Cele Patru Sfinte Coroane este numele unei basilici antice din Roma, Italia. Mareata biserica dateaza inca din secolul al IV-lea sau al V-lea, fiind inchinata sfintilor patru martiri necunoscuti. Complexul basilical, format din biserica cea mare, cele doua curti interioare, Palatul Cardinalilor, Capela Sfantul Silvestru si corpurile monahale adiacente, este construit intr-o regiune foarte linistita a Romei, intre Coloseum si Basilica Sfantul Ioan din Lateran, intr-un cadru desprins parca din timpuri stravechi.
Cele patru Sfinte Coroane
Cele patru "Sfinte Coroane" se refera la patru sfinti martiri, necunoscuti cu numele. Nestiindu-li-se numele, acestia au fost numiti astfel deoarece "coroana" este un vechi simbol al muceniciei. Potrivit scrierii "Martiriul Sfantului Sebastian", cei patru sfinti martiri au fost soldati, in vremea imparatului pagan Diocletian (284-305). Nevrand sa aduca jertfa si cinstire zeului Asclepios, cei patru soldati au fost martirizati.
Trupurile celor patru sfinti au fost inmormantate in cimitirul "Sfintii Marcelin si Petru", aflat pe strada Labicana, de catre papa Miltiade si Sfantul Sebastian, al carui cinstit cap se si afla in biserica. Miltiade a hotarat ca cei patru sfinti sa fie cinstiti cu urmatoarele nume: Claudiu, Nicostrat, Simpronian si Castor. Aceste nume, impreuna si cu Simpliciu, sunt numele celor cinci sfinti martiri, sculptori in marmura, din Panonia.
Acesti martiri au fost identificati, mai apoi, cu cei patru martiri din Albano, si anume: Secundus (Sever), Severian, Carpofor si Victorin. Trupurile celor patru martiri sunt pastrate in patru sarcofage antice, in cripta subterana a basilicii. Potrivit unei lespezi de piatra, datata in anul 1123, capul unuia dintre martiri este inmormantat in Basilica Santa Maria din Cosmedin.
Basilica celor Patru Coroane din Roma - scurt istoric
Potrivit traditiei locale, prima biserica a fost zidita in acest loc, pe colina Coeliana, de catre papa Miltiade, undeva in secolul al IV-lea. Aceasta este una dintre cele mai vechi biserici crestine din Roma. La inceput, biserica a purtat numele "Titulus Aemilianae", de la ctitorul acesteia, probabil cel care detinea vila maiestroasa din acest loc, ale carei urme se vad si astazi, sub podeaua bisericii.
Biserica a fost terminata in secolul al VI-lea, iar datorita localizarii ei foarte aproape de resedinta papala medievala, situala in Palatul Lateran, ea a fost pusa foarte mult in lumina, de papii acestei perioade.
Prima renovare a basilicii a avut loc in vremea papei Leon al IV-lea (847-855), care a si construit cripta de sub nava centrala. Tot acum se vor adauga doua abside laterale, curtea interioara principala va fi inchisa, turnul clopotnita va fi construit, iar capelele Sfanta Barbara si Sfantul Nicolae vor fi adaugate basilicii. Noua mareata basilica, finisata in stilul carolingian, avea o lungime de 95 de metri si o latime de 50 de metri.
In orice caz, aceasta basilica avea sa fie arsa din temelii, de catre trupele lui Robert Guiscard, in vremea asediului normand asupra Romei (1084). In loc sa sa reconstruiasca vechea basilica, la aceleasi cote, papa Pascal al II-lea a construit o basilica mai mica, cu doua curti interioare, una in fata celeilalte. Prima curte se afla pe locul curtii celei vechi, datand din secolul al IX-lea, iar cea de-a doua curte se afla pe zona vestica a vechii nave. Cele doua abside laterale vor fi incluse, una in Palatul Cardinalilor, aflat in partea dreapta a basilicii, iar alta in Manastirea Benedictina, infiintata de papa Pascal, in partea stanga a basilicii.
Absida originala a basilicii a fost pastrata intocmai, drept pentru care ea nici nu se asorteaza cu dimensiunile mai mici ale noii cladiri. Nava actualei basilici este impartita in trei parti, prin randuri de coloane de piatra. Noua biserica a fost sfintita in ziua de 20 ianuarie 1116. In anul 1338, aceasta se afla in posesia Abatiei Sassovivo.
In secolul al XIII-lea, cardinalul Stefan Conti, un nepot al pape Inocentiu al III-lea, a extins Palatul Cardinalilor. Mai apoi, acelasi cardinal a fortificat Palatul din Lateran, transformandu-l intr-o adevarata fortareata, pentru a oferi siguranta papei, in vremea conflictelor cu imparatii Hohenstaufen. In anul 1247, a fost sfintita Capela Sfantul Silvestru, aflata la nivelul inferior al fortaretei.
In capela se pastreza fresce care il infatiseaza pe papa Silvestru I si pe imparatul Constantin cel Mare, intr-o scena dovedita a fi un fals istoric: botezul imparatului, de catre papa. Aceasta scena a fost zugravita pe fondul unei lupte politice intre papa Inocentiu al IV-lea si proaspat-excomunicatul imparat roman Frederick al II-lea. Fresca doreste sa intareasca puterea politica a papei asupra imperiului.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.