Biserica Domneasca Sfantul Nicolae este unul dintre principalele obiective turistice din Curtea de Arges, fiind primul monument de arhitectura religioasa de amploare din Tara Romaneasca. Curtea Domneasca de la Arges a fost contruita initial in secolul al XIII-lea, de voievodul roman Seneslau.
La inceputul secolului al XIV-lea, pe timpul domnitorului Tarii Romanesti Basarab I (1310-1352) au fost ridicate biserica, palatul domnesc de pe latura de sud, turnul si zidul de incinta. In secolul al XVI-lea, domnitorul Tarii Romanesti Neagoe Basarab (1512-1521) a construit casa domneasca de pe latura de nord. Palatul si casa domneasca constituie, ca plan, tipuri reprezentative de arhitectura traditionala romaneasca.
Biserica Domneasca Sfantul Nicolae din Curtea de Arges
Calatorii straini amintesc doar in treacat de biserica veche din Curtea de Arges, insemnata numai fiindca acolo se pastrau de multa vreme moastele Sfintei Filofteia. Pentru cercetatorii romani ea reprezinta doar cea mai veche ctiorie voievodala de pe intinsul Tarii Romanesti, atribuita legendarului Negru Voda, despre care se stia ca traise la curtile sale din Arges si fusese inmormantat acolo. Atat ne povestesc cele doua principale cronici ale Tarii Romanesti - cea atribuita lui Radu Popescu si Letopisetul cantacuzinesc.
Biserica cea veche din Curtea de Arges, desfigurata prin inaltarea a doua turnulete de lemn si tabla deasupra pronaosului (1827) si prin adaugarea in fata a unui pridvor inestetic (1875), cu pictura originara acoperita de zugraveli lipsite de valoare, adaugate in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cu mormintele voievodale, cate se mai cunosteau, ravasite, stricata de cutremure, parasita, singurateca si tacuta, cum spunea Nicolae Iorga, nu mai era decat o cladire gata sa se prabuseasca, pe care numai istoria si cativa localnici nu o uitasera.
Conceputa ca edificiu de cult si gropnita domneasca, aceasta biserica trebuia sa fie o constructie monumentala si sa intruneasca acele calitati artistice si tehnice in masura sa satisfaca dorinta de afirmare a unei domnii independente, ca aceea de dupa 1330 a lui Basarab I, cel care a desavarsit procesul de constituire a Tarii Romanesti ca stat feudal independent.
Dar fata de traditiile constructive si de stadiul de dezvoltare a arhitecturii pe teritoriul noului stat, mesterii locali cu greu ar fi putut concepe si realiza un astfel de monument. De aceea, ctitorii au chemat la Arges o echipa de mesteri din tinuturile de veche arta bizantina din preajma Constantinopolului, carora le-au cerut sa zideasca o biserica reprezentativa pentru noua situatie infloritoare a Tarii Romanesti.
Biserica Domneasca din Curtea de Arges este ctitoria domnitorului Basarab I (1310-1352), fiind terminata de zidit in anul 1352. Actuala biserica domneasca, inchinata Sfantului Nicolae, a fost zidita pe locul alteia, mai vechi, din secolul XIII.
Stabilirea exacta a anilor in care a fost ridicata biserica si a numelui ctitorului acesteia ridica ceva dificultati, deoarece vechea pisanie a bisericii a fost distrusa, in locul ei fiind zugravit Sfantul Ierarh Nicolae, hramul bisericii. Se crede ca zidirea bisericii ar fi fost inceputa dupa anul 1340.
Grafit-ul de pe peretele nordic al naosului, descoperit in anul 1920, de pictorul D. Norocea, vorbeste de moartea, in anul 1352, la Campulung, a domnitorului Basarab I. Deci constructia bisericii domnesti a fost inceputa in timpul lui Basarab I, ea fiind ridicata si inceputa de tencuit in acea perioada. Grafit-ul amintit spune ca era scris "din anul 6860 (1352) cand la Campulung moare marele Basarab Voievod".
Mareata biserica este zidita in interiorul zidurilor resedintei voievodale din secolul al XIII-lea, aflata in Curtea de Arges. Desi constructia bisericii a inceput sub domnia lui Basarab I, ea va fi terminata insa sub domnia lui Nicolae Alexandru (1352-1364), pictura bizantina in fresca fiind lucrata in vremea lui Vlaicu Voda (1364-1377).
