"Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor" (Romani 1, 27)
Este "in firea lucrurilor" ca sensurile cuvintelor unei limbi - adica a cuvintelor folosite intr-o societate - sa se schimbe. Aceasta pentru ca - dupa cum auzim deseori - limba este vie, ea este intr-o schimbare continua, la fel cum sunt si oamenii.
Dupa cum este insa lesne de observat pentru orice om care inca mai are capacitatea de a observa, nu toate schimbarile duc la rezultate bune. Iar schimbarile cuvintelor au totdeauna corespondent intr-o anumita schimbare a gandirii si purtarii oamenilor.
Exista in aceasta lume a noastra multi "profeti mincinosi", deghizati in pazitori ai moralei societatii actuale, care lupta din rasputeri sa schimbe intelesul unor cuvinte care nu le convin.
Vedeti, realitatea este mustratoare pentru cei aflati sub stapanirea patimilor. Dupa cum ne explica tot Sfantul Apostol Pavel, realitatea il mustra pe orice om prin propria constiinta, care se dovedeste a fi un adevarat judecator personal. Omul are insa puterea de a-si asfixia constiinta, de a o inchide in temnita inimii sale. Dar realitatea o poate resuscita; morala dreapta poate transforma in orice moment constiinta intr-un inamic feroce. Asadar, pentru a se pune la adapost de mustrarile constiintei, dar si pentru a favoriza instalarea patimii in societate, lupii in piei de oi - incurajati de altfel de dezagregarea moralei laice - redefinesc cuvantul "normal".
De aceea, in ziua de astazi nu mai este "normal" ca barbatul sa se impreuneze cu femeia, intrucat la fel de "normala" este si impreunarea dintre doi barbati. S-ar parea ca sensul cuvantului se largeste pentru a permite mai multe situatii "normale". De fapt, el este desfiintat. Totul este normal. Orice este "normal", pentru ca normalitatea devine subiectiva. Normalitatea se raporteaza la fiecare om. Pentru homosexual, normal inseamna sa se impreuneze cu alt barbat, va spune el, la fel cum pentru un om credincios este normal sa mearga la Biserica. Fiecare isi defineste si isi asuma "normalitatea" proprie.
Dar nu este si firesc. Oricat ar incerca sa asalteze, sa darame, sa faramiteze si sa desfiinteze cuvintele care nu le plac, impatimitii lumii nu vor reusi sa desfiinteze realitatea. Nu au cum sa arate ca este propriu firii sa traiasca impotriva procrearii, deci ca neamul omenesc sa nu se inmulteasca (caci acolo duce pacatul nefiresc), la fel cum nu au cum sa arate ca este firesc ca omul sa fumeze, sau sa se imbete, sau sa violeze copii etc.
Firescul este baricada Ortodoxiei, pe care pacatul nu o poate trece. "Ortodoxia este firea omului", spunea Parintele Rafail Noica, si acest cuvant este suficient pentru a tine la distanta lumea patimilor de lumea oamenilor firesti. Daca vreti, aceasta distanta este prapastia dintre bogatul nemilostiv si sanul lui Avraam.
Normalul lumii ne devine din ce in ce mai nefiresc. Si acesta ar trebui sa reprezinte un mare semnal de alarma pentru locuitorii cetatilor actuale. Pentru ca nu trebuie sa uitam ca cetatenilor din Sodoma li se parea foarte normala dorinta lor de a se impreuna cu oamenii (ingerii) gazduiti de Lot. In urma lor nu a ramas decat foc, pucioasa, si amintirea unor vremuri care par a se reintoarce.
"Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor.
De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei,
Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci, amin!
Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii;
Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine.
Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori,
Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor,
Neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila;
Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac." (Romani 1, 23-32);
Paul Cocei
.
Paul Cocei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.