Domul Sfanta Maria del Fiore din Florenta

Basilica Sfanta Maria del Fiore este catedrala, sau domul, arhidiocezei romano-catolice din Florenta. Numele acesteia, care se traduce prin "Sfanta Maria a Florii" se refera la floarea de crin, simbolul Florentei sau la vechiul nume al orasului - Fiorenza. Pe de alta parte, un document din secolul al XV-lea sustine ca "floarea" se refera la Hristos. A fost construita pe locul unei alte catedrale, Santa Reparata, avand drept impuls noile catedrale extraordinare din Pisa si Siena.

La sfarsitul secolului al XIII-lea, biserica veche de noua secole ce ocupa acel loc nu mai era intr-o stare satisfacatoare.

Prospera Florenta a vrut sa depaseasca in maretie pe rivalii sai din Pisa si Siena cu o magnifica biserica, mai mare in dimensiuni si cu un exterior mai bogat. Aceasta catedrala a fost, drept rezultat, cea mai mare din Europa la data cand a fost terminata, putand imbratisa 30.000 de persoane. Astazi, este intrecuta in dimensiuni doar de catre basilica Sf. Petru din Vatican, catedrala Sf. Pavel din Londra si catedrala din Milan.

Catedrala a fost proiectata de Arnolfo di Cambio in anul 1296 in asa fel incat sa fie cea mai mare biserica romano-catolica din lume (chiar daca achita a suferit mai multe redimensionari, micsorandu-se unele parti ale bisericii). Arnolfo di Cambio este si arhitectul altor mari biserici precum Santa Croce si Palazzo Vecchio. Acesta a proiectat trei nave, toate terminandu-se sub domul octogonal, cu nava de la mijloc acoperind vechea biserica Santa Reparata. Prima piatra a fost asezata la 9 septembrie 1296 de catre cardinalul Valeriana, primul legat papal trimis vreodata la Florenta. Ridicarea acestui vast proiect a durat 170 de ani, adunand efortul colectiv al mai multor generatii.

Dupa moartea lui Arnolfo din 1302, lucrul la catedrala a incetinit sau a fost oprit pentru o perioada de 30 de ani. Lucrarile au fost impulsionate de descoperirea, in anul 1330, a moastelor Sf. Zanobius sub vechea Santa Reparata. In 1331, firma Arte della Lana a preluat patronajul lucrarilor la catedrala iar in 1334 aceasta l-a delegat pe Giotto ca supraveghetor al lucrarilor. Asistat de Andrea Pisano, acesta a continuat proiectul lui Cambio. Murind in 1337, lucrarile au ramas pe mana lui Andrea Pisano, pana ce a fost oprit de Plaga Neagra, in anul 1348.

A urmat apoi o serie de arhitecti. Francesco Talenti a terminat turnul clopotnita si a largit proiectul printr-o absida si capele laterale. Dupa 1359 acestuia i-a urmat Giovanni di Lapo Ghini care a a impartit nava centrala in patru parti patrate. Pana in anul 1375, vechea biserica Santa Reparata era deja jos. Nava a fost terminata in anul 1380, iar pana in 1418 doar domul mai ramasese neterminat.

Peretii sunt acoperiti cu dungi verticale si orizontale din marmura colorata din Carrara (alba), Prato (verde), Siena (rosie), Lavenza si alte cateva locuri. Catedrala are doua usi laterale: Usa Canonici (laterala de sud) si Usa Mandorla (laterala nordica) impodobite cu lucrari ale lui Nanni di Banco Donatello si Jacopo della Quercia.

Cele sase ferestre laterale, sunt despartite de pilastri. Doar cele patru ferestre apropiate de transept permit trecerea luminii. Celelalte doua ferestre sunt ornate total. Ferestrele din cupola centrala sunt rotunde, lucru specific stilului italian gotic. Podeaua bisericii, din marmura, a fost pusa in secolul al XVI-lea.

Catedrala a fost sfintita de papa Eugene IV la 25 martie 1436.

In decursul lungii sale istorii, aceasta catedrala a fost sediul consiliului din Florenta (1439), a auzit predicile lui Girolamo Savonarola si a fost martora la uciderea lui Giuliano de Medici din 26 aprilie 1478.

