Dor de manastire

Ingerasul meu preabun
Calator pe-acelasi drum
De la Tatal ai venit
Peste tot m-ai insotit
Ziua, seara-n dimineata,
Pana-n clipa cea de fata.

Eu acum. smerit te rog
Du-ma la Hodos-Bodrog
Acea sfanta manastire
Unde am primit simtire
Simtire sfanta crestineasca
Si bucurie cereasca.

Unde Iisus m-a mangaiat
Si pace sfanta am aflat
Unde har mult am primit
Si Preasfanta mi-a zambit.

Iti amintesti ingere bun,
Fiind obosit de pe drum,
Imediat cum ajungeam
M-astepta staretul Iovan,
Cu crestineasca urare,
Dandu-mi binecuvantare.

Acest monah minunat
De Domnul binecuvantat
Cu multa, multa-ntelepciune
Ce nimenea nu poate spune,
Acest sfant conducator,
Al sufletelor bland pastor.

Un alt parinte luminat
Pe care eu l-am aflat,
Este parintele Manase.
Un sfant in carne si oase,
E un ocean de iubire,
Un munte de milostivire.

El mi-a fost mama si tata
Avea dragoste adevarata
Inger in trup si smerit,
De toata lumea preaiubit.

El mi-a indulcit amaruri
Si m-a coplesit cu daruri,
Daruri smerite si sfinte
De la un cuvios parinte.

Pe parintele Gherasim,
Frumos ca un Serafim,
Intelept ca un Heruvim,
Il fericim si il iubim.

Noi cu toti prea bine-l stim
Cu glasul lui duios si lin
De la sfintele masluri divine.
Cel ce este pentru mine
Un minunat invatator,
Un bun povatuitor,
O pafta sfanta mi-a dat
Utrenia m-a invatat,
M-a sprijinit, m-a ajutat
Si m-a binecuvantat.

El la sfintenie te-mbie
Prin pilda si teologie
Un monah-un paradis
Ce in cuvinte-a fi descris,
Pe cat este de vizibil
Pe atat de imposibil.

Toti monahii mi-erau frati,
Acesti curati, nevinovati,
Lui Dumnezeu subordonati
Acesti monahi adevarati
M-au cazat, m-au ospatat,
Pentru mine s-au rugat.

Oh, ce buni au fost cu mine
Si acele slujbe divine
Ce te inaltau la rai,
Domnului viata sa-i dai !

Dar acuma sunt departe
De bucurii nu mai am parte,
Sunt o floare intre spini
Un strain intre straini.

Nicicand nu ma pot ierta,
Ranita e inima mea
Asa usor i-am parasit
Pe cei care m-au iubit
Si ma iubesc incontinuare
Cat e luna, cat e soare.

Care-n pomelnicele lor
Ma pomenesc cuprinsi de dor,
Dar si eu acusa mor
De dorul parintilor,
De-ale lor blande priviri
Si de-a sfintei manastiri.

O, iubitii mei parinti
Ce straluciti ca niste sfinti
Trebuia sa ma siliti
Si chiar sa ma biciuiti
Ca sa nu mai plec departe,
Sa stau acolo pan-la moarte
Acolo in mijlocul vostru,
Unde-I Dumnezeul nostru
Unde de toate aveam
Ca in sanul lui Avraam.

Acum as da averea-ntreaga
Sa vin la voi cat mai degraba
Dar ma sageata-un negru gand
Ca n-am sa va mai vad nicicand
Si-am sa adorm ca cei misei,
Departe de parintii mei.

Si de-oi muri intre straini
Precum floarea intre spini
Sa stiti ca v-am iubit putin
Dar sincer si cu suflet plin
Si a voastra manastire
Sa infloreasca-n vesnicie.

Dar poate intr-o buna zi
Sus in cer ne-om intralni
In raiul Domnului, preasfant
Si vom privi spre-acest pamant
Amintindu-ne de-aceasta zi
Si pe Domnul vom slavi,
Primindu-ma-n acelasi cort
Pe mine cel indepartat si mort...

Ingerasul meu preabun
Scoate-ma din nou la drum,
Si du-ma la manastirea mea,
Ca lumea-i falsa, lumea-i rea.

La icoane sa ma-nchin,
Sa ma-nalt in cant divin,
Cu strana sa cant in cor
Sa beau apa din izvor !

Du-ma ingere te rog
La manastirea Bodrog
La al parintilor sobor
De care mi-e atat de dor
Mi-e dor de toata sfintirea
Si de toata manastirea,
Care la cer m-a trimis,
Dar am fugit din paradis.

Acolo-i manastirea mea,
Acolo eu sa mor as vrea,
Intre icoanele cu sfinti,
Langa scumpii mei parinti.

Plang si suspin din greu,
Acolo ma gandesc mereu,
Acolo e sufletul meu,
Acolo este Dumnezeu !

Luca Ionel