Sfanta Mucenita Fausta Fecioara
(6 februarie)
Aceasta sfanta fecioara, Fausta, mireasa neintinata a Stapanului Hristos, nascuta in zilele lui Maximian, paganul imparat, a fost crescuta in buna credinta in cetatea Cizicul, de parinti de neam bun, bogati si credinciosi, care dupa ce au raposat si si-au dat sufletele lor catre Domnul, fecioara a ramas singura, cand avea treisprezece ani. Ea se indeletnicea in post si rugaciuni si intru citirea dumnezeiestilor carti. Apoi trecand cu vederea toata inselaciunea lumii acesteia - bogatia, dulcetile si placerile trupului si umbland pe calea cea strimta si grea a vietii, s-a facut cunoscuta si slavita tuturor, pentru ca nu puteau sa tainuiasca atatea fapte bune ale ei, dupa cuvantul Domnului: Nu poate cetatea sa se ascunda, stand deasupra muntelui, ci a ajuns vestea despre dansa pana la imparatul Maximian care, indata, a trimis din palatul sau imparatesc pe cel intai slujitor idolesc, anume Evilasie, in cetatea Cizicul, sa caute si sa afle pe mireasa lui Hristos, Fausta poruncindu-i astfel: de se va indupleca sa aduca jertfe zeilor, bine ii va fi ei, iar de nu, apoi sa o arunce in adancul apei.
Mergand Evilasie in Cizic, a aflat-o ca ani tanara, dar cu credinta si intelepciunea batrana; apoi aducand-o la judecata sa, o silea sa jertfeasca zeilor. Sfanta i-a raspuns: "Eu nu voi jertfi zeilor acelora care sunt surzi, orbi si nu au nici o simtire, fiind lucruri de maini omenesti, pentru ca am ca Mire pe Iisus Hristos in cer si nu pot sa-l las pe Acela, nici nu voiesc a pierde mostenirea pe care o am de la Domnul meu".
Sfanta Fausta, fiind foarte chinuita, si-a ridicat ochii spre cer si se ruga lui Dumnezeu. Deci, rugandu-se ea destul, s-a pornit un traznet atat de infricosator, incat multi au murit. Evilasie, vazand aceea s-a temut foarte si, chemand pe Sfanta Fausta, a zis catre dansa: "Femeie, spune-mi, cine esti tu? Pentru ca eu te vad facand lucruri de farmece". Iar sfanta a zis: "Asculta-ma, Evilasie, porunceste unui zugrav sa zugraveasca chipul meu". Si, facandu-se aceasta degraba a poruncit ostasilor sa sfisie icoana ei. Apoi a zis catre stapanitor: "Viu este Domnul Dumnezeu, precum eu nu simt nici cea mai mica durere pentru cate ati facut icoanei acesteia, care este chipul si asemanarea mea. Astfel si sufletul meu nu simte nicidecum muncile ce le dati trupului meu. Ci, cat ma chinuiti, eu am in minte pe Stapanul meu, Hristos, Care imi micsoreaza durerile".
Atunci a poruncit ca, punand-o intr-un sicriu de lemn si intarind cu piroane de lemn sicriul, sa taie sicriul cu ferastraul. Pe cand slujitorii faceau cu sarguinta cele poruncite lor, sfanta in sicriu canta, slavind pe Dumnezeu. Si s-au ostenit slujitorii multa vreme, dar nimic nu puteau sa sporeasca, pentru ca nu putea ferastraul sa o taie si nici sa vatame pe sfanta fiind ca un diamant vartos. Slabind slujitorii, au ramas ca morti. Apoi, mergand la Evilasie, ii ziceau: "Stapane, femeia pe care ne-ai dat-o spre chinuire, din ceasul intai pana la al saselea ferestruind-o in sicriu, nimic n-am sporit, pentru ca sase ferastraie schimbind, n-am putut sa ne atingem de ea. Apoi si foc am pus langa racla, ca s-o ardem, dar n-a ars racla. Iar ea canta zicand: "De voi merge prin mijlocul focului, nu ma va arde si vapaia nu ma va vatama".