Domul Catedralei

Domul, larg de 42 de metri, a fost initial un dom din lemn, ridicat de Arnolfo di Cambio. Ridicarea cupolei de piatra peste bolta catedralei a adus mai multe dificultati tehnice. Exista deja un model de caramida din anul 1367 pentru dom.

In 1419 s-a tinut o prezentare de proiecte pentru viitorul dom al catedralei. Principalii participanti au fost Lorenzo Ghiberti (renumit pentru lucrul sau la "Portile Paradisului" de la Baptiseriu) si Filippo Brunelleschi.

Brunelleschi si-a inspirat proiectul din cupola dubla a Panteonului din Roma. Acesta a proiectat un model de lemn si unul de piatra cu ajutorul lui Donatello si Nanni di Banco. Brunelleschi a castigat sustinerea proiectului, insa acesta nu a terminat proiectul intentionat, pentru a fi sigur ca el va conduce lucrarile la acesta.

Solutiile lui Brunelleschi au fost ingenioase si unice pana la acea data. Proiectul deosebit octagonal al domului, asezat pe a un tambur (cilindru) si nu chiar pe acoperis, a permis ridicarea domului fara a mai fi nevoie de schele asezata pe podeaua catedralei.

Imensa constructie cantareste 37.000 tone metrice si contine 4 milioane de caramizi. Arhitectul a facut mai multe desene si schimbari dealungul proiectului. Brunelleschi a trebuit sa inventeze masini speciale de ridicat pietre mari. Aceste masini speciale si tehnici ingenioase in constructie sunt aportul sau fundamental la architectura.

Ridicarea domului a inceput in 1420 si a tinut pana in 1436. A fost primul dom octagonal din istorie care a fost ridicat fara o structura de schele de lemn, si cel mai mare dom construit pana atunc (inca este cel mai mare dom din lume). Este unul dintre cele mai impresionante proiecte ale Renasterii.

Acoperisul conic a fost incununat cu o cruce purtnad sfinte moaste, manopera a lui Verocchio din anul 1469. Acesta a folosit o masina speciala de ridicat greutati inventata de Leonardo da Vinci. Aceasta cruce ofera domului inaltimea totala de 114.5 metri. Sfera de la baza crucii a fost fulgerata si doborata la 17 iulie 1600. A fost inlocuita cu una si mai mare, doi ani mai tarziu.

Decoratiile de pe cilindrul domului ale lui Baccio d Agnolo nu au fost terminate niciodata, datorita faptului ca acestea nu au fost aprobate de Michelangelo. Abia 150 de ani mai tarziu acest dom va fi intrecut de domul lui Michelangelo din biserica Sfantul Petru din Vatican.

Ridicarea catedralei a inceput in anul 1296 dupa proiectul lui Arnolfo di Cambio si a fost inheiata in anul 1469 cu sfera si crucea de pe dom, ale lui Verrocchio. Fatada ramanea insa neterminata.

Fatada Catedralei

Fatada originala, proiectata de Arnolfo di Cambio si de obicei atribuita lui Giotto, a fost de fapt inceputa la 20 de ani dupa moartea lui Giotto.

Fatada este opera colectiva a mai multor artisti, printre care Andrea Orcagna si Taddeo Gaddi. Aceasta fatada originala nu a fost terminata decat in partea inferioara a acesteia apoi fiind lasata neterminata. Aceasta a fost demontata in 1587-1588 de catre arhitectul curtii Medici, Bernardo Buontalenti, la ordinul marelui duce Francesco I de Medici, nepotrivindu-se cu aspectul timpurilor Renasterii. Unele din sculpturile originale pot fi vazute in muzeul din spatele catedralei. Altele sunt acum la Berlin si in muzeul Luvru.

Competitia pentru noua fatada s-a transformat intr-un imens scandal public pe ideea coruptiei. Modelul din lemn al fatadei, al lui Buontalenti se gaseste si ei in muzeu. Alte proiecte au fost prezentate, insa nu au fost acceptate (Giovanni Antonio Dosio, Giovanni de Medici, Alessandro Pieroni, Giambologna). Fatada a fost astfel lasata neterminata aproape pana in secolul al XIX-lea.

