Sfintirea Bisericii - prezenta neincetata a Duhului Sfant

Cladirea destinata sa fie biserica devine prin sfintirea ei de catre arhiereu locasul lui Hristos, locasul in care se va putea savarsi Sfanta Liturghie, avand pe Hristos ca lucrator in ea, ca Cel in al carui Trup si Sange se vor preface Cinstitele Daruri, ca sa se impartaseasca credinciosii cu ele, si pe a carei Masa se va odihni in chivot neincetat cu Trupul si cu Sangele Lui sub chipul painii si vinului, ca punte neincetata intre pamant si cer, intre Dumnezeu si creatie, spre a fi de folos credinciosilor in orice clipa ar voi.

Rugaciunile si actele arhiereului de la sfintirea bisericii exprima intr-o mare varietate de forme acest fapt al salasluirii lui Hristos. Cel ce prin moarte biruie moartea, Cel ce vine impreuna cu Tatal si din ai carui ochi iradiaza darurile nesfarsite ale Duhului prin biserici peste tot pamantul (Apoc. 2, 23, 29).

In timpul sfintirii bisericii mirenii se scot afara, caci sfintirea bise­ricii sau a locului unde se sfintesc oamenii, nu vine de la ei, ci de la Hristos, inchipuit de arhiereu si lucrator prin el, inconjurat ultimul de preoti, iar primul de ingerii Lui nevazuti. Mirenii trebuie sa intre in bise­rica gata sfintita, caci ei nu se apropie de Hristos si nu primesc mantuirea de la El decat dupa ce a inviat si dupa ce este vestit de Apostoli peste care a coborat Duhul Lui cel Sfant si sfintitor. Caci sfintirea bisericii repre­zinta coborarea Duhului cel Sfant al lui Hristos peste Apostoli, in foisorul de sus, care devine primul locas bisericesc si este o extindere a acestei coborari in locasul bisericesc ce se sfinteste.

Mai amintim din actele de la sfintirea bisericii doar cateva, cu semni­ficatiile lor: masa propriu zisa se lipeste pe stalpii ei de piatra cu ajutorul unui amestec de ceara, sacaz, aloe si alte substante,"care toate inchipuiesc ingroparea Mantuitorului" (Simeon Tesaloniceanul, op. cit., p. 111, cap. 104). In acelasi timp acestea, prin puterea lor de lipire,"inchipuiesc dra­gostea si unirea ce a avut-o Hristos fata de noi pana la moarte"(Idem, op. cit., p.111, 106).

Apoi se spala Sfanta Masa cu apa, inchipuindu-se taina Botezului lui Hristos, dinainte de a incepe lucrarea Sa mantuitoare. Liturghia e o retraire de catre Hristos a tuturor actelor Sale pentru a ne face parte de efectul lor mantuitor. Sfanta Masa este si Iordanul in care S-a botezat Hristos.

Dupa spalarea cu apa (si sapun), Sfanta Masa se spala cu vin si cu apa de trandafiri, care inchipuie spalarea trupului lui Iisus dupa moarte, cu mir de pret, spre cinstirea Lui.

Urmeaza apoi ungerea Sfintei Mese cu Sfantul Mir, in chipul crucii. Prin aceasta coboara Sfantul Duh in unire cu Tatal si cu Fiul, in urma jertfei aduse de Hristos pentru noi. Duhul Sfant ramane astfel in Sfanta Masa, lucrand din ea prin preot in toate Tainele si ierurgiile, dar mai ales realizand prefacerea euharistica.

Se pun apoi patru bucati de panza pe cele patru colturi ale Sfintei Mese, cu icoanele celor patru Evanghelisti, aratandu-se ca pe Hristos, piatra cea din capul unghiului, sunt asezati Apostolii ca temelie, ca primul inceput al zidirii bisericii pe El si ca El e facut cunoscut in cele patru directii ale lumii prin Sfintele Evanghelii.

Sfanta Masa, inchipuind pe Hristos, e imbracata apoi in camasa care infatiseaza giulgiul lui Hristos. Iar deasupra ei se pune o panza alba, care reprezinta haina de slava si de lumina a Lui. Moartea si invie­rea sunt unite in El. Peste panza alba se asaza Sfantul Antimis, care reprezinta ingroparea sau jertfa lui Hristos, avand in el moastele u­nui mucenic.

Antimisul se da fiecarei biserici de catre arhiereul de care depinde, caci Biserica intemeiata de Hristos prin Duhul Sfant intai in Ierusalim, se intinde tot de catre El prin arhierei, ca organele Lui, in Bisericile locale ce se tin toate intr-o unitate de timp si spatiu prin episcopi, urmasii Apos­tolilor, care si ei se tin intr-o unitate.

Deasupra antimisului se pune Sfanta Evanghelie si crucea, pentru ca prin invatatura si jertfa Sa mantuieste Hristos pe credinciosii ce tin de ea (de Biserica). Dar acesta este si un mod al Bisericii de a se mentine in traditia apostolica vie. Acelasi Duh Sfant al lui Hristos cel jertfit si inviat, prin care Hristos a intemeiat in ziua Cincizecimii Biserica, vine prin sfinti­rea bisericii de catre arhiereu si a antimisului daruit de arhiereu dupa sfintirea lui, si continua sa lucreze si in timpul nostru si in fiecare Biserica locala, comunicandu-L credinciosilor pe acelasi Hristos adevarat si intreg.

Dupa aceea episcopul cadeste biserica si un preot, mergand dupa el, unge cu Sfantul Mir toata biserica. Duhul Sfant nu sta numai in Sfanta Masa, ci isi raspandeste prezenta in toata biserica, cum s-a raspandit unirea firii dumnezeiesti cu firea omeneasca in Hristos la toata firea omeneasca a celor ce primesc pe Hristos prin credinta.

Apoi arhiereul, intrand in Sfantul Altar, ingenunche in fata Sfintei Mese, si dupa alta rugaciune, incheie lucrarea de sfintire a noului locas cu urmatoarea rugaciune in care se arata ca sfintirea noului locas este o adevarata Cincizecime sau continuarea aceleia: "Multumim Tie, Doamne, ca darul pe care l-ai varsat peste Apostolii Tai, l-ai varsat si peste noi, paca­tosii. Drept aceea ne rugam Tie, ca jertfele ce se aduc intr-insa sa se prefaca intru Prea Sfantul Tau Trup si Sange al Unuia Nascut Fiului Tau, spre mantuirea a toata lumea si a nevredniciei noastre". Duhul Sfant nu se pogoara pentru ca Hristos ramane in cer, ci pentru a face ca Hristos sa vina cu Trupul si Sangele Sau pe Sfanta Masa sub chipul painii si vinului, ca sa se impartaseasca, pline de Duhul Sfant, credinciosilor. Cincizecimea s Euha­ristia sunt strans unite, cum e unita Cincizecimea cu toate Tainele, lucrarea Duhului Sfant fiind una cu lucrarea lui Hristos. Din Hristos se raspandeste Duhul Sfant; in Duhul Sfant e prezent Hristos in mod nevazut. Lucrarea Duhului Sfant e forma simtita a lucrarii lui Hristos.

Apoi arhiereul, dezbracandu-se de giulgiul ce l-a avut deasupra odaj­diilor sale, se duce la biserica veche si aduce cu pompa moastele sfintilor mucenici si le asaza in noua biserica, aratandu-se iarasi mentinerea tradi­tiei vii a Bisericii, cu transmiterea Duhului Sfant, ca transmitere a sfinte­niei si lucrarii aceluiasi Hristos adevarat si intreg.

Parintele Dumitru Staniloae

• Locasul de cult si cimitirele
  Publicat in : Istoria bisericii in primele trei secole
• Manastirea rupestra Sinca Veche
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfanta Treime din Scheii Brasovului
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: