Viata Sfintului si Dreptului Iov Sfintul si dreptul Iov se tragea din semintia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El isi avea petrecerea sa in pamintul Hus, intr-una din laturile Arabiei, si era cel mai bogat om de la rasaritul soarelui, fiind foarte temator de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se pasteau erau cinci sute si slugi foarte multe, avind el lucruri mari pe pamint, pentru ca era barbatul acesta de bun neam si cu cinste mare intre toti cei ce vietuiau la rasarit.
Acesta era om adevarat, fara prihana, drept si credincios, departindu-se de la tot lucrul rau. El avea sapte feciori si trei fete.
Si acest om al lui Dumnezeu, aducea jertfa de curatire, cum se aduceau jertfe singeroase atunci, socotind in sine: ca nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit ceva cu gindul lui Dumnezeu. Asa facea dreptul Iov in toate zilele.
Si a fost ca in ziua de astazi: Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului inaintea Domnului. Ingerii lui Dumnezeu cei pusi ca sa pazeasca neamul omenesc, au venit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i aduca Lui rugaciunile oamenilor si nevoile lor cele de multe feluri. Cu dinsii a venit si diavolul, ispititorul si clevetitorul oamenilor; nu ca putea sa stea impreuna cu ingerii inaintea lui Dumnezeu la cer, de unde s-a lepadat, ci a stat departe, afara din cer, inaintea ochiului Celui Atotvazator al lui Dumnezeu. Si atunci a venit si satana, iar Dumnezeu L-a intrebat: "Dar tu de unde vii?" Dar Dumnezeu i-a pus intrebarea, ca sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.
Si, raspunzind diavolul catre Domnul, a zis: "Inconjurind pamintul si strabatind partea cea de sub cer, si iata sint de fata". Si i-a zis lui Domnul: "Oare socotit-ai in gindul tau de robul Meu Iov, ca nu este asemenea lui, cineva din oamenii cei ce sint pe pamint, fiind fara de prihana, drept si credincios, departindu-se de toate lucrurile cele rele?" Si asta o spunea Dumnezeu, nu pentru ca era sarac sau necajit, ci foarte bogat.
Raspuns-a diavolul si a zis Domnului: Oare Iov in desert cinsteste pe Dumnezeu? Oare nu ai ingradit Tu pe cele dinlauntru si pe cele din afara ale casei lui si pe toate cele ce sint imprejurul lui; lucrurile miinilor lui nu le-ai binecuvintat si dobitoacele lui nu le-ai inmultit pe pamint? Dar trimite mina Ta si Te atinge de toate cele ce are si sa vedem daca nu Te va blestema pe Tine in fata! Ca si cum ar fi zis: "Cum nu s-ar teme, daca i-ai dat atita avere si cinste? Dar, da-l pe mina mea, sa vedem nu Te va blestema in fata?"
Atunci Domnul a zis diavolului: Toate cite sint ale lui, le dau in miinile tale; dar de el sa nu te atingi! Vedem ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara ingaduinta Lui. Putea el sa se duca peste Iov si mai inainte, ca avea mare ura pe el, ca era drept; insa, pina n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu, nu s-a dus. Pentru ca numai unde ii ingaduie Dumnezeu se duce; caci puterea draceasca este ingradita de puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i ingaduie sa faca mai mult decit vrea El.
Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cind a ajuns asupra gospodariei lui Iov, a pogorit foc din cer. Atunci un vestitor a venit la Iov si i-a spus: "Foc a cazut din cer pe pamint si a ars oile tale, asemenea si pe pastori i-a mistuit, iar eu am ramas singur si am venit sa-ti spun". Pe cind acesta graia, a venit un alt vestitor si a zis catre Iov: "Perechile de boi arau si asinele pasteau aproape de dinsii, cind, venind hotii, le-au furat pe ele, iar pe slugi le-au omorit cu sabia; si, raminind eu singur, am venit ca sa-ti spun despre acestea". In acelasi timp un alt vestitor a venit la Iov si i-a grait lui: "Haldeii, facind trei tabere, au navalit asupra noastra si au injugat camilele si le-au robit, si slugile le-au ucis cu sabia; iar eu am ramas singur si am venit sa-ti spun".
La urma a venit alt vestitor, graind catre Iov: "Feciorii tai si fetele, mincind si bind la fratele lor cel mai mare, deodata a navalit dinspre pustie un vint mare cu vifor si s-a atins de cele patru unghiuri ale casei si a cazut casa peste copiii tai si toti au murit; iar eu am ramas singur si am venit sa-ti spun".
Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a indraznit sa zica cuvint de rau impotriva lui Dumnezeu. Atunci Iov s-a sculat, si-a rupt hainele sale, si-a tuns perii capului, si-a presarat tarina peste capul si, cazind cu fata pe pamint, s-a inchinat Domnului si a zis: Gol am iesit din pintecele maicii mele, gol ma voi duce in groapa; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, asa a facut. Fie numele Domnului binecuvintat de acum si pina-n veac! De toate acestea cite i s-au intimplat, Iov n-a gresit inaintea Domnului nici cu inima, nici cu gura; pentru ca n-a zis nimic fara de minte impotriva Domnului. Atit de tare se temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, vazind ca i-a luat totul si nu l-a biruit, s-a dus iar la Dumnezeu. Si a fost ca in ziua aceasta, ingerii lui Dumnezeu au venit, ca sa stea inaintea Domnului si impreuna cu ei a venit si diavolul. Si a zis Domnul catre diavol: "Dar tu de unde vii?" Iar el a zis: "Strabatind partea cea de sub cer si inconjurind tot pamintul am venit". Atunci Domnul a zis catre dinsul: "Oare gindit-ai la robul Meu Iov? Ca nu este nici un om ca acesta din cei de pe pamint, care i-ar fi fost lui asemenea: fara de prihana, drept, credincios, ferindu-se de tot raul si netinindu-se de rautate; iar tu in zadar i-ai cerut averile, slugile si fiii lui, ca sa le pierzi".
Raspunzind diavolul, a zis catre Domnul: "Piele pentru piele; toate cite le are omul, le va da pentru sufletul sau! Deci, nu asa! Ci trimite mina Ta si Te atinge de trupul si de oasele lui; atunci vei vedea, de nu Te va blestema in fata!" Iar Domnul a zis catre diavol: "Iata, ti-l dau tie, dar sa nu te atingi de sufletul lui". Iata ce este mai scump la om! Sufletul. Ca sufletul este mai scump decit tot ce exista in lumea aceasta. De aceea ii atita lupta pentru mintuirea sufletului.
Si a venit diavolul, cu voia si cu ingaduinta lui Dumnezeu, si l-a lovit pe Iov, de la cap pina la picioare cu lepra. Atunci Iov, cind s-a vazut lepros din crestet pina-n talpa, a cazut la pamint de durere; si, a iesit afara din cetate, unde sedea pe gunoi, curatindu-si ranile cu un hirb. Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an, ci sapte ani si jumatate l-au mincat viermii de viu pe Iov! Asa a rabdat. Iar sotia lui, raminind sanatoasa, pentru ca pe ea n-a lovit-o diavolul, ca era mai slaba in credinta, se ducea cu traista prin sat, la cerut; si ii aducea cite ceva de hrana. Singurul ajutor ii era sotia lui; singura mingiiere, ca sa nu moara de foame.
Trecind multa vreme si vazind diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cu care biruise in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai slaba. Si a zis catre dinsul femeia lui: "Iata, acum te maninca viermii de viu in gunoi, ti-a luat toata averea si copiii de atitia ani si tu nu zici nici un cuvint de hula impotriva lui Dumnezeu si nu-ti pierzi rabdarea! Pina cind vei rabda acestea? Iata, voi mai ingadui inca putin timp, asteptind nadejdea mintuirii mele; ca s-a pierdut pe pamint pomenirea ta, fiii si fetele tale; durerile si ostenelile pintecelui meu, pe care in zadar i-am nascut cu chinuire; iar tu singur sezi afara, fara acoperamint, pe gunoi si plin de viermi, iar eu ratacesc slujind si trecind din loc in loc si alergind din casa in casa, asteptind apusul soarelui, ca sa ma odihnesc de ostenelile mele si de durerile cele ce acum ma cuprind. Deci, zi vreun cuvint de hula impotriva lui Dumnezeu si mori".
Iar Iov ii spunea cu blindete, ca vedea ca diavolul vorbeste prin gura ei: "Pentru ce graiesti asa, ca o femeie din cele nebune? Nu sint eu Iov care eram ca imparatii de bogat si cinstit in lume? Nu-ti aduci aminte ce cinste am avut noi pe pamint si cita avere si cite slugi aveam? Apoi, cum am primit cele bune din mina Domnului, oare pe cele rele sa nu le suferim?"
Auzind trei prieteni ai lui de toate rautatile care au venit asupra lui, au mers la dinsul fiecare din tara sa: Elifaz, imparatul Temanului, Bildad, stapinitorul Savheilor si Tofar, imparatul Mineilor. Acestia erau ca niste imparati de bogati, boieri mari din alte tari, care cumparau mii de vite de la Iov, miei si lina. Ei auzisera de bataia lui Iov, dar nu credeau ca-i chiar asa; si se sfatuisera intre dinsii, ca sa-l cerceteze pe Iov si sa-l mingiie.
Vazindu-l de departe, cum il stiau ce om cinstit era, ce palate si ce slugi avea, nu l-au cunoscut si au strigat cu glas mare si au plins, rupindu-si hainele si presarindu-si tarina peste capetele lor. Ei au stat la dinsul sapte zile si sapte nopti si nimeni dintre dinsii n-a vorbit catre dinsul vreun cuvint, pentru ca vedeau ranile lui cumplite si foarte mari. Si gindeau, ce va fi asta? Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta?
Si la sapte zile a deschis cuvintul Elifaz si, in loc sa-l mingiie pe Iov in ranile si in durerea lui, in loc sa-l imbarbateze, ca erau prieteni de altadata, au inceput sa-l raneasca cu cuvintul: "Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu ca pe un copac tomnatic, care nu face roada. De ce-ai ajuns tu asa? Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor! Ai fost nemilostiv si aspru! Ai fost mindru! Ai uitat de Dumnezeu! Ai facut faradelegi inaintea Lui!" Si asa mereu l-a mustrat. La fel si al doilea prieten si al treilea.
Iar Iov a inceput a le spune lor cu blindete: "Dragii mei; prietenii mei, spre dosada ati venit aici si spre rana mie. Mai bine ziceam eu gropii, "muma mea", si viermilor, "voi sinteti fratii si surorile mele", decit sa vina prietenii mei si sa ma raneasca cu cuvinte". Adica, mai bine ma mingiiam cu viermii si cu gindul la groapa, decit sa aud din gura voastra acestea.
Si le-a spus Iov: "Voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am facut nedreptate. Eu nu ma laud, dar adevarul voi vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor; eu am fost ochiul orbilor si urechea surzilor; piciorul schiopilor si mina ciungilor. Tunsura mieilor mei a incalzit umerii saracilor. Usa mea nu s-a inchis la tot strainul si toata averea mea am socotit cu putere s-o impart la cei necajiti. Deci, nu-i adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mina Domnului ma cearta pentru pacatele mele, dar ceea ce ma invinuiti voi nu este adevarat".
Vazind Dumnezeu rabdarea lui Iov, dupa ce-au plecat cei trei prieteni, a aparut Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui. Iov zacea acolo de sapte ani jumatate, numai oasele si inima ramasese - caci carnea lui era mincata de viermi. Si cind a venit Ziditorul cerului si al pamintului, Iov era acum ranit si de prietenii lui, ocarit si defaimat si de sotia lui si de toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori: "Iov, scoala-te ca un barbat, ia vesmintul tau - ca i-a trimis un vesmint din cel mai alb ca zapada -, incinge-te si sa stam de vorba amindoi!"
S-a sculat Iov, sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel, s-a imbracat cu vesmintul dat de Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu catre el: "Iov, unde erai tu cind am intemeiat pamintul? Spune-mi Mie care-i latimea cea de sub cer? In ce loc locuieste intunericul si ce loc are lumina? Unde erai tu cind am masurat Eu muntii cu asezamintul cunostintei, vaile cu cumpana si dealurile; cind am pus marii hotar nisipul si am ingradit marea cu nisip si I-am spus: "Pina aici sa stai si intru tine sa se sfarime valurile tale"? Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvintatori pe pamint. Eu am masurat greutatea vinturilor. Eu am insemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am rinduit nasterile fiarelor din codri, nasterea dobitoacelor pamintului si a oamenilor. Eu am facut orionul si rarita cea de miazanoapte si am impodobit cerul cu stele, cu soare si luna, si lumina am daruit zidirii Mele. Spune-Mi, unde erai tu atunci? Iov, Eu pe tine Te-am turnat ca laptele in pintecele maicii tale, Te-am inchegat ca brinza, Te-am tesut ca pinza, Ti-am facut inima si oase si te-am facut faptura Mea in pintecele maicii tale si Eu am zidit inima ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat inima ta intru tine si credinta si rabdarea ta.
Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis vreun cuvint rau in atitea scirbe si necazuri si boale, iata, Eu iti daruiesc tie de acum inainte inca 140 de ani de viata; si vor fi averile tale indoite. Si vei ajunge sa traiesti pina la al cincilea stranepot si vei adormi plin de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu Mine in veci".
Dupa ce l-a vindecat Domnul de bube, a binecuvintat si cele de pe urma ale lui Iov, mai mult decit pe cele dintii; si erau dobitoacele lui paisprezece mii de oi, sase mii de camile, o mie de perechi de boi si o mie asini de herghelie. I s-au nascut lui iarasi sapte fii si trei fete, precum avea si mai inainte. Deci, Domnul a indoit dobitoacele lui Iov, iar copiii nu i-a indoit, ca sa nu soco-teasca cineva, cum ca copiii lui cei dintii au pierit ca si dobitoacele; pentru ca dobitoacele au pierit cu totul, iar copiii cei morti n-au pierit, ci se vor afla la invierea dreptilor. Fetele lui erau atit de frumoase, incit nu se aflau sub cer alte fecioare mai frumoase ca fetele lui Iov, carora le-a dat mostenire intre fratii lor.
Iov a trait de toti anii, 248, vazind pe fiii fiilor sai, pina la a patra semintie; si s-a sfirsit intru adinci batrineti. Iar acum petrece in viata cea neimbatrinitoare unde anii nu se imputineaza, in Imparatia Tatalui, a Fiului si a Sfintului Duh, a Unuia Dumnezeu in Treime, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosilor Mamant, si Ilarion, care cu pace s-au savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Dimitrion, care, fiind sagetat, s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Danax, Mesir si Terinos, care de sabie s-au savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Donat, care, fiind sagetat, s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Varvar, care de sabie s-a savarsit.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.