Atunci Evilasie s-a mahnit foarte si, punand de fata pe sfanta, i-a zis: "O! femeie, ma inspaimanti, facand aceste minuni. Am 80 de ani si niciodata n-am vazut unele ca acestea, deci, te jur pe Dumnezeul tau, in care crezi, sa-mi spui tot adevarul". Sfanta i-a raspuns, zicand: "Rogu-ma tie, stapanul meu, sa asculti intr-adins cele ce-ti voi spune. Puterea lui Dumnezeu este aceea care ma pazeste in chinuri, precum singur ai vazut. De vei asculta cu luare aminte cuvintele mele, te vei indupleca degraba ca sa te faci prieten credintei mele".
A zis tiranul: "Spune-mi degraba adevarul si eu voi asculta cu luare aminte". Grait-a sfanta: "Dumnezeu este fara de moarte si vesnic si lucrurile Lui sunt adevarate, iar judecata Lui este sfanta si dreapta. Acela pazeste in tot locul pe robii Sai cei ce vietuiesc cu dreptate si cu cuviosie. Ei rusineaza pe diavolul, lepadand pe idolii cei ce se cinstesc de voi ca niste dumnezei, apoi lucrurile cele rele ale lumii acesteia biruindu-le si defaimand cele pamantesti, ei doresc cele ceresti si, vietuind in curatie, pazesc poruncile lui Dumnezeu fara prihana. Pe acestia Dumnezeu cel preainalt ii pazeste de tot raul, de vreme ce ei Il stiu pe El ca este Unul Dumnezeu si ca nu este altul afara de Dansul, Care S-a pogorat pe pamant si salasluindu-Se intru Preasfanta si Preacurata Fecioara - precum El singur stie -, S-a nascut dintr-insa negrait. Dupa aceea, pe scurt, dupa ce a facut multe si prea slavite minuni, invatand pe oameni, a venit de buna voie la cruce si a patimit ca sa ne mantuiasca pe noi. Apoi, fiind ingropat, a inviat a treia zi si intru slava S-a inaltat la ceruri, de unde iarasi va veni la sfarsitul veacurilor, sa judece viii si mortii si sa-i rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui. Drept aceea, si noi, urmandu-L, ne dam la batai si la chinuri pentru imparatia cerurilor, ca sa nu pierim in veci, pentru ca aici murim, iar acolo inviem, in viata cea nesfarsita".
Auzind acestea, Evilasie a inceput a cunoaste puterea cea mare a lui Dumnezeu cel viu si, umplandu-se de Duhul Sfant, se intorcea spre bine, iar pe Sfanta mucenita Fausta, dezlegand-o din legaturi, a lasat-o libera. Atunci, una din slugile lui, alergand la imparatul Maximian, i-a zis: "Stapane imparate, Evilasie a parasit dragostea ta si voieste sa se faca crestin; deci sarguieste sa-l rapesti de la inselaciunea crestineasca, mai inainte de a primi crestineasca desavarsire". Imparatul, maniindu-se foarte mult, a chemat degraba pe Maxim, eparhul sau, care era foarte aspru si fara de omenie, si jurandu-i pe zeii sai, l-a trimis in Cizic, la Evilasie. Acesta, sosind manios la Cizic l-a intrebat pe fericitul Evilasie, zicand: "Spune-mi, raule, cum ai indraznit a lasa pe zeii cei mari si a-i defaima, crezand nebuniilor crestinesti si a te apropia de dansii?" Evilasie raspunse: "Ma jur pe capul meu ca si tu, de vei asculta pe fecioara Fausta, degrab vei cunoaste pe Dumnezeul cel viu si vei fi fericit". Eparhul Maxim, maniindu-se foarte, a poruncit sa-l spanzure pe lemn si sa-l bata cumplit. Fiind batut mult, striga catre Hristos Dumnezeu, zicand: "Stapane, Dumnezeule Atotputernice, Care ai ajutat roabei tale Fausta in toate chinurile ei si ai aratat ochilor mei minunile Tale, izbaveste-ma pe mine, smeritul, de acest amar si preacumplit eparh, deoarece pe Tine Te-am dorit Doamne, pentru minunile Tale cele multe si mari".
Dupa aceasta, eparhul a poruncit sa arda coastele mucenicului cu faclii aprinse. Si, cand se ardea, patimitorul a rugat pe Sfanta Fausta, care sta acolo si privea la patimirea lui, sa se roage pentru dansul catre Domnul. Sfanta, milostivindu-se de dansul, a inceput a se ruga, zicand: "Doamne, Dumnezeul meu, arata-Ti darul Tau si ma asculta pe mine, roaba Ta, primeste pe Evilasie in staulul turmei Tale celei cuvantatoare si-l randuieste in numarul dreptilor Tai, ca bine esti cuvantat in veci, amin". Atunci eparhul a poruncit ca si pe Sfanta Fausta s-o puna inaintea nedreptei sale judecati, fiindca povatuise pe Evilasie sa se faca crestin. Si a zis catre dansa Maxim: "Necuratule chip, cum ai indraznit tu sa abati pe cinstitul slujitor Evilasie de la zeii cei mari si sa-l aduci la Dumnezeul tau?" Sfanta Fausta raspunse: "Nadajduiesc spre bunul si milostivul Dumnezeul meu, Care a chemat pe Evilasie sa fie fiu al adevarului si Care si pe tine te va chema El intru a Sa cunostinta si inchinaciune dumnezeiasca". Eparhul zise: "Fausto, sa nu ma socotesti ca sunt nebun ca Evilasie care te-a ascultat". Si indata a poruncit s-o lege si sa-i bata piroane de fier in picioare.
Facandu-se aceasta cu sarguinta de catre slujitori, sfanta nu simtea dureri deloc si vazand eparhul Maxim ca mucenita nu baga in seama un chin ca acela, a chemat o ceata de ostasi si le-a poruncit sa inceapa asupra ei mai mare si mai cumplit chin. Unul din ostasi, al carui nume era Claudie a zis: "Stapane, de voiesti s-o omori repede, apoi da-o spre mancare fiarelor". Deci, indata a poruncit eparhul sa se faca asa, si sfanta a fost dusa goala la locul acela unde era sa fie mancata de fiare.
Apoi, slobozira la dansa o leoaica, dar aceea, alergand, s-a inchinat sfintei. Slobozind si pe celelalte fiare, toate cadeau la picioarele ei si se inchinau. Eparhul, vazand o minune ca aceea, se mira foarte si porunci sa o lege de picioare cu o funie si s-o tarasca pe pamant, asa goala. Atunci, sfanta a strigat catre Domnul, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, acopere faptura Ta, ca ochii celor fara de rusine si necurati sa nu priveasca goliciunea trupului miresei Tale". Indata, pogorandu-se un nor de sus, a acoperit pe sfanta ca cu o haina aleasa. Dupa aceasta, un alt ostas, anume Eusebiu, a zis lui Maxim eparhul: "Va voi stralucirea ta sa mi-o dea mie in stapanire?" Eparhul zise: "Ia-o si chinuieste-o cum poti si voiesti". El, luand pe sfanta mucenita, a dus-o la un fierar care, facand o multime de piroane de fier lungi, i le-a batut in cap, in frunte, in ochi, in piept, in fluierele picioarelor si in tot trupul. Iar sfanta se ruga in sine: "Multumesc Doamne, Iisuse Hristoase, ca Tu esti cunoscatorul inimilor, slava si cununa dreptilor. Invredniceste-ma, dar, si pe mine, smerita si nevrednica roaba Ta, ca sa ma aflu in calea ce duce la limanul neviforat, iar pe Maxim, eparhul, adu-l la sfanta credinta si la dragostea Ta. Intareste-l in frica Ta si-l randuieste cu cei ce te marturisesc pe Tine, adevaratul Dumnezeu, ca toti sa Te stie, ca esti unul Dumnezeu si ca Ti se cuvine cinste si slava dumnezeiasca, in vecii vecilor. Amin".
Eusebiu, vazand ca o fecioara tanara ca ea care, fiind strapunsa cu piroanele si sangele curgandu-i, nu baga in seama un chin ca acela - nesimtind de fel durerile -, a poruncit sa aduca o caldare mare si s-o umple cu smoala si pucioasa. Apoi, fierbind-o tare, au aruncat intr-insa pe Sfanta Fausta, impreuna cu Sfantul Evilasie, si au pus foc mare dedesubt. Sfintii mucenici stand in caldarea aceea ca intr-un loc verde si racoros, cantau si preamareau pe Dumnezeu. Indata, focul s-a stins si caldarea s-a racit. Atunci, Maxim eparhul, vazand credinta si rabdarea sfintilor, a zis : "Dumnezeule vesnic, Cel ce ai facut pe Evilasie a fi partas patimilor roabei Tale Fausta, primeste-ma si pe mine, ticalosul si pacatosul si ma randuieste cu acesti doi ca si eu, mai micul, sa implinesc numarul de trei, in chipul Sfintei Treimi. Cu adevarat Doamne Dumnezeul puterilor, arata-Ti bunatatea Ta spre mine, nevrednicul robul Tau si fa degrab cu mine dupa milostivirea Ta, ca si in mine sa Te proslavesti mai mult".
Acestea zicand, s-au deschis cerurile si el a vazut pe Fiul lui Dumnezeu cu cetele sfintilor, ingeri si arhangheli si cu adunarile tuturor sfintilor stralucind ca o lumina. Vazand Maxim o infricosata si inspaimantatoare taina ca aceea, a strigat cu glas mare catre Dumnezeu: "Doamne, primeste-ma precum ai primit pe robul Tau Evilasie, si nu pomeni faradelegile si nedreptatile mele. Iarta pe pacatosul si nevrednicul robul Tau, si ma primeste precum ai primit pe talhar, odata".
Dupa aceasta, indata a alergat la caldarea in care erau Sfanta Fausta si Sfantul Evilasie si, ridicandu-si ochii spre cer, si-a facut semnul crucii, zicand: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh; si eu sunt cu voi". Atunci dezbracandu-se de hainele sale si iarasi insemnandu-se cu semnul crucii peste tot trupul, s-a aruncat in caldare. Atunci Sfanta si fericita Fausta s-a umplut de mare bucurie si veselie caci a ascultat-o Dumnezeu si a adus si pe Maxim la dreapta credinta. Si a zis: "Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, ca nu voiesti sa piara nimeni, ci toti sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului. Caci iata ma aflu intre acesti doi robi ai Tai, ca o vita de vie ce are struguri. Apoi fa treimea aceasta nedezlipita, de vreme ce ai zis, Doamne: Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.
Astfel graind sfanta cu veselie, s-a auzit un glas din cer zicand: "Veniti la Mine cei osteniti intru nevointa si insarcinati cu patimirile, pentru numele Meu, si va voi odihni pe voi intru imparatia cereasca". Sfintii, auzind acest glas, s-au umplut de negraita bucurie si, multumind lui Dumnezeu, si-au dat sufletele in mainile Lui in sase zile ale lunii februarie. Cu ale caror rugaciuni, Doamne, iertandu-ne greselile noastre, invredniceste-ne si pe noi, pe toti, milostivirii Tale, fa-ne partasi vietii celei vesnice, caci esti binecuvantat, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh si preamarit in veci. Amin.
Cuviosul Vucol, Episcopul Smirnei
(6 februarie)
Placutul lui Dumnezeu Vucol s-a deprins din copilaria sa la nerautate si la intreaga intelepciune, apoi s-a facut vas al Sfantului Duh. Iar prealaudatul si iubitul lui Hristos ucenic, Sfantul Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, aflandu-l iscusit si vrednic, l-a hirotonisit episcop si pastor prea folositor smirnenilor. Apoi, fiind luminat de Sfantul Duh si ca o faclie punandu-se in sfesnic, pe cei ce sedeau in intunericul ratacirii si al inselaciunii idolesti cu lumina cereasca i-a luminat. Dupa aceea, prin Sfantul Botez, i-a facut fii ai luminii si i-a izbavit de fiarele cele nevazute si salbatice, care cautau pe oricine sa inghita. Deci acesta, mai inainte de moartea sa incredintand fericitului Policarp oile sale cele cuvantatoare, a trecut din viata vremelnica la cea vesnica. Trupul lui cel sfant, fiind ingropat, Dumnezeu a poruncit sa creasca pe mormantul lui un rasad care dadea tamaduire bolnavilor.
Sfantul Mucenic Iulian, din cetatea Emesiei
(6 februarie)
Acesta, din varsta tineretelor stiind bine mestesugul doctoricesc, tamaduia nu numai trupurile oamenilor, dar si sufletele, caci tamaduindu-i de boli, ii invata sa creada in Hristos si pe multi din elini ii intorcea la Hristos Dumnezeu. Si fiind prinsi Sfintii Mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul si Mochie citetul, a caror pomenire se face in Ianuarie, in 29 zile si ducandu-i spre mancarea fiarelor in temnita, Iulian a alergat la dansii, i-a sarutat si-i ruga sa nu se infricoseze de moarte pentru Domnul. Atunci l-au prins si, inchizandu-l intr-o pestera, i-au batut un piron lung in cap. Asemenea, pironindu-i mainile si picioarele, si-a dat duhul sau lui Dumnezeu.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.