Pe 1 Mai 2011, va avea loc la manastirea Lainici slujba de canonizare a sfantului Irodion.

Acest cuvios parinte a fost unul din marii stareti ai monahismului romanesc, care a stralucit in manastirile Olteniei, in a doua jumatate a secolului trecut.

Era de loc din judetul Valcea. Intrand de mic in nevointa calugareasca la Manastirea Cernica, in putina vreme a deprins bine mestesugul luptei duhovnicesti, incat pe multi intrecea cu rugaciunea, cu smerenia si ascultarea. Apoi a primit marele si ingerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion.

Sfantul Ierarh Calinic, pe cand pastorea Eparhia Ramnicului, cunoscand petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, in vara anului 1853 l-a hirotonit diacon si preot si l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi l-a facut arhimandrit si il avea de sfetnic si duhovnic. Si atat de mult il iubea si se cucerea de sfintenia vietii lui, ca adeseori il vizita la schit, numindu-l „luceafarul de la Lainici!". Numele acesta a ramas in graiul poporului pana astazi. De la Cuviosul Irodion se intorcea Sfantul Calinic peste munti spre Ramnicu-Valcea, in vara anului 1854, cand i s-a descoperit de la Dumnezeu moartea arhimandritului Nicandru, staretul Cernicai.

Pentru multa lui smerenie, arhimandritul Irodion s-a invrednicit de la Hristos de darul preasfintei rugaciuni si al izgonirii duhurilor necurate. De aceea, nu putini bolnavi si neputinciosi de prin satele Olteniei si Transilvaniei alergau la el si se vindecau, incat numele sau se facuse cunoscut peste tot. Acest mare staret se invrednicise si de darul mai inaintevederii. Ca multora le spunea gandurile cele de taina si le vestea cele viitoare.

Odata, o femeie i-a adus, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul i-a raspuns:

- Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta!

- Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este.

- Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta! Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea n-a mai dracuit.

Asa a trait Cuviosul arhimandrit Irodion, totdeauna arzand pentru dragos- tea lui Hristos, ca o faclie in sfesnic, mangaind, vindecand si folosind duhovni- ceste, atat pe mireni, cat si pe calugari. Si a fost duhovnic si egumen vestit la Schitul Lainici peste 35 de ani, adunand in jurul sau cam la 30 de ucenici.

Deci, ajungand in varsta de peste 90 de ani si simtindu-si aproape sfarsitul, a chemat la sine pe toti si le-a dat binecuvantarea cea mai de pe urma, zicand:

- Fiii mei, sa stiti ca putin dupa ducerea mea, schitul acesta va ramane multi ani pustiu. Voi, insa, ingropati langa altar trupul meu si nu uitati fagaduintele calugaresti ce le-ati dat lui Hristos!

Apoi s-a mutat la cele vesnice, in primavara anului 1900, pentru a lua plata ostenelilor sale.

In toamna anului 1916 s-a implinit prezicerea Cuviosului Irodion Ionescu. Ca fiind lupte grele pe Valea Jiului, Schitul Lainici a ramas pustiu 13 ani. Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica transformata in grajd pentru cai. Abia in anul 1929, Schitul Lainici a luat din nou fiinta prin grija Protosinghelului Visarion Toia.

Noul staret, auzind de viata si faptele Cuviosului Irodion Ionescu, l-a dezgropat in toamna aceluiasi an si trupul sau, o! slavita minune! L-a gasit intreg si nevatamat ca pe un adevarat sfant! Deci, luand porunca de la episcopul Ramnicului, l-a ingropat din nou in mormantul sau, unde se afla si astazi.

Credinciosii de prin sate pastreaza cu evlavie in casele lor chipul staretului Irodion, iar cand au unele necazuri, vin la Schitul Lainici, se roaga, isi ating hainele de mormantul cuviosului, ii saruta crucea si pleaca mangaiati la caminele lor.

Nicu Dan Petrescu
aprilie 2011

 

.