Schitul Sfantul Ilie - Sfantul Munte Athos

Schitul Sfantul Ilie - Sfantul Munte Athos Mareste imaginea.

Schitul Sfantul Ilie este unul dintre schiturile ce inalta rugaciuni Domnului de pe Sfantul Munte Athos. Schitul athonit al Proorocului Ilie depinde de Manastirea Pantocrator si este asezat putin mai sus de aceasta, pana la el facandu-se o jumatate de ora, mers pe jos in directia nord-vest.

Sfantul Munte Athos se afla in nordul Greciei, in regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu inaltimea maxima de 2.033 metri ce isi inalta culmea de piatra pe o peninsula lunga de 60 de kilometri si lata de 8-12 kilometri, aria totala a acestuia fiind de 360 de kilometri patrati.

Sfantul Munte Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avand capitala la Careia. Sfantul Munte gazduieste douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.

Cele douazeci de manastiri atonite sunt urmatoarele: Manastirea Marea Lavra, Manastirea Vatoped, Manastirea Iviron, Manastirea Hilandar, Manastirea Dionisiu, Manastirea Cutlumus, Manastirea Pantocrator, Manastirea Xiropotamu, Manastirea Zografu, Manastirea Dochiariu, Manastirea Caracalu, Manastirea Fileteu, Manastirea Simonos Petras, Manastirea Sfantul Pavel, Manastirea Stavronichita, Manastirea Xenofont, Manastirea Grigoriu, Manastirea Esfigmenu, Manastirea Sfantul Pantelimon si Manastirea Constamonitu. Pe langa marile manastiri mai functioneaza inca 12 schituri si o multime de chilii monahale ortodoxe, in care traiesc multime de calugari ortodocsi.

Schitul Sfantul Ilie din Athos - scurt istoric

Cu putin timp inainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, in aceasta zona de langa Manastirea Pantocrator nu existau decat vreo cateva chilii. Printre aceste chilii se numara inca de atunci si Chilia Sfantului Prooroc Ilie, extinsa si marita de catre Sfantul Paisie Velicikovski de la Neamt, si ridicata la rangul de schit.

Sfantul Vasile de la Poiana Marului il va determina pe Paisie sa mearga in Sfantul Munte Athos. In anul 1746, la doar 24 de ani, el ajunge la Manastirea Pantocrator. Negasindu-si un parinte spiritual cum si-l dorea, locuieste singur timp de patru ani intr-o pestera. In anul 1750 este vizitat de Sfantul Vasile de la Poiana Marului, care il si tunde in monahism.

La varsta de 36 de ani, calugarul Paisie va fi hirotonit ieromonah, de catre Episcopul Grigorie de la Athos. Primul sau ucenic a fost monahul Visarion, venit din Moldova, la care se adauga si altii, tot moldoveni. Simtind duhul parintelui Paisie, in scurt timp, in jurul sau s-a strans un numar impresionant de ucenici, lucru ce a si favorizat infiintarea schitului, cu randuiala cenobitica (viata de obste).

Deoarece obstea continua sa se mareasca, Paisie va infiinta impreuna cu fratii, in anul 1757, Schitul Sfantul Ilie, care va spori faima lui Paisie, si care va duce la atragerea a si mai multi ucenici. In acest fel numarul fratilor din obste a ajuns repede la 60, Paisie randuind viata acestora dupa principiile Sfintilor Parinti, mai ales dupa Regulile Sfantului Vasile cel Mare.

Paisie intemeiaza Schitul Sfantul Ilie cu binecuvantarea Patriarhului Serafim. Schitul, care avea doar cinci chilii, va ajunge repede la 60 de ucenici. Aici invata greaca de la monahul Macarie si incepe sa traduca din greaca in slavona, revizuind vechile traduceri slavone dupa originalele grecesti ale Sfintilor Parinti rasariteni.

Se crede ca schitul a fost intemeiat in anul 1757 sau 1759. Cu toate ca nu exista nici o marturie istorica sau juridica privind intemeierea unui nou schit in jurul chiliei Proorocului Ilie, acesta a fost recunoscut inca de la inceput. Patriarhul Ecumenic Serafim I a recunoscut noua asezare drept "schit" inca din acea vreme, acesta fiind si locul in care episcopul a petrecut in acea perioada.

