Bisericile din Ravenna si Roma
Ravenna, lipsita la inceput de traditii locale, s-a aratat receptiva la felurite influente. Cand, in 402, Honorius si-a mutat aici resedinta, care pana atunci fusese la Milano, episcopul Ursus a pus sa se ridice o catedrala cu cinci nave, dar fara tribune, ca si acelea de la Roma (Sfantul Ioan din Lateran) si de la Milano (Sfanta Tecla). In 424, dupa moartea acestui imparat, sora lui, Galla Placidia, care fusese in vrajba cu el, s-a intors din surghiunul petrecut Ia Gonstantinopol langa nepotul ei, Teodosie al II-lea, si a preluat titlul de regenta a fiului sau nevarstnic, Valentinian al III-lea.
Ea a ridicat in cinstea evanghelistului Ioan - care o salvase dintr-o furtuna pe drumul de intoarcere - o bazilica cu trei nave, dotata nu numai cu atrium, ci si cu nartex, dupa modelul celor vazute in capitala imperiului. Ea a ramas credincioasa obiceiului din Italia si nu a amenajat tribune, care ar fi pus poate probleme dificile de stabilitate arhitectilor si zidarilor din partea locului.
Dar altarul cu absida incadrata de o parte si de alta de pastofori, ai caror pereti exteriori de est nu o depasesc, se conformeaza unor prototipuri cunoscute in Siria. Aceasta formula de altar a reaparut un secol mai tarziu, la Sant Apollinare in Classe, bazilica inceputa gratie darniciei lui Iustinian, sub episcopatul lui Ursicinus (533-536) si tarnosita de Maximian. Regasim aici si atriumul si nartexul. Acesta din urma era chiar flancat de turnuri comparabile cu acelea care se vad de o parte si de alta pe fatada vest a unor bazilici din Grecia, sau din Siria. Dar in rastimpul care desparte aceste doua biserici, planul mai des folosit la Ravenna a fost acela, utilizat deopotriva la Roma, al bazilicii cu trei nave, fara nartex, fara atrium si fara tribune. El a fost aplicat sub Teo-doric la catedrala ariana (Santo Spirio) si la biserica palatina (S. Apollinare Nuovo). Aceste edificii se deosebesc de cele de la Roma prin absida lor poligonala cu cinci muchii, de un tip folosit mai inainte in catedrala lui Ursus si care pare sa fi fost apreciat pe litoralul Adriaticei.
Chiar si Roma, incepand de la sfarsitul secolului al V-lea, pare sa fi imitat, nu o data, modelele practicate in Orientul bizantin. Biserica San Giovanni di Porta Latina a fost construita, pe vremea lui Teodoric, poate sub papa Ghelasie I (494-496), luandu-se ca unitate de lungime piciorul bizantin de 31,5 cm. si nu piciorul roman de 29,6 cm. Altarul cuprinde o absida cu trei laturi, flancata de doua abside semicirculare, care se arcuiesc in cuprinsul celor doua incaperi laterale ale sanctuarului, alcatuind o dispozitie a spatiului binecunoscuta in Balcani. Noile bazilici, San Lorenzo fuori le mura si Santa Agnese fuori le mura, ridicate una sub papa Pelaghie II (579-590) si cealalta sub papa Honorius I (625-638), dupa ce orasul fusese recucerit de trupele lui Iustinian in 533, aveau un nartex si tribune dupa modelul marilor biserici de la Constantinopol si din Grecia.
C. Delvoye
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.