Sfintii Apostoli si Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena
In zilele Sfintilor Apostoli, dupa Inaltarea Domnului si dupa primirea Sfantului Duh, pe cand inca nu se raspandisera ei prin toata lumea la propovaduirea lui Hristos si bisericile credinciosilor din Ierusalim se inmultisera, s-au ales spre slujba diaconiei acesti sapte barbati plini de Sfantul Duh si de intelepciune: Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae Antiohianul. Si rugandu-se Sfintii Apostoli, si-au pus mainile peste dansii si i-au facut diaconi. Dintre acestia, pomenirea Sfantului Intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan se cinsteste la 27 decembrie, a Sfantului Filip la 11 octombrie, iar pomenirea celorlalti - afara de Nicolae, care nu este scris in numarul sfintilor -, Sfanta Biserica s-a obisnuit a o praznui in ziua de astazi, desi ei s-au savarsit prin patimire in vremi osebite, propovaduind apostoleste pe Hristos in felurite locuri.
Sfantul Prohor a urmat mai intai Sfantului Mai Marelui Apostol Petru, impreuna cu ceilalti ucenici, mai inainte de Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, si a fost pus de el episcop al cetatii Nicomidiei, in tara Bitiniei, precum adevereste despre aceasta fericitul Simeon Metafrast, in viata Sfantului Apostol Petru, de la 29 iunie. Apoi, dupa Adormirea Maicii Domnului, Sfantul Prohor a fost multa vreme impreuna calator si partas al ostenelilor Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, cercetand multe tari impreuna cu dansul si suferind dureri si chinuri de la cei necredinciosi, pentru buna vestire a lui Hristos.
In aceeasi zi in care a fost ucis cu pietre Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan, dupa cum este scris in Faptele Apostolilor, a fost prigoana mare asupra Bisericii Ierusalimului si a fost ucis si Sfantul Nicanor impreuna cu doua mii de oameni, care crezusera in Hristos. Iar felul uciderii se pomeneste in canon, caci fiind injunghiat de iudei ca o oaie, s-a jertfit lui Hristos.
Dupa slujba diaconiei, Sfantul Timon a fost pus de Sfintii Apostoli episcop al cetatii Vostrichia din Arabia si, propovaduind numele lui Hristos, a patimit multe de la iudei si de la elini. Fiind aruncat intr-un cuptor incins, a iesit din foc nevatamat. Iar in Prologul roman cel mucenicesc se spune despre dansul, ca, dupa nevatamarea focului, fiind rastignit pe cruce, s-a sfarsit.
Sfantul Parmena, savarsind slujirea cea incredintata lui de Apostoli, intru propovaduirea cea plina de credinta, a murit inaintea ochilor apostolilor, fiind ingropat de dansii si plans cu smerenie. insa sunt unii care spun despre dansul ca a avut sfarsit mucenicesc si s-a incununat cu cununa muceniceasca.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.