe lucrarea mainilor Lui. Si nu este deloc straina crestinilor aceasta cinstire. Noi suntem cei ce ajungem sa exclamam, cu bucurie si uimire: "Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!"
Sa ignoram revelatia lui Dumnezeu din natura creata inseamna sa ne intoarcem chiar impotriva noastra. Si multi dintre noi patim asa. Ne ratacim printre betoane, dar ne ratacim pe noi insine. Si multi dintre noi ajung sa-si caute identitatea in aceasta lume gri si lipsita de viata.
Si nu ne este greu sa intelegem de ce Paradisul este o gradina. Natura poarta amprenta vesniciei Creatorului ei, si daca ne vom regasi si noi in vesnicia lui Dumnezeu, atunci vom vedea intreaga natura transfigurata, bucurandu-se impreuna cu noi.
Paul Cocei
Paul Cocei
-
Responsabilitatea si cuvantul creator de comuniune, in folclorul romanesc
Publicat in : Editoriale -
Dumnezeu nu este autor al raului
Publicat in : Morala -
Apropierea realitatii
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Hristos venit in lume ca lumina
Publicat in : Religie -
Mai poti ierta?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.