Catedrala Sfantul Bonifaciu din Manitoba

Catedrala Sfantul Bonifaciu din districtul Manitoba, Canada, constituie un locas arhitectural de mare importanta pentru comunitatea franco-manitobana de aici.

 

In anul 1811, Earl de Selkirk, un nobil scotian si controlor al companiei Hudson's Bay, care avea jurisdictie asupra partii de nord-vest (acum zona face parte din Canada) a infiintat o colonie la intersectia a doua rauri, raul Rosu si raul Assiniboine. El cauta pamanturi fertile pentru fermierii scotieni ce fusesera scosi cu forta din fermele lor din Scotia.

Localnicii si cei din zona au vazut aceasta acordare de pamanat drept un act ostil. Cu toate acestea, ei au locuit in acele zone pentru multi ani, comercializand blanuri sub egida comapaniei Nord-Vest. Localnicii erau ingrijorati si datorita faptului ca se gandeau la riscul lipsei de hrana - se gandeau ca noii veniti vor alunga si imputina bivolii, care erau sursa principala de hrana a zonei.

Au existat mai multe divergente intre colonisti si localnici, cat si intre firma de blanuri si firmele concurente.

Tinand cont de timpurile tensionate, lordul Selkirk a adus trupe germane si elvetiene in vederea pastrarii linistii. In schimbul serviciilor, soldatii primeau pamanturi.

Mai apoi, tot el a cerut parintelui Provencher din Montreal sa infiinteze o misiune de evanghelizare de partea cealalta a raului, incepand cu fortul superior Garry, in scopul de a folosi indienilor si metisilor care locuiau acele zone. Parintele a acceptat propunerea.

Constructia acesteia a fost ordonata de monseniorul Norbert Provencher, in anul 1818. Parintele Provencher a construit o capela de-alungul raului Rosu pe care a inchinat-o Sfantului Bonifaciu, in memoria regimentului - des Meurons.

Cativa ani mai tarziu, in 1820, a fost construita o capela mult mai mare. Aceasta masura 30 de metri lungime si 11 metri latime. Parintele Provencher a fost facut episcop in anul 1822 sfintind si biserica. Astfel, biserica a devenit si prima catedrala a locului.

In anul 1832, parintele Provencher a ridicat o a doua catedrala pe locul celei anterioare. Aceasta catedrala a ars in anul 1860, o a treia urmand sa fie ridicata in anul 1862 de catre episcopul Tache. Aceasta a dainuit multi ani, insa intre anii 1905-1908, o a patra catedrala avea sa fie ridicata, pentru populatia aflata in crestere.

Proiectata de catre firma de arhitectura Marchand si Haskell din Montreal, aceasta catedrala, binecuvantata de catre monseniorul Langevin, a devenit cel mai bun exemplu de arhitectura romanica franceza din Manitoba.

Pentru a doua oara, la data de 22 iulie 1968, Catedrala Sfantul Bonifaciu cade prada flacarilor. O noua catedrala, proiectata de Stienne Gaboury si Denis Lussier, a fost ridicata in spatele vechii fatade. Acesta a devenit principala biserica a arhidiocezei romano catolice de acolo.

Intrele ruinele acesteia si in spatele fatadei ce a ramas in picioare, noua catedrala ce a fost proiectata de catre arhitectul franco-manitobit Etienne Gaboury, in anul 1972, a fost sfintita de catre arhiepiscopul Baudoux. Catedrala dainuie astazi cum dainuia si acum o suta de ani.

Astazi, cripta catedralei Sfantul Bonifaciu adaposteste mormintele a sase episcopi si patru misionari. Louis Riel, Ambroise-Dydime Lepine si Pierre la Verendrye sunt ingropati in acest loc.

Louis Riel, fondatorul provinciei Manitoba, este inmormantat aici, in cea mai mare catedrala din vestul Canadei, cat si in cel mai vechi cimitir catolic de aici.