Orasul antic Sassi di Matera (Pietrele din Matera) este considerat ca fiind una dintre primele asezari omenesti din Italia, avandu-si originea intr-un asezamant troglodit din perioada preistorica. Orasul este vestit in intreaga lume pentru casele si bisericile sapate in tuf palagonitic ( roca vulcanica ce este caracteristica regiunilor Basilicata si Puglia).
Sassi di Matera – Pietrele din Matera
Provincia Matera, situata in sudul regiunii Basilicata, Italia, reprezinta cel mai bine pastrat exemplu de asezare troglodita din arealul mediteranean. Regiunea Matera a fost locuita de catre om inca din perioada Paleolitica. Sate permanente au rasarit imediat dupa ultima Era Glaciara, bazate pe agricultura. In Epoca Metalului, odata cu crearea unor unelte mai solide a devenit mai usoara saparea in roca calcaroasa. Sunt dovezi ale crearii unor morminte si cisterne subterane, si, in special, ale unor incaperi subterane, inca din Epoca Bronzului. Colonizarea greaca a deschis calea atat catre catre o tehnologie mai inalta, cat si catre noi structuri politice, sub influenta Scolii Pitagoreice. Primele asezari raspandite au fuzionat in centre de guvernamant, sub regii lor (Re Pastori), ducand la aparitia unor adevarate orase.
Forma caselor timpurii era una simpla constand intr-o pestera sapata in tuf palagonitic (roca vulcanica) cu un zid de inchidere, realizat din blocuri excavate. Grupuri de asezaminte ce inconjurau o curte comuna au dat o structura sociala numita "vicinato”, deoarece aveau in comun aceeasi cisterna. Aprovizionarea cu apa era foarte bine organizata, fiind colectata pe platoul de superior si disptribuita prin canale cu ajutorul gravitatiei. In Evul Mediu, casele au devenit mai grandioase, fiind construite si terase pentru gradini. Aceasta structura a ramas intacta pana in sec. al XVIII-lea. In 1950, guvernul italian a mutat majoriatea populatiei ce inca traia in Sassi, in zone ale orasului modern. In ultii ani, administratia locala, cu ajutorul oferit de guvernul italian si UNESCO, a facut eforturi continue pentru dezvoltarea orasului.
Bisericile rupestre din Matera
In Matera si in imprejurimi se gasesc 155 de biserici rupestre, cele mai timpurii datand din secolele VII-VIII. Multe dintre aceste biserici au fost sapate intre secolele VIII-XIV cand Matera, datorita pozitiei sale strategice (intre ducatul de Benevento si provinciile bizantine) si morfologiei particulare a regiunii, a devenit de nevointa atat pentru monahii benedictini cat si bizantini.
Bisericile sunt sapte in tuf, uneori intr-un mod mai complex, cuprinzand retele subterane si camere mari. In majoritatea cazurilor, planul general al acestor asezaminte respecta modelul bizantin. In unele dintre acestea inca se pastreaza fresce, chiar daca stadiul de conservare a lor variaza. Asezarile monastice sapate in piatra, sunt variate din perspectiva arhitecturala si arata evolutia modului de viata monahal de la eremitism la viata comunitara.
Sihastriile erau pesteri foarte simple si austere unde ascetii traiau departe de societate. De vreme ce mai multi calugari au venit din Imperiul Bizantin, aceste tipuri de asezari s-au dezvoltat in lavre, unde o cumunite de monahi se stabilea intr-un sistem de pesteri ce inconjurau biserica principala.
Prin urmare si arhitectura lavrei era mai complexa decat cea a sihastriei, iar iconografia era mai bogata dupa cum ne arata numarul impresionant de fresce descoperite in aceste lavre.
Cu cat viata monahilor a trecut de la ascetism la viata comuna, au inceput sa vietuiasca in chinovii, asezari mai mari si mai complexe, consturite pe cateva nivele.
Oricum, fenomenul originii bisericilor de piatra nu poate fi explicat doar datorita prezentei monahilor. Bisericile sunt de asemenea o expresie a nevoilor spirituale ale populatiei de pastori si agricultori din acest tinut.
Prezenta atator biserici rupestre intr-o zona astazi complet parasita arata ca acea regiune a adapostit odinioara o comunitate infloritoare.
De la sfarsitul secolului al XIV-lea, epoca de aur a bisericilor de piatra de la Materta a incetat.
Intre secolele XVI-XVII , sub influnta franciscana, apare un nou interes fata de bisericile rupestre. Multe au fost reconditionate, uneori schimband complet structura originala.
In secolul al XVII-lea, multe biserici parasite, dintre cele care nu au fost restaurate, au devenit adapost pentru turmele de animale.Unele dintre aceste biserici rupestre au fost recent reconditionate dupa o lunga perioada de declin. Multe fresce au rezistat in chip minunat igrasiei, vandalismului si neglijarii timp de secole iar acum, dupa o restaurare migaloasa, ne incanta din nou cu frumusetea lor nepretuita.
Printre cele mai cunoscute biserici din regiunea Matera se numara: San Pietro Barisano, Santa Lucia, Madonna de Idris, San Giovanni in Monterrone, Convicinio di Sant’Antonio, Santa Maria de Armenis, Santa Barbara si Cristo la Selva.
La marile sarbatori, multe dintre ele reprezinta importante locuri de pelerinaj. Cu diferite ocazii, acestea gazduiesc insa si expozitii internationale de sculptura sau concerte de jazz.
Bisericile rupestre din Matera sunt monumente UNESCO incepand cu anul 1993.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.