In 1864 o alta competitie a fost tinuta in privinta fatadei. Proiectul ales apartine lui Emilio de Fabris, fiind realizat in anul 1871. Lucrarile au inceput in anul 1876 sfarsidu-se in 1887. Aceasta fatada neo-gotica din marmura alba, verde si rosie se armoniaza cu intreaga catedrala, insa este excesiv decorata.

Intreaga fatada este inchinata Maicii Domnului.

Cele trei usi imense din bronz dateaza din 1899 pana in 1903. Acestea sunt decorate cu scene din viata Fecioarei. Mozaicul de deasupra usii a fost realizat de Niccolo Barabino.

In partea superioara a fatadei gasim o serie de 12 nise purtand statuile apostolior, in mijlocul carora se afla Fecioara cu Pruncul. Pe aceasta mai deosebim si o serie de statui ale marilor artisti fiorentini.

Interior Catedralei

Catedrala urmeaza planul unei basilici, cu o nava si doua abside formand o cruce romana.nava si cela doua abside sunt traversate de arce large acompaniate de pilastri care impart nava in trei arcade patrate.

Dimensiunile acesteia sunt imense: lungimea de 153 metri, latimea de 38 metri si de 90 de metri in dreptul bratelor. Inaltimea arcelor din absidele laterale este de 23 de metri. Inaltimea cupolei centrala, pana in dreptul ferestrelor domului este de 90 de metri.

Interiorul gotic este cavernos, dand senzatia de gol. Imensitatea bisericii corespunde parca austerei vieti religioase combatute de Girolamo Savonarola.

Multe din decoratiile interioare au fost pierduta in decursul timpului, sau au fost transferata la muzeul catedralei.

Catedrala fiind ridicata cu fonduri publica, multe din operele de arta din interior infatiseaza barbati ilustri si conducatori militari florentini: Dante si Divina Comedie a lui Domenico di Michelino (1465). Aceasta pictura este interesanta mai ales datorita faptului ca, deosebit de scena divinei comedii, ne prezinta o imagine a Florentei anilor 1465.

Sunt de mentionat cele 44 de ferestre cu vitralii, cele mai mari de acest fel din Italia secolelor XIV - XV. Ferestrele infatiseaza sfinti din Vechiul si Noul Testament. Sunt lucrari ale celor mai buni artisti ai timpului - Donatello, Lorenzo Ghiberti, Paolo Uccello si Andrea del Castagno.

"Hristos incoronandu-o pe Maica Domnului" fereastra vitraliu circulara de deasupra ceasului, cu o gama mare de culori, a fost proiectata de Gaddo Gaddi la inceputul anilor 1300.

Frumosul monument funeral al lui Antonio d Orso (1323), episcop al Florentei, a fost realizat de Tino da Camaino, fiind cel mai important monument funeral al timpului sau.

In spatele absidei din mijloc se afla altarul Sf. Zanobius, primul episcop al Florentei. Sicriul sau de argint, o capodopera a lui Ghiberti, pastreaza vasul cu sintele sale moaste. Pe laterala sicriului se prezinte una din minunile sale - invierea unui copil. Deasupra sa se afla Cina cea de Taina alui Giovanni Balducci.

La inceput, s-a sugerat ca interiorul de 45 metri latime al domului sa fie acoperit cu mosaic pentru a permite luminii sa intre cat mai bine prin ferestrele luminatorului. Brunelleschi a propus ca bolta sa straluceasca de aur, insa moartea sa din anul 1446 a pus sfarsit si proiectului sau, si peretii domului au fost varuiti in alb.

Marele duce Cosimo I de Medici a hotarat ca domul sa fie pictat cu Judecata Universale. Aceasta lucrare imensa, 3.600 de metri patrati de suprafata pictata, a fost inceputa in 1568 de catre Giorgio Vasari si Federico Zuccari si a durat pana in 1579. Partea cea mai de sus infatiseaza pe cei 24 de Intelepti Batrani ai Apocalipsei. Patru au fost terminati de Vasari inainte de moartea sa din 1574. Frederico Zucchero alaturi de un numar de colaboratori, precum Domenico Cresti, au terminat celelalte parti ramase in asteptare: corurile de ingeri, Fecioara si sfintii, virtutile, darurile Sfantului Duh iar la baza cupolei: pacatele capitale si iadul. Aceste fresce sunt considerate a fi cele mai bune lucrari ale lui Zuccari.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: