Fiintele sunt fie zidite, fie nezidite

Toate fiinţele sunt fie zidite, fie nezidite. Dacă sunt zidite, atunci sunt şi schimbătoare. Intrucât firea acestora îşi are începutul de la schimbare, ele sunt pururea supuse schimbării, devenind fie stricăcioase, fie schimbătoare, ca urmare a liberei lor alegeri. Dar dacă sunt nezidite, atunci, printr-o urmare logică, sunt în mod necesar şi neschimbătoare. Căci dacă firea celor nezidite este potrivnică acestora, adică schimbării şi degradării, atunci şi modul lor de a fi, adică proprietăţile ipostatice, va fi în mod necesar potrivnic unora ca acestea.

Cine, aşadar, nu va fi de acord că toate făpturile sunt schimbătoare, toate câte cad sub simţurile noastre, că şi îngerii sunt supuşi schimbării şi sunt nestătători, se mişcă şi se strămută? Că cele inteligibile, mă refer la îngeri, la demoni şi la suflete, în funcţie de libera lor alegere, au fie înaintarea în bine, fie despărţirea de bine - unii tinsă şi încordată, ceilalţi, micşorată şi încetinită -, iar restul făpturilor sunt supuse naşterii şi stricăciunii, creşterii şi micşorării, schimbării în cantitate şi mişcării în spaţiu. Aşadar, fiind ele schimbătoare, neapărat sunt şi zidite. Şi fiind zidite, neapărat au fost zidite de către cineva, şi tot aşa până ce ajungem la ceva nezidit. Or, Nezidit fiind Creatorul, neapărat este şi neschimbător. Iar acesta cine altul ar putea fi decât numai Dumnezeu? Şi însăşi susţinerea întregii zidiri, alcătuirea şi ocârmuirea ei ne învaţă pe noi că este Dumnezeu Cel ce pe toate le-a zidit, pe toate le-a unit între ele şi pe toate le ţine laolaltă şi din veac pe toate le-a proniat şi pururea le poartă de grijă. Cum oare firi potrivnice, cum sunt a focului, a apei, a aerului şi a pământului s-ar putea întâlni şi ar rămâne neîmprăştiate, dacă nu ar exista o atotputernica putere ce pe toate le uneşte şi pe toate le ţine pururea nerisipite? Ce este oare ceea ce rânduieşte cele cereşti şi cele pământeşti, toate cele din văzduh şi din apă, sau mai bine cele de dinaintea acestora, cerul şi pământul, văzduhul şi firea focului şi a apei? Cine le-a unit pe acestea şi cine le-a despărţit? Ce este ceea ce le lişcă pe ele şi le imprimă un circuit neîncetat şi neîmpiedicat? Oare nu Făcătorul lor şi Cel ce a imprimat pecetea raţiunii Lui tuturor, prin Care toate sunt aduse întru fiinţă şi toate sunt aduse la o împlinire? Cine este, aşadar, Făcătorul acestora? Oare nu Cel ce le-a făcut pe ele şi le-a adus întru fiinţă? Căci nu vom atribui această putere lucrurilor create ca având-o de la sine. Fiindcă dacă faptul de a exista, de a se naşte ar veni de la sine, cine ar fi rânduit acest lucru? Şi dacă am admite aceasta, că toate vin de la întâmplare, atunci ce anume le ţine şi le păstrează în însăşi raţiunile şi legile întru care de la început au fost întemeiate? Aşadar, altcineva decât întâmplarea. Şi acest altcineva cine este dacă nu Dumnezeu?

Sfantul Ioan Damaschin

crestinortodox.ro/religie/scrieri-patristice/cuvant-despre-dreapta-credinta-despre-sfanta-treime-despre-cantarea-trisaghionului_T6tkXxIJqTfd" title="Cuvant despre dreapta credinta" target="_blank">Cuvânt despre dreapta credință, Despre Sfânta Treime, Despre Cântarea Trisaghionului; Editura Doxologia

Pe aceeaşi temă