Cresterea tot mai mare a numarului de ucenici l-a facut pe Sfantul Paisie de la Neamt sa ia o hotarare organizationala. Astfel, in anul 1762, parintele si ucenicii sai aveau sa se mute in Manastirea Simonopetra, parasita la acea vreme din cauza multimii datoriilor.

Bucuria si linistea duhovniceasta a noilor locatari a nemultumit pe vrajmas, care este impotrivitor rugaciunii curate a inimii. Astfel, doar dupa cateva luni, acestia au fost fortati sa plece in alt loc. Intorsi la Schitul Sfantul Ilie, ucenicii si-au reluat randuiala de nevointa si rugaciune.

Dupa o scurta vreme petrecuta in schit, Paisie avea sa se intoarca in Valahia. Atitudinea ostila a turcilor, pe de o parte, precum si rivalitatea dintre greci si slavi care exista la Sfantul Munte, pe de alta parte, l-au determinat pe Sfantul Paisie sa se gandeasca la reintoarcerea in Tarile Romane, si in 1763, impreuna cu alti 63 de frati, au venit in Moldova, unde s-au asezat la Manastirea Dragomirna, unde a randuit aceeasi viata ca si la Sfantul Munte, iar in curand obstea manastirii ajunsese la impresionantul numar de 350 de parinti si frati.

El intocmeste un fel de regulament, in 28 de puncte, cu felurite randuieli privitoare la viata monahala. Introduce pravila folosita in Schitul Sfantul Ilie, ale carei indatoriri de capetenie erau: viata de obste, ascultarea, smerenia, saracia, munca, slujbele dupa tipic, respectarea randuielilor calugaresti, marturisirea pacatelor si altele.

 

Sfantul Paisie de la Neamt a stat in Sfantul Munte Athos 17 ani. Sfantul Paisie Velicikovski, cea mai proeminenta figura a monahismului slav din vremea sa, a tradus Filocalia si a raspandit spiritul isihast al ei in intreaga lume slava. Sfantul Paisie de la Neamt a stat in Sfantul Munte Athos 17 ani. Paisie va adormi in Domnul la anul 1794.

Dupa plecarea lui Paisie, manastirea a cedat schitul grecilor, care au schimbat si ritmul de vietuire, introducand randuiala idioritmica. Aceasta randuiala de sine a fost respectata pana la revoluria grecilor, din anul 1821, cand schitul a fost devastat.

Odata cu retragerea garnizoanei turcesti din Sfantul Munte Athos, in anul 1835, calugarul rus Aniketos s-a asezat in vechiul schit, impreuna cu o obste de alti 15 calugari. Va urma o perioada de controverse, intre conducerea Manastirii Pantocrator si calugarii rusi din Schitul Sfantului Ilie, care se va incheia in anul 1839, prin medierea lui Petroseski, interpretul consulatului rusesc din Tesalonic, si a lui Constantine Spandonis.

 

In decursul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, intr-o vreme in care pan-slavism era ceva firesc in Sfantul Munte, relatiile interne din cadrul schitului s-au schimbat odata cu incercarea rusului Dikaeos Tobias de a largi schitul si a construi o noua biserica.

Dupa o serie de indelungi argumentari legale, Tobias va reusi sa primeasca aprobarile necesare pentru ridicarea de noi constructii pe teritoriul schitului si pentru asezarea in schit a 130 de calugari si 20 de incepatori.

In anul 1893 vor incepe lucrarile la corpul de chilii, inalt de cinci etaje, iar in anul 1900, admiralul rus Virilof si Patriarhul Ioachim al III-lea vor pune piatra de temelia pentru un o noua si luxoasa biserica centrala.

Biserica centrala a schitului, sfintita in anul 1903, este inchinata Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, Sfintei Alexandra si Sfantului Apostol Andrei. Bogatiile interioare ale bisericii impresioneaza, in pofida faptului ca peretii acesteia nu sunt imbracati in fresca. Datorita arhitecturii ingenioase, biserica are un ecou greu de obtinut in alte locasuri.

