Unul dintre cele mai importante lacasuri ortodoxe de rugaciune ale crestinismului romanesc este Manastirea Dervent, din judetul Constanta. Loc binecuvantat de Dumnezeu, acest altar crestin s-a inaltat in dreptul Calarasiului, peste Dunare, la o aruncatura de bat de celebra cetate Vicina, sau cum este cunoscuta in zona, Pacuiul lui Soare. Pe aceste meleaguri, sfintite de insasi calcatura primului apostol al Domnului, Sfantul Andrei, puterea tamaduitoare si forta pe care o degaja crucile rasarite pe locul martirajului unor ucenici ai apostolului au facut din Dervent una dintre cele mai cautate manastiri de la noi. Darurile cu care a incununat-o Dumnezeu se revarsa cu generozitate asupra celor care ii trec pragul, aducand lumina, dragoste si tamaduire in trupuri si suflete.

Inceputurile istorice ale manastirii isi au obarsia in propovaduirea Adevarului Evangheliei lui Hristos in tinuturile „lupilor de la Istru“ de catre Andrei, pescarul din Betsaida Galileei, „cel dintai chemat“ la ucenicie de Domnul. „Crucile de leac“, cum au intrat in constiinta credinciosilor relicvele facatoare de minuni de la Dervent, „crescute din pamant“, cum cred oamenii locului, pot fi considerate adevarate altare. La fel si izvorul cu apa tamaduitoare, despre care traditia spune ca ar fi tasnit pe locul in care insusi Apostolul ar fi dat cu toiagul. Alaturi de aceste nepretuite daruri, mai tarziu s-au adaugat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului (donata de o familie din Cadrilater), care candva a vorbit si in preajma careia multi s-au lecuit de boli si duhuri necurate, precum si cele patru hramuri ale manastirii: „Izvorul Tamadurii“, „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe“, „Inaltarea Sfintei Cruci“ si „Sfanta Cuvioasa Parascheva“.

Sfintenia acestui loc este intregita de harul cu care preotii se apleaca asupra sufletelor impovarate ce se destanuie aici, de dragostea si bucuria cu care fiecare pelerin este primit pe aceasta poarta a impacarii cu Dumnezeu si a regasirii de sine. Nu intamplator, pe cerul Derventului s-a aratat semnul crucii, care l-a ajutat pe imparatul Constantin cel Mare al Bizantului sa biruie armatele lui Maxentiu, cum „consemneaza“ memoria colectiva.

Cand orbii incep sa vada

Minunile savarsite la Dervent dateaza de la inceputurile manastirii. „Vin“ din timp, pana la noi, adancindu-ne credinta in puterea lui Dumnezeu. Aici s-au vindecat bolnavii care s-au rugat cu credinta la cruci. Multi dintre ei au plecat acasa „pe picioare“, lasandu-si carjele, drept marturie a tamadurii. Slujbele speciale si molitfele Sfantului Vasile cel Mare, savarsite cu har de catre preotii manastirii, alunga duhurile necurate din trupurile si sufletele posedate. Nimic nu este mai convingator cu privire la forta acestui loc, decat oamenii insanatositi care revin si mereu revin la Dervent. In aceasta manastire nu-si gasesc lecuire numai oamenii, ci si animalele care consuma grauntele sfintite prin atingerea de crucea din afara bisericii. Oameni cu aplecare spre asemenea adevaruri au avut grija sa consemneze faptele, multe din ele ajungand pana la noi. Iar apa din „Izvorul Sfantului Andrei“ a facut multi orbi sa vada.

Minunile savarsite la Dervent au atras furia comunistilor. In 1959, manastirea a fost transformata intr-o ferma a IAS-ului Ostrov. Parintele Elefterie, ctitorul si staretul asezamantului, a fost izgonit, iar locul - venerat pentru forta sa si de musulmani- a fost ingropat in uitare. Abia in 1990, dupa trei decenii de surghiun, batranul ieromonah s-a reintors la Dervent, reinnodand firul trairii spirituale, atat de brutal intrerupt, dupa care, incheindu-si misiunea primita de la Dumnezeu, s-a savarsit din aceasta lume. Trupul sau se afla inmormantat langa una din crucile facatoare de minuni, adaugandu-se taranii sfintite de sangele martirilor din primul secol crestin, sporind prin sfintenia sa marea sfintenie a locului.

O taina, o incercare de suflet si o marturisire

Bolile reumatice, schizofrenia, cancerul, toate celelalte boli care ne macina zilnic in acest tarziu de lume, ca si posedarile diavolului, sunt lecuite la Dervent, pe masura credintei fiecaruia dintre cei ajunsi la acest liman. Ele dovedesc inca o data ca deasupra acestui loc Dumnezeu Si-a intins mantia Sa protectoare.

Incepand din anul 1993, asezamantul monahal, rasarit ca prin farmec din uitarea in care fusese ingropat, s-a imbracat in mod miraculos in straie noi, prin stradania obstii pastorite de fostul staret Gheorghe Avram si a miilor de credinciosi care i-au trecut pragul. Astazi, zestrea manastirii s-a imbogatit semnificativ. Prin ravna parintelui Andrei, actualul staret, Manastirea Dervent a devenit un punct nodal pe harta Dobrogei sfinte. Prin truda, dragoste de Dumnezeu si, de ce nu, prin talent managerial, parintele Andrei a pus intr-o noua lumina tezaurul spiritual crestin de la Dervent, inscriind manastirea in circuitul marilor pelerinaje de la noi. Si nu numai atat. Derventul a devenit un centru pastrator de traditii si promotor al unor manifestari spirituale ce dau greutatea fireasca unui spatiu crestin in care a binevoit unul dintre cei mai importanti apostoli ai Domnului. Nu este deci de mirare ca fiecare dintre cei care ajung aici simt o chemare launtrica, inconfundabila, de a reveni.

                                                                                  Dumitru MANOLACHE
                                                                         Lumea credintei, anul II, nr. 1(6)

• Izvorul Tamaduirii
  Publicat in : Sarbatorile
• Izvorul Tamaduirii in iconografie
  Publicat in : Izvorul Tamaduirii
• Manastirea Izvorul Tamaduirii - California
  Publicat in : Biserica in lume
• Izvorul Tamaduirii
  Publicat in : Calendar ortodox
• Izvorul Tamaduirii
  Publicat in : Izvorul Tamaduirii

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: