Manastirea Mileseva - Milesheva - este o manastire ortodoxa deosebita, aflata la numai 6 kilometri de localitatea Prijepolje, in partea sud-vestica a Serbiei. Ansamblul monahal de la Milesava se afla asezat pe valea raului omonim, intr-un cadru pitoresc spectaculos.
Manastirea de la Mileseva este astazi unul dintre cele mai puternice centre duhovnicesti din Serbia. Aceasta manastire a fost intemeiata de catre domnitorul Vladislav, in perioada anilor 1234-1236, ca urmare a dragostei si credintei lui statornice.
In anul 1236, domnitorul Vladislav a mutat Moastele Sfantului Sava al Serbiei, unchiul sau, din localitatea bulgara Tarnovo, unde a adormit in Domnul, in ctitoria sa de la Mileseva.
Un al doilea eveniment important s-a petrecut in anul 1377, cand in biserica monahala din Mileseva a avut loc incoronarea lui Tvrtko I ca domnitor al Serbiei si Bosniei.
In secolul al XV-lea, manastirea de la Mileseva a gazduit scaunul episcopal al Mitropoliei din regiune, aici sezand episcopii din Dabar si Bosnia. In anul 1459, turcii au incendiat manastirea, aceasta fiind reparata si restaurata cativa ani mai tarziu.
La inceputul secolului al XVI-lea, in manastire a functionat un important centru tipografic si de copiere a manuscriselor. De aici au iesit multe carti liturgice si bisericesti. In prima jumatate a secolului al XVI-lea, prima carte de slujba avea sa fie lucrata in atelierul de la Mileseva. In incinta acestei manastiri a functionat si una dintre cele mai vechi scoli din regiune.
In anul 1594, turcii au luat din Manastirea Mileseva nepretuitele Moaste ale Sfantului Sava al Serbiei, au mers pe dealul Vracar, in Belgrad, si le-au incendiat in mod public, ca semn al urii lor fata de credinta crestina si ca masura de infricosare a sarbilor. Prin aceasta batjocorire, Sfantul Sava a fost numit si „martir dupa moarte”. Aceasta batjocorire a fost ordonata de sultanul albanez Sinan Pasha.
Datorita sprijinului oferit de calugarii manastirii, in cadrul unei revolte populare sarbe, impotriva turcilor, in anul 1688, aceasta a fost incendiata de turci. In vremea patriarhului Macarie Sokolovic (1557-1571), dupa ce Patriarhatul Serbiei fusese deja reinfiintat (in anul 1557), manastirea a fost amplu renovata si reparata. Acum se va zidi pridvorul exterior, care se va si zugravi in fresca.
Mai multe lucrari de restaurare au avut loc si in anul 1863, dupa mai multe demolari partiale ale turcilor. Manastirea Mileseva a fost vizitata de multi pelerini renumiti ai istoriei. Aceasta a fost sustinuta, prin donatii, si de catre mai multi domnitori straini, printre care Ivan al IV-lea cel Groaznic, al Rusiei, alaturi de domnitori valahi si moldoveni.
In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, biserica cea mare a fost folosita pe post de grajd pentru animale.
Din punct de vedere arhitectural, biserica cea mare de la Manastirea Mileseva, inchinata Inaltarii Domnului la Cer, de pe Muntele Tabor, apartine Scolii Raska. Acest stil arhitectural a aparut intr-o perioada de puternice influente apusene asupra artei bizantine.
Aspectul exterior actual al bisericii dateaza din anul 1863, cand aceasta a fost partial retusata si modificata. Planul bazei acestei biserici este unic; nava acesteia, singura existenta, se largeste dinspre vest inspre est, astfel incat in capatul ei de rasarit, biserica se termina cu trei abside.
Domul cel mare, asezat pe naos, se sprijina pe o serie de arce, asezate in forma de scara. Pridvorul bisericii a fost adaugat acesteia in anul 1236. Deasupra acestuia, in cadrul unei reparatii din secolul al XIX-lea, a fost zidit un al doilea dom, ma mic decat cel de pe naos.
Frescele din biserica manastirii se numara printre cele mai reusite din acea perioada; este renumita scena in care este infatisat „Ingerul Alb”, sezand la usa mormantului si anuntand femeilor mironosite Invierea.
Ingerul Alb de la Mileseva a ajuns un simbol national al Serbiei, el fiind asezat si pe emblema Natiunilor Unite. In cadrul primei transmisiuni video prin satelit, intre Europa si America de Nor, avuta loc in anul 1963, printre cele cateva imagini transmise, s-a numarat si „Ingerul Alb” din Manastirea Mileseva.
Cele mai vechi fresce din biserica au fost lucrate in jurul anului 1230. Celelalte randuri de fresca dateaza din perioada dominatiei otomane, fiind gasite mai ales in pronaos. Se spune ca aceste fresce de secol XIII reprezinta culmea picturii in fresca din Europa acelei vremi.
Frescele infatiseaza sfinti episcopi (in Sfantul Altar), sfinti militari si martiri (in naos si pronaos) si sfinti cuviosi si calugari (in pridvor). Registrul superior din naos infatiseaza scene din viata Mantuitorului Iisus Hristos. Sub scena Invierii Domnului, pe peretele sudic din pronaos, domnitorul Vladislav este infatisat inaintea Mantuitorului, ca si ctitor, condus fiind de Maica Domnului.
Familia domneasca Nemanja este infatisata si ea, in partea nord-estica a pronaosului: Stefan Nemanja, infatisat sub chipul de calugar, Simeon; Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei; Stefan cel Intai-Incoronat, ca domnitor, alaturi de fiii sai, Radoslav si Vladislav. Frescele din pronaos si din capela adiacenta au fost zugravite si ele, probabil, intre anii 1230-1240. Acestea infatiseaza Judecata de Apoi si viata catorva sfinti.
In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, biserica de la Mileseva a fost repictata cu un nou strat de fresca, din care se mai pastreaza numai Cina cea de Taina, asezata sub domul Sfintilor 40 de Mucenici, in capatul nord-vestic. Aceste fresce au fost afectate puternic de un incendiu, insa au avut uriasul merit de a fi protejat stratul de fresca original, aflat sub ele.
Teodor Danalache
-
Belgrad - Catedrala Sfantul Sava al Serbiei
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.