Catapeteasma bisericii, cu o greutate de aproximativ doua tone, este in intregime acoperita cu aur si gazduieste o multime de icoane. Schitul Sfantul Ilie mai pastreaza si doua icoane minunate: Maica Domnului Tanguitoarea si Maica Domnului Hranitoarea, ambele facatoare de minuni.

Dupa revolutia rusilor, din anul 1917, greutatile schitului au devenit din ce in ce mai greu de suportat, acestea marindu-se odata cu imbatranirea calugarilor. La inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, 200 de calugari au plecat sa lupte alaturi de armata ruseasca, in schit ramanand doar 180 de parinti.

 

In anul 1933, doar 83 de calugari mai traiau, dintre care jumatate erau prea batrani pentru a mai munci. Calugarii ramasi, putini si batrani, au fost dati afara in urma unei vizite a patriarhului ecumenic, care a gasit schitul intr-o stare neingrijita.

In decursul ultimului secol, in anul 1992, dupa o perioada de oarecare decadere, Schitul Sfantul Ilie a va fi ocupat de obstea cuminte si ascultatoare a batranului arhimandrit Ioachim Karachristos. Odata cu aceasta va incepe si o noua perioada de bunastare pentru schit, administrarea si viata duhovniceasca a acestuia fiind in floare.

Pe langa biserica centrala, in interiorul schitului se mai afla inca trei capele: Sfantul Mitrofan si Sfintii Theopatores; Sfantul Ierarh Nicolae din Mira; Buna Vestire. Astazi, schitul este locuit de o obste de calugari greci din Manastirea Pantocrator.

Schitul Sfantul Ilie din Athos - colectia de podoabe

Sub cladirile Schitului Sfantul Ilie, in camerele subterane boltite, care amintesc de vechite catacombe crestine, obstea a hotarat sa stranga tot tezaurul si toata bogatia pe care au mostenit-o de la inaintasi. Aceasta colectie pastreaza unele obiecte deosebit de rare si ciudate.

Colectia de sub schit intrebuinteaza propria ei limba prin care vorbeste despre istoria acestui locas de rugaciune: aici se pastreaza unelte si obiecte folosite de catre calugarii vechi la treburile zilnice, alaturi de ustensilele folosite in administratia schitului, din anul 1757 si pana in 1992, cand actuala obste a luat in grija schitul.

 

Amenajarea acestor galerii a necesitat multa munca si osteneala. Dupa repararea si amenajarea necesara a salilor subterane, fiecare artefact si obiect a fost curatat, restaurat si asezat la locul lui. Exponatele sunt ordonate in sub-colectii, multe dintre ele in casete sau pe mese speciale, pentru o cat mai buna observare a acestora.

Daca luam in consideratie faptul ca la inceputul secolului al XIX-lea, obstea schitului se afla in plina perioada de inflorire, numarand 450 de parinti, putem foarte usor sa intelegem de unde provin cele mai multe dintre exponate.

Din pacate, cea mai mare parte a obiectelor au fost pierdute, date altora sau vandute, in decursul grelei perioade de dupa anul 1917. In urma cercetarilor facute de Nicolas Fennell, s-a aflat ca datoriile si taxele anuale ale schitului erau de jumatate de milion de ruble, suma deosebit de greu de acoperit de cativa parinti batrani.

Teodor Danalache

Pe aceeaşi temă

07 Iulie 2022

Vizualizari: 41940

Voteaza:

Schitul Sfantul Ilie - Sfantul Munte Athos 5.00 / 5 din 2 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Silviu TanasePostat la 2016-07-21 11:03

    Doamne-ajuta! Am rugaminte la autorii articolelor sa mentioneze sub/langa fiecare fotografie introdusa in articol si detalii despre aceasta. Exemplu: "Maica Domnului Hranitoarea, facatoare de minuni". Am citit cu interes articolul de mai sus insa mi-as fi dorit sa stiu ce reprezinta fiecare fotografie. Nu stiu daca voi ajunge vreodata acolo si de aceea fiecare detaliu conteaza. Va multumesc anticipat. Silviu T.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE