Cununia - Nunta

Cununia - Nunta Mareste imaginea.

Unde se cuvine să se facă slujba Cununiei?

Slujba Cununiei se cuvine să se facă în biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine şi aici e locaşul sfânt în care se săvârşesc şi celelalte Sfinte Taine; aici se adună şi Biserica în înţelesul ei de comunitate, adică obştea credincioşilor din care fac parte mirii. In felul acesta comunitatea credincioşilor se bucură şi ia parte împreună cu noi la unul din cele mai de seamă prilejuri de bucurie din viaţa noastră, după cum ia parte şi la necazurile şi durerile noastre. De aceea, săvârşirea cununiei în casă este îngăduită numai rareori şi numai din motive bine întemeiate, cu dezlegarea arhiereului, care hotărăşte de la caz la caz.

Cand se savarseste Cununia?

Fiind prilej de bucurie şi de veselie, Cununia se săvârşeşte în zilele de sărbătoare, îndată după Liturghie, când toţi credincioşii se află în biserică.

Cand nu se pot face nunti?

Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunţi în următoarele zile şi răstimpuri de peste ani:

a) In cele patru posturi de peste an, ca şi în toate zilele de post din cursul anului: miercurea şi vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august). Aceasta, pentru că petrecerile şi ospeţele ce însoţesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocăinţa şi înfrânarea pe care ne-o impune postul1. In Păresimi este îngăduită la nevoie logodna şi aceasta numai în ziua Bunei-Vestiri (dacă nu cade în Săptămâna Patimilor) şi în Duminica Floriilor2.
b) In Săptămâna Brânzei (sau Săptămâna Albă), care este socotită ca vreme de pregătire pentru post.
c) In Săptămâna Luminată (dintre Duminica Paştilor şi Duminica Tomii), în Duminica Rusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun şi Bobotează, precum şi în ajunul tuturor praznicelor împărăteşti, pentru ca veselia nunţilor să nu întunece sau să ne facă să uităm bucuria duhovnicească a celor mai mari sărbători creştine.

Ce este logodna si care este randuiala ei?

Logodna (cuvânt slav, care înseamnă a face făgăduinţă de căsătorie) e rânduită tocmirii sau aşezării nunţii a doi tineri care s'au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvintează această veche datină printr'o slujbă scurtă, premergătoare nunţii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba Cununiei, săvârşindu-se imediat înaintea acesteia (dar se poate face şi aparte, cu mult înainte).

Logodna binecuvântată de Biserică are o deosebită valoare prin legătura ei cu căsătoria, cu Sfânta Taină a Nunţii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice învoială omenească.

Partea cea mai de seamă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilor de către preot şi apoi schimbarea acestor inele de către naşi.

Ce rost au inelele de la logodna?

Ele sunt semnul iubirii, al credincioşiei şi al legăturii trainice pe care o făureşte Taina Căsătoriei între viitorii soţi.

Slujba logodnei şi a cununiei se face în naos, adică în sânul Bisericii, înaintea unei mese pe care se aşază Sfânta Evanghelie, cununiile, Sfânta Cruce, sfeşnice cu lumânări şi inelele de logodnă. Mirele stă în dreapta ca unul care este mai mare şi cap al femeii, iar mireasa, la stânga lui, lângă inima lui şi ca una care este mai mică decât bărbatul, fiind făcută din coasta lui şi datorându-i supunere şi ascultare3.

Atât la logodnă cât şi la Cununie, mirii sunt însoţiţi de naşi (nuni).

Care este rostul nasilor la cununie?

Rostul şi datoria naşilor la cununie sunt aceleaşi ca ale naşilor de la botez. Ei sunt martori şi chezaşi ai temeiniciei făgăduinţelor făcute de viitorii soţi unul faţă de altul şi ai trăiniciei legăturii pentru tot restul vieţii. De aceea pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât şi atunci când sunt luate. De regulă ei sunt aceiaşi de la Botez, sau urmaşii lor, şi trebuie să fie ortodocşi şi cu bună vieţuire creştinească, purtându-se faţă de miri ca nişte părinţi şi învăţători ai acestora4. In timpul slujbei, naşii ţin în mână făclii aprinse, simbol al curăţeniei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşilor5.

Care este partea cea mai de seama din randuiala Cununiei?

