Lăcomia este patima sufletului nesătul. Cel lacom adună arginţi, strânge aur, îşi face case şi adaugă casă după casă, ogor după ogor, cu scopul de a răpi aproapelui neîncetat câte ceva, până ajunge să nu-i mai lase nimic. Lacomul devine cu atât mai lacom, cu cât îşi măreşte averea. Cel lacom este însetat după aur şi înfometat după averi; de aceea nu poate să se arate liber nici faţă de sărăcie, nici faţă de privaţiuni; băutura stinge pofta celui însetat şi mâncarea satură dorinţa celui înfometat, dar nici aurul şi nici argintul n-au reuşit să stingă lăcomia.
Celui lacom i se potriveşte ceea ce s-a spus despre doctorul îngâmfat: „Medicamentul tău nu face decât să agraveze boala."
Lăcomia este o patimă înşelătoare, care provoacă entuziasmul sufletului nesătul, spre a spori averea pe care o are deja în stăpânire; trezeşte în suflet o pasiune atât de mare pentru cele pe care nu le are, încât nu mai arată nici un interes pentru cele pe care le are deja în posesie; astfel, lacomul socoteşte că nimic din ceea ce deţine nu este vrednic de iubirea sa; pentru că bunurile pe care le doreşte şi pofteşte, odată ce sunt dobândite, îşi pierd în ochii celui lacom valoarea [de mai înainte] şi ajung nedemne de iubirea lui, fiind trecute cu vederea.
Lacomul nu iubeşte lucrurile pe care le dobândeşte, se desfată numai de starea care premerge obţinerii câştigului, bogăţiei, bunurilor, dar nu şi de posesia lor; iubirea pentru cele însuşite alungă lăcomia şi aduce suficienţa, iar suficienţa aduce saturaţie şi îndestulare şi indiferenţă faţă de celelalte posesiuni ale sale. Cei lacomi adună comori, dar nu ştiu de ce o fac. Cei lacomi nu se pot îndupleca să facă milostenie şi sunt foarte zăbavnici atunci când urmează să dea; pentru că aceia care câştigă de pe urma lăcomiei nu ştiu ce înseamnă a fi în stare să cheltuieşti.
Sfântul Vasile cel Mare spune despre cel lacom: „Nimic nu-l poate opri pe cel lacom; este mai rău decât focul, şi nu urmăreşte decât să posede. Nu poartă nici o grijă faţă de cele pe care le-a adunat, ci este posedat de dorinţa de a pune stăpânire pe cât mai multe; mai apoi [vin] nopţile de veghe, grijile şi neliniştea. Şi cu cât bogăţia creşte, cu atât îi este mai greu să poarte grijă de cele necesare pentru viaţă."
Sfantul Nectarie din Eghina
Fragment din cartea "CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI", Editura Sophia
Cumpara cartea "CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI"
.jpg)
-
Predica la Duminica a XXXII-a dupa Rusalii
Publicat in : Duminica a 32-a dupa Rusalii -
Nicula - incantare, priveghere si un iPhone
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.