Ungerea din Betania
Semnficatia episodului in contextul premergator al Patimilor Mantuitorului
Matei 26, 6-13
Marcu 14, 3-9
In aceasta perioada a anului bisericesc, crestinii ortodocsi se pregatesc sa intampine si sa traiasca, cea mai importanta sarbatoare din cultul crestin Ortodox. Minunea Invierii Domnului Iisus este temeiul existentei Bisericii noastre, in care toti suntem cuprinsi ca madulare ale lui Hristos si in acest fel vietuind “ascunsi cu Hristos in Dumnezeu”(Col. 3, 3).
Din orice unghi am privi acesta minune extraordinara, a Invierii, ea nu poate fi consumata sau epuizata din punct de vedere teologic, intrucat transcede(depaseste) insasi ratiunea noastra marginita. Din aceasta viziune, ne propunem sa expunem cate aspecte teologice, legate de un moment anterior Jerftei de pe Golgota.
Pana la desfasurarea propriu-zisa a evenimentelor pascale, este important sa cunoastem faptul ca evanghelisti acorda o importanta deosebita evenimentelor pregatitoare Patimilor lui Iisus. Aceastea au un rol relevant, intrucit anticipiaza actul de Preamarire a lui Iisus Hristos. Dintre acestea am ales spre studiu pericopa „Ungerii din Betania”, aceasta secventa fiind consemnata in toate cele patru Evanghelii.
Tematica abordata aici este una vasta si diversificata, astfel ca in articolul de fata ne vom indrepta atentia doar asupra relatarilor primilor doi evanghelisti (Matei si Marcu). Acest fapt se datoreaza si unor probleme esentiale ce s-au ridicat de-a lungul timpului, referitoare la identificarea aceluiasi episod scripturistic in cadrul tuturor relatarilor evanghelistilor.
Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur, fara a se preocupa intr-un mod atent de acest subiect, considera ca femeia prezenta in expunerea sinopticilor(Matei, Marcu si Luca) este aceiasi, doar episodul din Evanghelia dupa Ioan fiind diferit. Mai tarziu, Sfantul Teofilact al Bulgariei considera evenimentul din Betania ca fiind acelasi doar in cadrul primelor doua Evanghelii.
Asadar, in cazul acesta, avem de-a face cu trei femei diferite aflate intr-un context asemanator langa Iisus. In functie de aceste teze oscileaza si parerile cercetatorilor biblisti ortodocsi moderni. Nu in ultimul rand, referitor la „Ungerea din Betania”, traditia liturgica a Bisericii Ortodoxe trateaza ca fiind identice relatarile evaghelistilor sinoptici. Conchidem prin a spune ca, pentru o abordare generala si corecta a acestei teme ne limitam doar la expunerea facuta de aghiografii Matei si Marcu.
Referindu-ne la cuprinsul episodului din Betania, in textul sfant ni se spune ca Iisus se afla intr-o casa din cetatea Betaniei, la un om pe nume Simon Leprosul(Mt. 26,6). Ne putem intreba care este rostul prezentei Mantuitorului in casa unui asa-zis lepros, dupa cum am citit din textul sacru.
Prescriptiile Vechiului Testament pentru leprosi erau destul de clare: “Leprosul, cel ce are aceasta boala, sa fie cu hainele sfasiate, cu capul descoperit, invelit pana la buze, si sa strige mereu: necurat! necurat! Tot timpul cat va avea pe el boala, sa fie spurcat, ca necurat este; si sa traiasca singuratic si afara din tabara sa fie locuinta lui.”(Levitic 13, 45-46).
In alta ordine de idei, un om care era bolnav de lepra, era obligat sa locuiasca in afara cetatii, separat prin mai multe criterii de restul oamenilor. Faptul ca Iisus se afla in cetate cu Simon Leprosul si mai mult decat atata, in casa lui, alaturi si de alti oameni, in ciuda prescriptiilor din Lege, ne determina sa afirmam cu certitudine savarsirea unei minuni de catre Iisus prin vindecarea lui Simon de lepra. Acesta probabil ofera masa din casa sa spre multumire in cinstea vindecarii sale. In alt fel nu s-ar explica prezenta Mantuitorului in acel loc.
De altfel, evangheliile mai consemneaza episodul vindecarii celor zece leprosi, astfel ca avem toate circumstantele sa credem in savirsirea acestei minuni. Am insistat pe acest aspect, intrucit majoritatea credincisilor nu-l cunosc, iar preotii din Biserica vorbesc destul de putin despre el. Asadar, numai din numele unui om, am demonstrat infaptuirea unei minuni petrecuta in contextul premergator al Patimilor lui Iisus.
In continuarea episodului din Betania, iese in evidenta gestul unei femei, care se apropie de Hristos, ungandu-L pe cap cu “mir de nard curat” (Mc. 14,4). Asupra acestui mod de manifestare a femeii, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti ne ofera o serie larga de interpretari. Desigur, gestul femeii trebuie corelat si cu modul ucenicilor de raportarea la acesta, prin faptul ca ei se arata contrariati in fata Mantuitorului pentru risipa de bani care s-a facut prin varsarea mirului(Mc. 14, 4-5).
