Manastirea Mainesti

Manastirea Mainesti este o manastire ortodoxa din judetul Olt, asezata in satul Mainesti, din Bals. Biserica manastirii este pusa sub ocrotirea Maicii Domnului, hramul acesteia fiind praznuit la 1 octombrie, de Acoperamantul Maicii Domnului.

Manastirea este situata pe frumoasa vale a Oltetului, intre dulci coline cu deschidere spre rasarit, la doi kilometri mai spre sud de orasul Bals. Credinciosii care se deplaseaza cu trenul pot scurta drumul, mergand din gara Bals in directia Craiova, pe langa calea ferata, pana ce trec podul peste Oltet, apoi, la stanga, pe langa abator, prin catunul Mainesti, pana in sudul acestuia si pe dreapta, situata pe o colina inalta de 15 metri, se vede biserica manastirii.

Manastirea Mainesti - scurt istoric

"Sfintii Voievozi". Ctitorul inchina schitul, ca metoc, Episcopiei Ramnicului, in anul 1745. Acesta a fost inzestrat cu o vie din dealul Gainestilor si o parte din mosia lui de catre Ieromonahul de Bals, Partenie. Ctitorul, Matei Barzeanu, figureaza la 9 noiembrie 1755 ca hotarnic al mosiei Liosti.

Schitul Mainesti apare in arhivele Olteniei in lucrarea "Oltenia, dupa memoriile generalului Banev". Stricandu-se biserica din lemn si nuiele, in anul 1805, chir Popa Nicolae postelnicul, Ioanichie Preda - frate - si postelnicul Nicolae Mainescu incep constructia unei biserici din caramida si piatra, care s-a terminat la 29 septembrie 1809.

Intre anii 1810-1812, biserica din Mainesti a fost pictata, si la sfintire a primit hramul "Sfantul Ierarh Nicolae". In data de 17 mai 1813, o insemnare a logofatului Ion Mainescu arata ca s-a zidit aceasta biserica din piatra. Se stie ca pe aceste plaiuri ale Oltetului a haiducit Iancu Jianu.

Petre Pandrea, in ziarul Oltul (an I, nr. 101, 16 iunie 1968), in articolul "Monumente istorice de pe valea Oltetului" evoca si biserica schitului cu haiducii lui Jianu, care s-au retras aici si s-au calugarit dupa ce capitanul s-a lasat de haiducie, in anul 1818. Acest fapt este confirmat si de folclorul local, schitul fiind cunoscut ca Schitul Haiducilor.

Dupa desfiintarea schitului, prin plecarea calugarilor greci, biserica lui a devenit biserica de mir si, fiind izolata, fara populatie in jur, nu s-a mai ocupat nimeni de ea. Abia dupa o suta de ani de la infiintarea schitului apar in jurul lui treizeci de familii care, pentru trebuintele religioase, apeleaza la Biserica Sfanta Parascheva din Bals. 

Din cauza starii necorespunzatoare, in anul 1926, biserica schitului este inchisa cultului public. In anul 1930, preotul Ioan Ochisor ii face unele mici reparatii si ii pune acoperis de tabla. Biserica se redeschide in anul 1941, cand este numit aici preotul refugiat din Basarabia, Pavel Mateevici. Acesta face unele reparatii, astupand crapaturile din ziduri, dar dupa putini ani, acesta paraseste locul si biserica se ruineaza.

Dupa mai multe interventii ale preotului Ioan Ochisor, in anul 1959 se fac forme pentru renovarea ei, dar parintele paraseste parohia dupa cinci ani, care este preluata de un alt preot de la parohia Barza, judetul Olt. Acesta este dezinteresat de soarta bisericii care continua sa se ruineze. Abia in anul 1979, biserica a fost renovata si acoperita din nou.

Manastirea Mainesti - arhitectura si pictura

Biserica este construita din zid de caramida, gros de 70 cm, in forma de nava. Este compartimentata in altar, naos si pronaos. Catapeteasma este din zid. Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid de caramida care are pe mijloc o deschidere cat o usa si doua deschideri laterale mici.

Pe naos este o turla oarba in forma ortogonala, in exterior cu opt ferestre inalte si inguste. Lumina patrunde in altar printr-o fereastra asezata la rasarit, iar in naos prin doua ferestre pe peretele sudic si una pe cel din nord. Ferestrele sunt inalte de 80 cm si inguste.

Intrarea in pronaos se face printr-o usa masiva din stejar, simpla, asezata in partea de vest. Biserica are si un pridvor deschis, sustinut de patru coloane masive in fata si doua in spate, cuprinse in zidul pronaosului. Pardoseala este dusumea de scandura pusa in 1970, acoperisul - din tabla zincata. Fatadele exterioare sunt varuite in alb si au un brau median simplu.

Pictura, facuta intre anii 1810-1812, este lucrata intr-o tehnica combinata de fresca si tempera, ilustrand iconografia crestina ortodoxa. La portretele ctitorilor, ca si la celelalte portrete din interior se observa ca, in costumele de epoca, apar elemente specifice portului popular romanesc.

Paleta zugravilor s-a rezumat la cateva nuante de rosu, albastru, gri, putin verde si galben. Predomina incadraturile si braiele cu linii negre si rosu inchis. Chiar figurile sunt conturate in linii negre si rosu inchis (aceasta in tehnica tempera).

Pe zidul din sud al pronaosului sunt portretele ctitorilor: jupan Tanasie, preoteasa Ancuta, jupanita Mariuta postelniceasa, jupan Ion postelnicul, preotii Mihai si Nicolae. Pe zidul din vest sunt preoteasa Stanca, preotul Nicolae Mainescu, care tine biserica impreuna cu jupan Enache, postelnicul Mainescu si jupaneasa Sanda, postelniceasa; pe zidul din nord sunt: jupan Iordache, logofat; jupan Preda, logofat si jupan Nicolae, logofat - fratii Paunei logofeteasa.

In biserica se afla trei icoane de lemn de la inceputul secolului al XIX-lea. Schitul s-a reinfiintat in regim de manastire, fiind populat cu maici in 1996. Slujbele se tin de trei ori pe saptamana de catre preotul de la parohia Bals, iar maicile tin slujbele obisnuite de trei ori pe zi. Cladirea pentru chilii, trapeza, bucatarie este in vale, la 100 m est de biserica, unde este si o tabara scolara.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: