Lupta ostaseasca - lupta cu patimile
Ce război mare a inceput,
De când noi in lume ne-am născut,
Atacați și la pământ loviți,
Fără milă,dar cu răbdare fiți,
Nu vă lăsați duși in ocară,
De prieteni ce vă trag la moară,
Ce vă doresc pierzarea,
Cu-un zâmbet ce ne aduce mirarea,
Un teatru de doi lei,
Plin numai de a invidiei miei.
In tot și toate parcă războiți,
Nu ne lasă a ne trage răsuflarea ghemuiți,
Ne simțim din jur constrânși,
Să rupem lanțurile in care am fost prinși,
Vrem robi lor sa fim ascultatori,
In ce soartă nenorocită ne-am făcut pierători.
Săgeți mii in cer aruncate,
Mulți cad răpusi fără de fapte,
Alții in inselarea mincinoasă,
Unii prinși cu mândria pe față,
Ce baie de sânge, ce durere ne infrânge,
Ne-a răpus si aruncat,
In deznădejdea cea plină de păcat.
Ne visăm invingători și
Deasupra tuturor conducători,
Dar vrem totul pe tavă,
Fără muncă și sudoare bravă.
A culege rod și slavă știm a face,
Dar de bătaie și de luptă fără de pace,
Cu durerea și a dinților scrâșnire,
Ce ne este dat dupa a noastră fire,
Toate a le respinge cu curaj nebunesc,
Nu am auzit, doar de cuvântul mă feresc,
Ca nu cumva de ceva să mă lovesc.
Vai ție biete muritor,te inșeli covârșitor,
Căci unde ai văzut cunună,
Unde ai vazut credință ,
Atunci cand lipsea o furtună
Sau cel puțin o suferință.
Să ne luăm costumul,
Să nu ne omoare nebunul,
Să ne imbrăcăm cu speranță,
Să spulberăm orice carență,
Sănătosi si virtuoși,
Inaintând cu repezi pași,
Spre vrăjmaș ce se dă puternic,
Dar nu e decât un mic pitic,
In a noastră forță curată de neoprit.
Sunt plin de răni si boli,
O săgeata in inimă imi dă fiori,
Cu o mică speranță un scut si o armă
Și mă voi duce direct la cazarmă...
Cine imi urmează ?
B. Gheorghe (elev)
George Gheorghe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.