Astfel, Iisus le explica ucenicilor semnificatia acelui gest de ungere si le porunceste ca oriunde se va propovadui Evanghelia sa se aminteasca si de acest eveniment (Mc. 14, 6-9). Interesant este ca atit Sf. Matei cat si Sf. Marcu, introduc acest episod intre vestirea Patimilor lui Iisus, hotararea mai-marilor Sinagogi de a-L prinde pe Acesta si intre gestul de tradare a lui Iuda. Vom incerca sa aratam ca acest fapt nu este unul intamplator, deoarece scena din Betania, are legatura directa cu momentele amintite anterior.
Revenind la explicarea actului de ungere al Mantuitorului, trebuie amintita tipologia pe care o realizeaza Sfantul Ioan Gura de Aur, intre acest episod si secventa din Vechiul Testament, cand Iacob construieste o piatra misterioasa lui Dumnezeu pe care a varsat mir (cf. Lev. 28,18). Precum acele miresme si jertfe erau bineplacute lui Dumnezeu-Tatal, asemenea si mirul de nard curat din Betania ii este bineplacut Fiului. Intrucat gestul femeii porneste dintr-un sentiment de profunda adorarea a lui Hristos ca Mesia, retinem ca evenimentul are si o insemnatate importanta legata de moartea lui Iisus.
In acest sens, Hristos spune urmatorul lucru: “Ea a facut ceea ce avea de facut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre ingropare” (Mc. 14,8). Cu alte cuvinte, Iisus, prin ungerea care i-a fost facuta de femeie, se arata pe Sine ca Mesia, ca Cel ce trebuie sa moara pentru noi, si ne da o dovada a existentei cultului divin ca mod de adoratie a lui Hristos. Din aceasta perspectiva, se explica si faptul ca Iisus ia apararea femeii in fata Apostolilor tulburati de gestul ei, spunand: „Lasati-o, de ce-i faceti suparare? Bun lucru a facut ea pentru Mine. Caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti intotdeauna”(Mc. 14, 6-7).
Sfantul Teofilact al Bulgariei, da o explicatie foarte interesata scenei prin care femeia isi manifesta adoratia fata de Hristos. Tocmai vindecarea lui Simon, spune autorul, este argumentul suprem pentru femeie, ce-o determina sa verse mirul scump pe capul lui Iisus. In continuare, se consemneaza cateva aspecte deosebit de importante si anume: identificarea intelesului duhovnicesc(anagogic) al acestui eveniment, urmat de actualizarea actului savarsit de femeie prin noi, crestinii de azi. Acest lucru este ilustrat astfel: ”capul lui Hristos” este identificat a fi Dumnezeirea Sa, iar ”mirul” este reprezentat de faptele bune(mir duhovnicesc).
Noi, crestinii, savarsind acest proces, reactualizam gestul femeii asemanandu-ne cu ea in virtute si in sentimentul de adoratie pentru Hristos. In sensul celor spuse pana aici, este lesne de inteles de ce Iisus porunceste ca fapta ei sa fie amintita pururea, dupa cum noteaza Sfantul Apostol Marcu: „Adevar va spun Eu voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia, in toata lumea, se va spune si ce a facut ea, spre pomenirea ei“(Mc. 14, 9).
Sfantul Ioan Hrisostom, retine cuvintele „in toata lumea”, care dovedeste faptul ca Evanghelia se va propovadui la toata lumea. Dupa terminarea acestui episod, Iuda Iscarioteanul, se duce la arhierei pentru a-L da pe Iisus in mainile lor(Mt. 14, 14). Sfantul Teofilact, considera ca acesta atitudine de tradare a lui Iuda, este data de impactul pe care l-a avut asupra sa risipa de bani din gestul femeii. Asadar, daca in inceputul capitolului, autoritatile sinagogale isi propuneau sa-L prinda pe Iisus, derularea episodului din Betania, genereaza gestul de vanzare a Mantuitorului de catre Iuda.
In concluzie, semnificatia episodului „Ungerii din Betania” raportat la contextul premergator al Patimilor lui Hristos este unul relevant. In textul pericopei evanghelice, se anticipeaza o serie de evenimente foarte importante ce tin de persoana divino-umana a lui Iisus precum: cultul divin, tradarea si moartea Sa. Din perspectiva propovaduirii apostolice(kerigma) aflam faptul ca Evanghelia lui Hristos va fi impartasita la toata lumea.
Nu in ultimul rand, trebuie amintita datoria noastra duhovniceasca de a reactualiza gestul femeii prin faptele noastre bune savarsite in numele lui Iisus Hristos. Deoarece prin faptele bune facute in numele Mantuitorului, marturisim credinta adevarata a lui Hristos(Iac. 2,20) si astfel ne insusim statutul de fii ai Luminii, precum zice Sfanta Scriptura: „Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu.”
Ungureanu Cezar
Cezar Ungureanu
-
Ungerea din Betania
Publicat in : Patimile lui Hristos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.