Biserica Sfantul Nicolae din Curtea de Arges este una din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii romanesti medievale, cat si cea mai veche ctitorie voievodala din Tara Romaneasca. Picturile murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate intre anii 1364-1369, datorita acestora, cat si valorii ei arhitecturale si istorice, biserica fiind inclusa pe lista monumentelor istorice (AG-II-m-A-13647) si in Lista Indicativa UNESCO.
In exterior, zidaria este lucrata din randuri de piatra de rau ce aleterneaza cu randuri de caramida. Biserica este zidita in forma de cruce greaca inscrisa, de tip complex, pronaosul fiind ingust si boltit, avand in mijloc o cupola. Naosul este patrat, boltit, si are dimensiuni foarte mari. Boltirea este sustinuta de patru stalpi peste care se inalta turla.
In pronaos, se pot observa cele 3 straturi de pictura care au fost pictate in interiorul bisericii, mormintele Bratienilor si, chiar deasupra intrarii in naos, un portret al lui Basarab I, stand la picioarele lui Iisus, ca si ctitor al locasului.
In naos, se pot observa catapeteasma, care are un stil aparte, langa catapeteasma se observa cele trei straturi de pictura care au fost aplicate bisericii. Pe peretele din partea dreapta exista o pictura unica in lume, reprezentand-o pe Maica Domnului insarcinata. Pe peretele din stanga exista o harta cu situarea vechii biserici din secolul XIII, in cadrul actualei biserici domnesti si un zgrafit, descoperit in 1920, care atesta moartea Marelui Voievod Basarab in 1352, la Campulung. Pe peretele dinspre naos exista o pictura detaliata a Adormirii Maicii Domnului si mormantul lui Vladislav Vlaicu I.
Biserica a fost zugravita de mai multe ori, de-a lungul vremii. Astfel, astazi pot fi identificate trei straturi de tencuiala adaugate succesiv. Pictura in fresca acopera intreaga suprafata interiorara a bisericii. Aceasta a fost lucrata in vremea lui Vlaicu Voda (1364-1366), dar s-au pastrat si cateva fragmente de fresca din secolul al XVIII-lea.
In timp ce pictura bisericilor bucovinene sau pictura bisericilor din Tara Romaneasca, ridicate intr-o epoca mult mai tarzie, cand contactul nostru de secole cu Orientul ingaduise cristalizarea unei anume viziuni cromatice influentata de coloritul cald si luminos al ceramicei si covoarelor orientale, pictura Bisericii Domnesti se inscrie intr-o lume spirituala pur bizantina.
Cele mai valoroase fresce sunt picturile din secolul al XIV-lea, din vremea domnitorilor Vladislav I si Radu I, care sunt cele mai vechi din Tara Romaneasca. Acestea apartin stilului bizantin din secolele XIII-XIV.
Se apreciaza ca sunt peste trei sute de scene pictate, intre care si scene din viata Sfintei Filofteia, ale carei Sfinte Moaste au fost aduse la Biserica Domneasca din Curtea de Arges in anul 1396, unde au ramas pana in anul 1894, cand vor fi mutate in locasul Manastirii lui Neagoe Basarab - Manastirea Curtea de Arges.
Vreme de mai multe decenii, biserica domneasca din Curtea de Arges a fost folosita si pe post de necropola a domnitorilor munteni, aici aflandu-se mormantul lui Vlaicu Voda, in care sau gasit numeroase marturii arheologice ale secolului al XIV-lea, printre care si "paftaua de la Arges". In biserica se pastreaza si mormantul lui Radu I Basarab, expus sub sticla, aici putand fi vazute cateva resturi din vesmantul feudal cu ornamente de aur si pietre pretioase. In biserica se mai pastreaza si mormintele a sapte membri ai familiei Bratianu, ale caror epitafe sunt originale si interesante.
Complexul voievodal din Curtea de Arges a fost reparat si consolidat de mai multe ori, intre anii: 1748-1752, 1827-1848, 1911-1929, 1967-1972, perioade in care s-au facut importante descoperiri arheologice. In anul 1992, cu ocazia lucrarilor de restaurare a Curtii Domnesti de la Curtea de Arges, s-a descoperit un Grafit care precizeaza ca in 6860 (adica 1352) la Campulung a murit marele Basarab Voievod, adica Basarab I, care a domnit intre anii 1310-1352, si a intemeiat statul feudal independent Tara Romaneasca.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.