Este punerea cununiilor. Preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste feţele mirilor, rostind la fiecare, de câte trei ori, cuvintele: „Cunună-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh", apoi le pune pe capul lor, întâi al mirelui şi apoi al miresei.
cestea sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau odinioară regii şi împăraţii.

Ce inchipuie „cununiile” care se pun pe capul mirilor?

Acestea sunt facute in chipul coroanelor cu care se incununau odinioara regii si imparatii. Ele închipuie podoaba, cinstea şi răsplata care se aduc curăţiei şi fecioriei mirilor pentru care aceştia sunt încununaţi ca nişte împăraţi, înzestraţi cu puterea de a da viaţă, a naşte copii6. De aceea se şi cântă pentru dânşii: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii!".

După punerea cununiilor urmează Apostolul (de la Ef cap. 5, vers 20-33), in care Sfântul Apostol Pavel aseamănă nunta cu legătura sfântă dintre Hristos şi Biserică, îndemnându-i pe miri să se iubească unul pe altul. Se citeşte apoi Evanghelia în care se istoriseşte minunea înfăptuită de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii (In 2, 1-11).

Urmează o ectenie, după care preotul binecuvintează paharul de obşte (comun), adică un pahar cu vin din care dă mirilor să guste pe rând, în timp ce se cântă: „Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema" (Ps 113, 4).

Ce inseamna paharul acesta?

Înseamnă, pe de o parte, bucuria şi veselia nunţii, iar pe de alta, unirea într'un cuget şi menirea comună a viitorilor soţi pe care ei vor împărtăşi-o împreună de aici înainte, având parte de aceleaşi bucurii şi aceleaşi necazuri7. Aceleaşi lucruri închipuie şi bucata de pâine din care se dă acum mirilor să guste, odată cu paharul de obşte.
După aceasta se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă, format din slujitori, miri şi naşi.

Ce inseamna inconjurarea mesei?

Această înconjurare în chip de horă închipuie bucuria prilejuită de nuntă. Şi deoarece nunta se face în scopul naşterii de prunci, Biserica ne duce cu gândul la naşterea minunată a dumnezeiescului Prunc din Sfânta Fecioară, naştere pe care a prezis-o mai ales proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta îl îndeamnă acum Biserica, prin cântare, să dănţuiască împreună cu noi, de bucurie că i s'a împlinit proorocia: „Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece..." etc. Se cântă, de asemenea, şi celelalte două cântări de la slujba hirotoniei: „Sfinţilor Mucenici" şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule...", care înseamnă că mirii trebuie să se facă părtaşi ai lui Ffristos şi ai sfinţilor Lui, prin viaţa curată pe care o vor duce şi în căsnicie8.

Sunt ingaduite de Biserica a doua si a treia nunta?

A doua şi a treia nuntă erau privite odinioară de Biserică cu mai multă asprime şi îngăduite numai ca un pogorământ făcut pentru slăbiciunea firii omeneşti. De aceea erau însoţite de unele epitimii, sau canoane de pocăinţă (opriri de la Sfânta împărtăşanie)9. Astăzi însă, deoarece asemenea căsătorii au devenit mai dese, Biserica e nevoită să le îngăduie şi să le binecuvinteze, pentru a nu-i lăsa pe cei împreunaţi cu legătura trupească să trăiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu.

Slujba a doua si a treia este ca cea dintai?

Nu este la fel. Cununiile a doua şi a treia se săvârşesc după o rânduială deosebită, în care se vede încă vechea disciplină a asprimii cu care erau privite de către Biserică asemenea căsătorii. Această rânduială este, în prima ei parte, mult mai simplă şi mai puţin sărbătorească decât cea de la prima cununie. Logodna este împreunată aici cu cea a cununiei, ca o singură slujbă, având binecuvântarea de la început nu ca la Taine („Binecuvântată este împărăţia Tatălui..."), ci ca la slujbele de binecuvântare şi sfinţire, numite ierurgii („Binecuvântat este Dumnezeul nostru..."). Atâtectenia, cât şi molitfele de la logodnă şi cele dinaintea punerii cununiilor cuprind rugăciuni pentru pocăinţă şi iertarea mirilor, pentru că însoţirea lor prin a doua sau a treia nuntă le e socotită ca un păcat izvorât din aprinderea trupească, pe care ei n'au putut-o birui. Incepând de la punerea cununiilor pe cap, rânduiala slujbei de la a doua şi a treia nuntă e întocmai ca la prima nuntă10.

E ingaduita a patra nunta?

A patra nuntă e socotită de Biserică drept o fărădelege, de aceea preoţii sunt opriţi de a o sluji, sub pedeapsa caterisirii3.

Ce trebuie sa stie si sa pazeasca mirii?

Trebuie să ştim că cei ce se însoţesc prin nuntă s'au însoţit de la „Dumnezeu şi sunt curaţi cu chemarea Celui Curat. Să păzească deci unul fată de altul nunta neîntinată şi în pace, să vieţuiască în cucernicie. Cei ce au luat unire de la Dumnezeu, pentru cinste, dragoste întru curăţie, însoţirea într'un gând şi în pace, să le păzească unul cu altul, ca un odor pentru ca să nu li se ceară să dea răspuns de curăţie şi de celelalte lucruri dumnezeieşti; şi să se îngrijească nu numai de trupurile lor, ci mai cu seamă de sufletele lor... căci într'acest chip şi Dumnezeu va fi cu dânşii. Pe fiii lor să-i crească „întru frica şi învăţătura Domnului", precum învaţă dumnezeiescul Pavel (Ef 6, 4), şi din cele ce câştigă de la Dumnezeu să miluiască pe fraţii cei săraci, ca şi ei să fie miluiţi şi să se învrednicească împărăţiei cerurilor, împreună cu fiii lor"11.

Să nu uite mirii că legătura cu care Taina Nunţii îi uneşte pe bărbat şi femeie este sfântă şi veşnică, pentru că este binecuvântată şi consfinţită de Biserică, adică întărită de Dumnezeu însuşi. Precum auzim în Apostolul ce se citeşte la cununie, această legătură e asemănată de Sfântul Apostol Pavel cu legătura sfântă şi trainică dintre Hristos şi Biserică (Ef 5, 23 ş. u.). Ea trebuie să rămână deci trainică şi statornică şi nu poate fi desfăcută pentru orice nepotrivire trecătoare sau pentru alte pricini mărunte care tulbură din când în când pacea şi liniştea căminului. Supărările, necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit în viaţă, pot umbri uneori înţelegerea şi armonia ce trebuie să dăinuiască între soţi; dar ele nu sunt temeiuri pentru divorţ, adică pentru desfacerea căsniciilor. „Şi vor fi cei doi un trup...", zice Sfântul Apostol Pavel despre cei ce se însoţesc prin Taina Nunţii (Ef 5, 31). „Şi pe care i-a unit Dumnezeu, omul să nu-i despartă...", adaugă Biserica, citându-L pe Mântuitorul. Numai păcatul adulterului de care s'ar face vinovat unul din soţi dă celuilalt dreptul de a rupe legătura căsătoriei, pângărită prin păcat. Şi numai moartea îi desparte vremelnic pe soţii care s'au iubit în această viaţă, pentru ca să-i unească din nou, pentru veşnicie, în cealaltă viaţă.

Catehism, Editura Renasterea

Cumpara carte "Catehism"

Note:

1 Vezi şi Tălcuirea la Can. 69 al Sfinţilor Apostoli; can. 52 al Sinodului din Laodiceea şi Sfântul Simeon ai Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 25, trad. rom. p. 318.
2 lbidem.
3 Sfantul Simeon al Tesalonicului. Despre cinstita nuntă, cap. 278, trad. rom., p.180.
4. Idem, cap. 280, trad. Rom, p 181.
5 Ibidem. cap. 279, p. 181.
6 Ibidem, cap. 276, p. 179.
7 Sfântul Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 277, trad rom., p 180.
8 Ibidem, cap. 282, p. 182.
9 Can. 19 al Sfântului Ioan Poftitorul; can. 2 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul. Pravila de la Govora (3640), cap. 83; Sfântul Simeon al Tesalonicului. Despre cinstita nunta, cap. 276, trad. rom., p.179 ş.a.
10 Micul Molitfeluic, la sfârşitul Rânduielii Nunţii, Ed. Arhidiecezana Cluj, 1997 (V. Molitfelnicul, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1998, p. 93).
11 Povatuire către miri, din Sfântul Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap 282, trad. rom., p. 183.

Pe aceeaşi temă

15 Iunie 2017

Vizualizari: 1417

Voteaza:

Cununia - Nunta 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE