Patimirea Sfintei Mucenite Glicheria si a lui Laodichie, pazitorul temnitei
In anul dintii al domniei lui Antonin, paginul imparat al Romei, stapinea in Grecia cea din Europa, ighemonul Sabin. Crestinii, care vietuiau in Traianopol, cetatea Traciei, se adunau in toate zilele intr-o casa mica de rugaciuni si acolo se rugau lui Dumnezeu, cerind cu multa durere de inima pacea si inmultirea Bisericii. Caci atunci erau putini cei ce se temeau de Dumnezeu si, acei care erau, se primejduiau de izgonire. Imparatul Antonin, tinindu-se de ratacirea elineasca, aducea jertfe necuratilor idoli si, pentru aceasta, a trimis pretutindeni porunca sa cea faradelege, ca cei care nu se inchina idolilor, sa fie ucisi.
Ajungind acea porunca in Tracia, Sabin ighemonul a mers cu ea si in Traianopoli, aratind-o poporului; si a hotarit o zi in care sa savirseasca praznuirea marelui zeu Die, care se chema lampadoforia, adica purtare de lumina.
In cetatea aceea era o fecioara de neam bun, anume Gliche-ria, fiica lui Macarie, care mai inainte fusese antipat la Roma. Ea, plecind de la Roma cu parintii sai in partile acelea, a ramas orfana. Crezind ea in Hristos si, alaturindu-se crestinilor, umbla cu dinsii in toate zilele in casa de rugaciuni si se ruga lui Hristos Dumnezeu si Preacuratei Fecioare Maria, catre care si-a cistigat deosebita dragoste, dupa Hristos Fiul lui Dumnezeu si, sirguindu-se sa urmeze fecioriei celei curate, si-a logodit fecioria sa Domnului sau. Iar catre crestini graia: "Fratilor, surorilor, parintilor si toate cite imi sinteti mie in loc de maica, luati aminte cu dinadinsul al carui Imparat avem chipul, si cu care semn sintem insemnati pe frunte! Deci, sa ne sirguim sa pazim poruncile Lui, ca de la acest Imparat vesnic sa cistigam mintuire, pazind fara de prihana insemnarea cea luata a crestinatatii". Credinciosii ziceau catre dinsa: "Toti dorim sa ne punem sufletele pentru Domnul nostru!" Iar ea iarasi graia catre dinsii: "Deci, zic voua, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, ca sa ma intareasca si pe mine impreuna cu voi si sa ma invredniceasca partii celor ce I-au placut Lui prin nevointa patimirii si sa ma numesc in ceata mireselor Sale celor neintinate, in camara Sa cea preacurata si cereasca". Iar credinciosii se rugau pentru dinsa.
Dupa trei zile, sosind praznicul cel hotarit, toti cetatenii, cu luminari aprinse, alergau la capistea lui Die. Atunci, fericita fecioara Glicheria, aprinzindu-si cu rivna inima sa dupa Domnul Dumnezeul sau si insemnindu-si fruntea cu semnul Sfintei Cruci, a mers cu osirdie la aceeasi capiste si, stind in mijloc, a zis catre ighemon: "Luminate ighemoane, iata jertfele celor ce vor sa se aduca adevaratului Dumnezeu; eu fac inceputul, pentru ca sint mai intii cu neamul cel mare, decit toti cei ce locuiesc in cetatea aceasta, deoarece sint nascuta din tata prealuminat, care mai inainte a fost antipat in cetatea cea mare a Romei; deci, mie mi se cade mai intii sa aduc jertfa lui Dumnezeu".
Ighemonul a zis catre dinsa: "Dar unde este faclia ta, cu care vei incepe aprinderea jertfelor?" Sfinta Glicheria a zis: "Pe frunte am faclia mea cea scrisa, care, fiind nestinsa, lumineaza adevarata noastra jertfa care se aduce lui Dumnezeu". Iar ighemonul, neintelegind cele graite de dinsa, a zis: "Apropie-te si jertfeste tu intii". Zis-a sfinta: "Dumnezeu cel vesnic nu are trebuinta de facliile cele ce scot fum. Deci, porunceste sa se stinga toate facliile, ca sa inceteze fumul ce iese din ele si atunci veti vedea jertfa mea cea fara de prihana, pe care voiesc s-o aduc Dumnezeului meu". Atunci ighemonul a poruncit sa stinga facliile. Sfinta Glicheria, stind la un loc inalt, ca sa se poata vedea de popor, si-a descoperit fruntea si a aratat scris pe dinsa semnul Crucii lui Hristos si a zis catre toti cei ce priveau spre dinsa: "Vedeti oare faclia cea prealuminoasa pe fruntea mea?"
Apoi, ridicindu-si ochii si inaltindu-si miinile catre cer, a zis: "Dumnezeule Atotputernic, Cel ce Te slavesti de robii Tai pentru crucea Ta, Cel ce Te-ai aratat cuviosilor Tai tineri in cuptorul Babilonului si i-ai izbavit pe ei din foc, Cel ce ai astupat gurile leilor si ai stricat pe Baal, Cel ce ai omorit pe balaurul acela si ai sfarimat chipul cel dracesc in cimpul Deira, Iisuse Hristoase, Preacuratule Mielusel al lui Dumnezeu, vino, rogu-ma, si ajuta mie, smeritei roabei Tale, si sfarima pe idolul acesta facut de mina omeneasca, si risipeste aceste jertfe diavolesti necurate si desarte.
Sfinta, rugindu-se astfel lui Dumnezeu, s-a facut deodata un tunet infricosat si a cazut la pamint idolul lui Die, sfarimindu-se in mii de bucati, pentru ca era facut din piatra. Iar ighemonul si popii cei paginesti, vazind acest lucru, s-au aprins de minie si au poruncit poporului s-o omoare cu pietre; deci, aruncind ei cu pietre spre dinsa, acelea nu se atingeau de ea, ci cadeau imprejurul ei, facindu-se o gramada mare, ca si cum acele pietre ar fi fost asezate cu mina. Iar paginii, necunoscind puterea lui Dumnezeu, numeau pe sfinta "fermecatoare"; iar ea le zicea: "Puterea lui Hristos, Care lucreaza in mine, mustra ratacirea voastra, iar ajutorul Lui risipeste muncile care le aduceti asupra mea".
Atunci ighemonul a poruncit ca, legind-o, sa o duca in temnita si acolo sa o strajuiasca pina a doua zi, zicind catre strajeri: "Paziti-o, ca sa nu scape cu vrajile sale, ca apoi va zice ca Dumnezeul ei a izbavit-o, si astfel va insela pe multi". Iar sfinta a zis catre dinsul: "Nebunule, orbitule si paginule, oare nu cunosti ca sint legata cu poruncile lui Dumnezeu si pironita cu legea Lui? Deci, nu pot ca sa ma dezleg de nevointa cea patimitoare, intru care am poftit sa intru de bunavoie pentru Hristos Mintuitorul meu". Acestea zicindu-le, s-a dus in temnita.
Pe cind Sfinta Glicheria sedea in temnita, a venit la dinsa Filocrat, preotul lui Dumnezeu, cercetind pe cea legata pentru Hristos. Iar sfinta a grait catre dinsul: "Parinte, insemneaza-ma cu semnul Sfintei Cruci si cu aceea, ungindu-ma ca si cu o ungere, sa ma infrumusetezi pe mine lui Dumnezeu si Imparatului, Caruia te-ai facut ostas, sa ma faci pe mine placuta ca, ingradindu-ma si intarindu-ma cu insemnarea Lui, sa biruiesc rautatea diavolului". Atunci preotul, insemnind-o cu Sfinta Cruce, i-a zis: "Insemnarea lui Hristos sa-ti ajute la scopul tau si Insusi Hristos sa-ti fie tie mire duhovnicesc, ungindu-te pe tine cu darul Sau, ca sa-ti dobindesti dorinta". Filocrat, intarind-o pe ea intru Domnul si dindu-i pace, s-a dus.
A doua zi, ighemonul Sabin a mers la curtea imparateasca, unde voia sa munceasca pe Sfinta Glicheria si, punind-o inaintea judecatii, a zis catre dinsa: "Glicherio, te-ai plecat sa aduci jertfa marelui zeu Die, caruia i se inchina si imparatul cu jertfe?" Raspuns-a sfinta: "Cum sa ma inchin sau sa ii aduc jertfa aceluia, care, cazind, s-a sfarimat si s-a risipit in multe bucati, neputind singur lui sa-si ajute? Eu stiu pe Unul Dumnezeu, Care vietuieste in ceruri si imi ajuta sa risipesc puterea voastra cea pagineasca. Aceluia se cuvine sa-I aduc jertfa, sa ma inchin si sa-I plac". Iar ighemonul a grait iarasi: "Jertfeste, pina nu incep a te munci". Raspuns-a mucenita: "Dumnezeul meu ma va munci pe mine, daca te voi asculta pe tine". Zis-a ighemonul: "Atunci doresti sa mori?" Raspuns-a mucenita: "Eu ma sirguiesc, ca prin durerile cele trupesti, sa-mi tamaduiesc ranile cele sufletesti".
Atunci ighemonul a poruncit sa o spinzure cu parul de un lemn de munca si cu unghii de fier sa-i strujeasca trupul ei, pina ce va muri. Deci, fiind spinzurata si strujita, nu simtea dureri in trupul sau din muncile cele ce i se faceau ei, zicind catre muncitor: "Paginule, plinule de toata rautatea si slujitor al diavolului, nimic nu-mi sint mie muncile acestea! Eu nu le simt, fiindca am pe Iisus Hristos, Cel ce-mi ajuta mie; deci, gaseste alte munci mai mari, deoarece acestea nu sint nimic". Asa graind sfinta, slujitorii cei ce o munceau au incetat; iar ighemonul, vazind pe mucenita ca biruieste muncile, a poruncit sa o pogoare de la muncire si sa-i sfarime fata ei. Atunci sfinta a zis: "Lumina si intarirea mea este Hristos Dumnezeu, Cel ce intareste cu darul Sau gindurile roabei Sale".
Apoi, privind spre cer, a grait: "Stapine, pe Tine Te rog, lumineaza-mi fata mea si ma fa viteaza spre patimirea loviturilor, intareste-ma, Doamne, intru patimirea cea pentru Tine; pentru ca Tu esti Dumnezeul Cel ce imbogatesti cu vistieriile Sfintului Tau Duh pe cei ce marturisesc fara de frica preasfint numele Tau inaintea muncitorilor; Tu esti Cel ce ajuti tuturor sfintilor Tai, celor ce Iti plac Tie pe pamint, cu a caror povatuire si eu te-am cunoscut pe Tine, Dumnezeul meu, si Te-am iubit pe Tine, Ziditorul meu, asculta-ma acum pe mine roaba Ta, care ma sirguiesc pentru numele Tau, ca sa scap din cursele diavolului si din gura bala-urului". Astfel graind sfinta catre Dumnezeu, muncitorii o bateau peste fata ei; dar indata a stat linga dinsa ingerul Domnului si a ingrozit pe cei ce o munceau, incit au cazut ca niste morti.
Deci, ighemonul, nevazind pe ingerul care i s-a aratat ei, a grait catre dinsa: "Spune, Glicherio, pentru ce nu te supui poruncii imparatesti?" Sfinta raspunse: "A carui porunca sa ascult?" Ighemonul zise: "Porunca singurului stapinitor al Romei, care a poruncit sa pazim aceasta parinteasca si veche lege si sa ne inchinam zeilor". Grait-a sfinta: "Eu ascult pe Dumnezeul cel Atotputernic, legii Lui ma supun si o pazesc, si pe mine singura ma aduc jertfa, precum odata Avraam a adus jertfa pe fiul sau, Isaac; si pentru aceasta, bine a placut adevaratului Dumnezeu si a luat de la Dinsul binecuvintare, ca sa fie tata a multe neamuri". Ighemonul zise: "Fa ceea ce-ti poruncesc, ca sa nu mori, ca o femeie amagita, de o moarte rea!" Mucenita raspunse: "Hristos, incepatorul nevointei noastre - in nevointa cea duhovniceasca - intareste nu numai pe barbati, dar si pe femeile cele ce se ostesc asupra tatalui tau, diavolul, si le incununeaza luminos".
Atunci ighemonul a poruncit sa o duca in temnita pe sfinta mucenita si s-o chinuiasca mai multe zile cu foamea si cu setea. Deci, sfinta a mers in temnita, bucurindu-se, si, intrind inauntru, inalta laude lui Dumnezeu si-L slavea, graind: "Bine esti cuvintat, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel ce Te cunosti de sfintii Tai, care pazesc poruncile Tale; Cel ce Te-ai aratat Sfintului Petru cind iesea din Roma si ai rusinat pe vrajitorul Simon, potrivnicul lui; Cel ce ai ajutat marelui David si pe Goliat l-ai surpat sub picioarele lui; Tu, preacinstite si preacurate Dumnezeule, auzi-ma pe mine, vino in ajutor roabei Tale, izbaveste-ma de mestesugul vrajmasului si din amagirea ighemonului cel preapagin".
Trecind trei zile, ighemonul a zis tribunului: "Ia inelul meu si sa te duci sa pecetluiesti temnita in care se pazeste fermecatoarea aceea". Tribunul, ducindu-se, a pecetluit usa si a poruncit sa fie straja tare imprejurul temnitei, ca sa nu dea cineva hrana sau bautura celei ce sedea inauntru. Iar ingerii lui Dumnezeu aduceau Sfintei Mucenite Glicheria, hrana nestiuta si bautura nespusa si intareau pe mireasa lui Hristos.
Dupa citeva zile, ighemonul, avind sa se duca in cetatea Eracliei, a venit la temnita sa vada pe mucenita, ca s-o duca dupa el. Dar, vazind pecetea intreaga i se parea ca a murit de foame si de sete, ca de atunci trecusera multe zile. Deci, deschizind usa, a vazut-o dezlegata din legaturi, avind inaintea sa un blid, in care era piine curata, lapte si apa intr-un pahar. Deci, s-a mirat de aceea, pentru ca ticalosul n-a inteles ca Dumnezeu hranea pe roaba Sa. Atunci a poruncit s-o scoata si s-o duca dupa el in Eraclea. Iar ea inalta multumiri lui Dumnezeu, graind: "Stapine Dumnezeule, Cel ce ne inveti pe noi cunostinta adevarului si porti grija de poporul Tau; Cel ce ai trimis lui Daniil hrana in groapa si lui Ilie la piriu i-ai gatit ospat; Cel ce intorci pe cei rataciti si luminezi pe cei orbi, iti multumesc ca m-ai pomenit si pe mine, smerita roaba Ta, si m-ai hranit in vreme de foamete din nelipsitele Tale vistierii cu indurata mina Ta".
Sfinta, multumind astfel lui Dumnezeu, a fost dusa la Eraclea. Ighemonul, ajungind mai inainte acolo, aducea jertfa in capistea lui Die; iar crestinii care erau in cetate, auzind de sfinta mucenita a lui Hristos, Glicheria, cum a patimit in Traianopoli si ca o aduce in cetatea lor, au iesit in intimpinarea ei afara din cetate, ca la trei stadii, cu episcopul lor, cinstitul Dometie si, vazind-o, i-au fericit patimirile ei pentru Hristos. Iar episcopul a facut pentru dinsa rugaciune catre Dumnezeu, zicind: "Hristoase, lumina cea nestinsa, luminatorule al celor ce sint in intuneric si povatuitorule al celor rataciti, Cel ce ai trecut pe Moise prin mare la uscat si pe Faraon l-ai inecat, pe Tine Te rugam ca sa fii povatuitor acestei roabe a Ta intru marturisirea preasfintului Tau nume". Deci, sfinta a fost dusa in cetate si pazita in legaturi.
A doua zi, ighemonul a socotit s-o arda cu foc, daca nu va jertfi idolilor; deci, punind-o de fata la judecata, i-a zis: "Te-ai socotit oare, Glicherio, ca sa aduci jertfa zeilor?" Sfinta raspunse: "In legea cea data mie de adevaratul Dumnezeu, este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul Tau si sa fie cuvintul vostru: ce este adevarat, adevarat si ce este nu, nu. Acum ti-am spus ca m-am unit cu Hristos al meu si m-am lepadat de diavolul, caruia tu ii slujesti; si, fiind unita cu Hristos, cum voi putea vreodata sa ma despart de Dinsul si in locul vietii sa-mi aleg moartea? Tu fa ceea ce voiesti, iar eu defaimez toate cele desarte, ca sa cistig bunatatile cele ceresti". Atunci ighemonul a poruncit s-o arunce in cuptorul cel ars. Deci, cuptorul fiind ars, sfinta fecioara s-a ingradit cu semnul Sfintei Cruci si a zis: "Doamne, Dumnezeule Atotputernice, Te binecuvintez pe Tine si preamaresc numele Tau cel sfint, ca ai daruit aceasta zi de acum si ceasul acesta roabei Tale intru veselie vesnica. Scriind marturisirea mea inaintea ingerilor si a oamenilor, rogu-ma, implineste dorinta sufletului meu si arata acestui pagin si spurcat ighemon, ca Tu esti ajutatorul meu".
Graind astfel sfinta, a aruncat-o in cuptor si indata s-a pogorit roua din cer si a stins vapaia focului; iar sfinta statea in cuptor ca o curata mielusea, cintind cuvintele acestea: "Sfint esti Dumnezeule, Cel ce prin dumnezeirea Ta ai trimis ajutor din cer smeritei roabei Tale, ca sa cunoasca toti ca toate se supun Tie si cu voia Ta isi pierde puterea vapaia focului acesta". Apoi a iesit din cuptor, neavind nici o vatamare. Dar, ighemonul, socotind acea nevatamare de foc putere vrajitoreasca, a poruncit sa-i jupoaie pielea de pe cap. Deci, pe cind slujitorii faceau acest lucru, sfinta mucenita striga catre Dumnezeu, zicind: "Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce rasari lumina si binevoiesti a lumina dreptatea prin mucenicia aceasta, arata aceasta spurcatului ighemon Sabin, ca tot cel ce isi pune nadejdea spre Tine nu se teme de munci, ci doreste altele mai mari, ca sa primeasca de la Tine cununa luminoasa pentru marturisire. Te laud pe Tine, caci cu pielea luata de pe fata mea, ai descoperit toate cele ce sint in mine, ca, fiind luminata prin lumina Ta, sa pot zice: Descopera ochii mei si voi cunoaste minunile din legea Ta!"
Ighemonul, socotind ca acele cuvinte ale ei si rabdarea cea barbateasca sint spre batjocura lui, a poruncit sa duca pe mucenita in temnita si, legind-o de miini si de picioare, s-o puna goala pe o piatra ascutita. Dar, ingerul Domnului, venind la miezul noptii, a luminat temnita si a dezlegat pe sfinta din legaturi; iar pielea cea jupuita a tamaduit-o si a facut-o la loc pe capul ei, incit nu era nici o urma de rana, ci toata era intreaga, sanatoasa, luminoasa si frumoasa la fata.
A doua zi, ighemonul a poruncit sa aduca pe Sfinta Mucenita Glicheria iarasi la cercetare. Deci, pazitorul temnitei, cel cu numele Laodichie, deschizind temnita si intrind, a vazut pe sfinta dezlegata din legaturi si sanatoasa, si nu a cunoscut ca este Glicheria; pentru aceasta voia sa se omoare, parindu-i-se ca ea a scapat, fiindca se temea de cumplitele munci ale ighemonului. Iar sfinta a zis catre el: "Laodichie, sa nu-ti faci nici un rau, eu sint Glicheria!"
Infricosindu-se el, a zis: "Miluieste-ma pe mine, ca sa nu mor de spaima; cred in Dumnezeul Cel ce iti ajuta tie!" Atunci sfinta a zis: "Vino in urma lui Hristos si te vei mintui". Scotind-o el din temnita, s-a legat cu legaturile ei si astfel mergea la ighemon in urma ei. Vazind ighemonul acel lucru, a zis: "De ce ai facut aceasta, Laodichie? Unde este cea legata, care ti s-a incredintat tie?" Laodichie a zis: "Iata, aceasta este, care sta de fata la judecata ta, si care in noaptea trecuta stralucind cu dumnezeiasca lumina si-a luat frumusetea fetei cea dintii, fiind tamaduita cu mina sfintului inger cel trimis de Dumnezeu la dinsa, care a dezlegat-o din legaturi si cu care si eu m-am legat. Deci, vazind minunile lui Dumnezeu, am crezut si eu in El si voiesc sa fiu partas acestei morti".
Ighemonul, umplindu-se de minie, a zis: "Sa se taie ticalosul acesta si vom vedea de va veni Hristos sa-i ajute!" Iar cind Laodichie era sa fie taiat pentru Hristos, si-a ridicat ochii in sus si a strigat: "Dumnezeul crestinilor, numara-ma si pe mine in imparatia Ta, cu roaba Ta Glicheria". Iar Sfinta Glicheria se ruga lui Dumnezeu pentru dinsul, zicind: "Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ai dezlegat durerile mortii si ai eliberat pe omul cel robit din legaturile iadului, elibereaza si pe robul Tau Laodichie din stapinirea diavoleasca si-i da lui, ca intru marturisirea Ta, sa se savirseasca si primeste sufletul lui in pace!" Laodichie, auzind acestea, a zis "Amin". Dupa aceasta i-au taiat capul cu toporul; iar trupul lui, luindu-l crestinii, l-au ingropat cu cinste.
Apoi ighemonul a zis catre Sfinta Mucenita Glicheria: "Stim pe tatal tau, ca a fost de neam bun; iar cine iti ajuta tie nu stim, tu singura sa ne spui noua". Raspuns-a sfinta: "Mie imi ajuta Hristos, Mintuitorul lumii si Dumnezeu a toata mingiierea, Cel ce mi-a trimis mincare in temnita, m-a dezlegat din legaturi si mi-a innoit frumusetea cea pierduta a fetei mele". Atunci ighemonul a poruncit sa o dea fiarelor spre mincare. Deci, sfinta mergea cu veselie spre acele fiare ca spre un ospat si a stat la locul de unde ies fiarele. O leoaica mare, racnind si venind, s-a aplecat la picioarele sfintei, lingindu-i gleznele. Deci, sfinta, ridicindu-si ochii spre cer, a zis: "Multumescu-ti Tie, Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeul parin-tilor, Dumnezeul milostivirii, Cel ce ai imblinzit minia de fiara spre aratarea dumnezeiestii Tale puteri si toate cele cumplite mi le-ai prefacut mie usurare, asculta-ma, Dumnezeule, si rasplateste acestui rau ighemon dupa vrednicia lui; iar pe mine nu ma lipsi de cununa darului Tau, cu sfintii Tai".
Rugindu-se sfinta asa, s-a auzit un glas din cer, zicind catre dinsa: "Am auzit rugaciunea ta, vino la Mine cu pace, ca usile Imparatiei Cerului s-au deschis tie". Apoi a venit spre sfinta alta leoaica, care, apropiindu-se, a muscat-o, insa nu i-a facut nici o rana, si nici un semn pe trupul ei. Astfel si-a dat mucenita sfintul sau suflet in miinile lui Dumnezeu; iar fiarele au intrat in culcusul lor. Iar asupra ighemonului, chiar in acel ceas, a venit o boala cumplita, si cu osteneala apei s-a umplut si foarte s-a umflat si a murit pe strada, neajungind la casa sa.
Mergind episcopul Dometie, a luat trupul cel mult patimitor al Sfintei Mucenite Glicheria, l-a ingropat cu cinste la un loc frumos din Tracia, aproape de cetatea Eracliei, si dupa aceea a izvorit mir tamaduitor din cinstitele ei moaste, care vindeca toate bolile, intru slava Tatalui, a Fiului si a Sfintului Duh, a unuia Dumnezeu in Treime, Caruia si de la noi pacatosii sa-I fie Lui cinste, slava si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Laodichie, pazitorul temnitei, care de sabie s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Serghie Marturisitorul.
Acesta fiind de neam slavit si mare, si dupa suflet s-a dovedit mare. Caci stand inaintea imparatului Teofil cel prigonitor si fara de Dumnezeu, acuzat ca se inchina sfintelor icoane si, legandu-i-se grumajii cu o funie a fost purtat si inconjurat prin mijlocul ulitei celei pline de popor, suferind scuipari si ocari si luandu-i-se toata averea, si in temnita rau patimind si cu toata casa sa totodata cu femeia si cu copiii a fost izgonit. Si de necazurile instrainarii indestulandu-se si luptandu-se cu diferite scarbe, a fost chemat de Dumnezeu, si s-a dus ca sa castige vrednice rasplatiri de la Hristos, Cel care da rasplata nevointei.
Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Pavsicacos, episcopul Sinadei.
Acest fericit avea patrie cetatea Apamiei si parinti din cei alesi si de bun neam si hraniti cu adevarata credinta crestineasca. Iar el, tanar inca fiind, se infrana cu postul, cu indelunga rugaciune si cu cealalta aspra petrecere. Pentru care s-a si supus vietii sihastresti si se hranea cu putina paine si apa; si intrebuintand mestesugul doctoresc, vindeca si trupurile si sufletele; se lupta impotriva demonilor si-i izgonea; slabanogirile le vindeca, inghebosarile indrepta, si alte preamarite minuni savarsea. Iar prin vadirea Celui ce pe toate le face aratate facandu-se cunoscut patriarhului Constantinopolului, fericitul Chiriac, si de el hirotonisit fiind, a fost trimis la biserica Sinadelor.
Aici sfantul indata cu prastia cuvantului a izgonit pe lupii cei ganditori si cu cuvantul cel ascutit taindu-i ca pe niste madulare putrede, i-a scos afara, ca sa nu pricinuiasca vreo vatamare partii celei sanatoase. Astfel dand turmelor sale netemere si vindecare, s-a dus la Constantinopol si intalnind pe imparatul Mavrichie, si vindecandu-l de patima de care era stapanit, l-a plecat ca prin hrisov sa daruiasca cetatii sale dajdia cea de peste an, care era o litra de aur. Intorcandu-se spre Sinada si ajungand la locul ce se numeste Solin, numai prin rugaciune a facut sa izvorasca apa ca sa potoleasca setea celor ce calatoreau. Asa bine si placut lui Dumnezeu vietuind, si la multi facandu-se pricina de mantuire, si-a schimbat viata si s-a mutat catre cele dorite.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului sfintitului mucenic Alexandru, episcopul Tiverianilor, care de sabie s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului Nichifor presbiterul Manastirii Efesului, care cu pace s-a savarsit.
Tot in aceasta zi se savarsesc innoirile cinstitei si dumnezeiestii biserici a preasfintei stapanei noastre, Imparatesei a toate, care se afla in ostrovul sfintei Glicheria.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului Eftimie cel nou, ctitorul Manastirii Ivirilor din Aton, care cu pace s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului Ioan Iviritul, tatal pomenitului Eftimie, care cu pace s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului Gheorghie Iviritul, rudenie pomenitului Eftimie, care cu pace s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului Gavriil Iviritul, care a auzit dumnezeiesc glas si a scos din mare icoana cea facatoare de minuni a Maicii Domnului ce se zice Portarita, care cu pace s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea monahilor cuviosi mucenici Iviriti, care infruntand pe imparatul Mihail si pe patriarhul Ioan Vecos aparand dreapta credinta, au fost aruncati in mare si asa s-au savarsit.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.