Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ilarion, noul marturisitor, egumenul manastirii Pelichit
Cuviosul Ilarion din tinerete s-a calugarit, purtandu-si crucea si urmand lui Hristos Cel rastignit, patimile trupesti supunandu-si cu anfranare. El pe toti monahii i-a covarsit cu fapta buna si, antr-o chilie antunecoasa anchizandu-se, fara tulburare a petrecut multi ani si s-a luminat cu nepatimirea. Pentru aceea si de randuiala preoteasca s-a anvrednicit si a fost egumen al manastirii ce se numea Pelichit, an Asia, aproape de Elespont. Si a facut minuni alese, ca jivinele care vatamau semintele roditoare le certa si le izgonea cu cuvantul din tarini si din gradini, grindina a potolit-o cu rugaciunea si pamantul cel ansetat cu ploaie l-a adapat, iar curgerea raului, ca si Elisei proorocul, a despartit-o; mana cea uscata a unui om a tamaduit-o, pe un orb l-a facut sa vada si schiopilor le-a daruit tamaduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care an zadar se osteneau, cu pesti multi le-a umplut mrejele.
Despre dansul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cantari, an a opta pesna a canonului, ca pentru cinstirea icoanei Mantuitorului a rabdat prigoniri de la muncitori si al numeste mucenic.
Deci, an acea vreme, si Cuviosul Ilarion, ca un mai mare antre parintii aceia, avand randuiala egumeniei, se stie ca a patimit mult si si-a dat sufletul an mainile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.
Cuviosul Stefan Marturisitorul, egumenul manastirii Triglia
Cuviosul Stefan, Marturisitorul lui Hristos, a fost an anii amparatului Leon Armeanul (813-820). Din tinerete iubind viata pustniceasca, cu toate faptele bune s-a anfrumusetat si a fost egumen al manastirii Triglia, dupa rugamintea monahilor celor de acolo, si pe multi cu anvatatura sa i-a sfatuit sa vietuiasca cu placere de Dumnezeu si an curatie sa petreaca. Dupa aceea raucredinciosul Leon a anceput a necinsti sfintele icoane si, prigonire cumplita ridicand asupra dreptcredinciosilor, a chemat pe Cuviosul Stefan si-l silea sa se lepede de anchinarea sfintelor icoane si ampotriva credintei sa iscaleasca cu mana sa la lepadarea icoanelor. Iar cuviosul s-a ampotrivit si nu numai aceea n-a facut, ci si pe amparatul l-a ocarat, numindu-l pagan si strain de adevarata credinta.
Deci a fost muncit cu batai si cu legaturi an temnita, apoi, an surghiun trimitandu-l si cu rele patimiri si dureri fiind chinuit, a trecut catre Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevointe a suferit si multe munci a rabdat.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.