Sfintii Mucenici: Leontie, Ipatie si Teodul

Pe vremea imparatiei lui Vespasian, era in Roma un oarecare barbat din randuiala senatorilor, cu numele Adrian. Acesta era cumplit la obicei, muncitor nemilostiv si aflator de toate rautatile. Deci, auzind de crestini ca se ingretoseaza de multimea zeilor si de jertfele idolesti si hulesc pe zeii ce se cinstesc de romani si de elini si spun ca Unul este adevaratul Dumnezeu, Hristos, si pe multi ii aduc la credinta lor, s-a umplut de ravna pentru zeii sai cei spurcati si, ducandu-se la imparat, a cerut putere de la dansul asupra crestinilor ca sa-i sileasca la inchinarea de idoli, iar pe cei ce nu vor voi sa se inchine idolilor, sa-i munceasca si sa-i omoare. Si imparatul i-a dat indata acea putere si l-atrimis ca ighemon in tara Feniciei, ca sa prigoneasca pe toti cei care cred in Hristos. Si iesind el din Roma si apropiindu-se de Fenicia, a aflat ca in cetatea ce se numea Tripol se afla un oarecare incepator de oaste cu numele Leontie, care ocaraste pe zeii cei vechi si intoarce pe oameni de la dansii, invatandu-i sa nu le aduca lor jertfa, nici sa li se inchine, si strica legile parintesti si multi il asculta pe el.

Iar ighemonul Adrian indata a trimis in Tripol pe un tribun cu multi ostasi, cu numele Ipatie, ca sa prinda pe Leontie si sa-l tina sub straja pana la venirea lui.

Si Leontie, robul lui Hristos, era de neam din Elada. El era mare la statura trupului, puternic si viteaz in razboaie si aratase multe biruinte si pentru aceea avea mare slava si cinste intre ostasi. inca era si intelept in toate socotelile si asezarile, avand intelepciune, iscusinta si stiinta in scripturi. Si stiind ca Unul este adevaratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, si crezand intr-insul, slujea de-a pururea Aceluia, petrecandu-si viata sa in intreaga intelepciune. Inca era si foarte milostiv cu cei saraci, hranea pe cei flamanzi, imbraca pe cei goi si odihnea pe straini. Astfel se impodobea cu toate lucrurile cele bune, pentru care, dupa aceea, s-a invrednicit de la Domnul de cununa cea purtatoare de biruinta.

Deci, apropiindu-se ostasii de cetatea Tripol, deodata tribunul a fost cuprins de o boala grea, cu cutremur si cu fierbinteala, si a zis catre ostasii sai: "Stiu pentru ce a cazut asupra mea aceasta boala; zeii s-au maniat asupra mea, caci, voind a veni aici, nu le-am adus cuviincioase jertfe, si pentru aceasta ma pedepsesc cu aceasta boala". Iar ostasii, vazand pe tribunul lor ca patimea rau, le era mila de dansul si erau mahniti pentru el, ca de trei zile nu gustase nimic si, din ceas in ceas, boala se intarea mai mult si il ingrozea cu moarte.

Iar dupa trei zile, sosind noaptea, ingerul Domnului s-a aratat tribunului in vedenie, zicandu-i: "De voiesti sa fii sanatos, striga de trei ori catre cer impreuna cu ostasii care sunt cu tine, zicand: "Dumnezeul lui Leontie, ajuta-mi mie!" De vei face aceasta, indata vei fi sanatos!" Iar tribunul, desteptandu-se si deschizand ochii sai -fiind in fierbinteala -, a vazut un sfant inger intru asemanare de tanar, cu podoaba frumoasa, imbracat in haina alba ca zapada, stand inaintea lui. Si a zis tribunul catre dansul: "Eu sunt trimis cu ostasii ca sa prind pe Leontie si sa-l pazesc pana la venirea ighemonului Adrian, iar tu imi poruncesti sa chem spre ajutor pe Dumnezeul lui Leontie". Aceasta zicand-o bolnavul, ingerul s-a facut nevazut de la ochii lui.

Atunci el s-a inspaimantat si a strigat pe prietenii sai care se odihneau aproape de el si le-a spus: "Fratilor, ascultati ce am vazut in intaiul somn, cand am adormit: Un tanar oarecare prealuminat mi-a stat inainte si m-a sfatuit ca, impreuna cu voi toti, sa chem pe Dumnezeul lui Leontie si voi fi sanatos. Pe acel tanar l-am vazut si in vederea ochilor, dupa ce m-am desteptat din somn, apoi indata s-a facut nevazut dinaintea mea". Prietenii i-au raspuns: "Nu este mare lucru sa facem aceasta toti impreuna, numai sa te poti face sanatos".

Iar unul din prietenii lui, cu numele Teodul, se mira foarte mult de vedenia bolnavului, si-1 intreba cu de-amanuntul, in ce fel era acel tanar, pe care l-avazut in vedenie. Si le spunea bolnavul toata asemanarea ingerului Domnului. Si se aprindea inima lui Teodul cu dragoste catre Dumnezeul lui Leontie, cel nestiut inca. Apoi, dupa ce toti ostasii s-au desteptat din somn, s-au adunat la tribunul cel bolnav si, afland de vedenia ce a avut, au stat toti impreuna privind spre cer si au strigat de trei ori cu bolnavul, zicand: "Dumnezeul lui Leontie, ajuta-mi!" Si indata tribunul cel bolnav s-a facut sanatos ca si cum nu fusese bolnav deloc. Apoi, venind vremea pranzului, a inceput a manca si a bea cu dansii si a se veseli. Iar Teodul, vazand o minune ca aceea, a fost mai mult in mirare si sedea deoparte, tacand si gandind in sine: "Cine este Leontie si Cine este Dumnezeul lui?"

Deci tovarasii sai il chemau sa manance si sa bea cu dansii, iar el nu voia sa guste nimic, ci petrecea flamand. Dar, vazand pe ostasi dandu-se la bautura si neingrijindu-se de drum, a zis catre dansii: "Iata, maine sau poimaine ne va ajunge Adrian. Iar noi nu ne sarguim sa cautam pe barbatul care ni s-a poruncit sa-l prindem; deci daca voiti, ma duc eu si cu tribunul inainte de voi in cetate, ca sa cautam pe acel barbat dupa care suntem trimisi". Zicand aceasta, a sfatuit si pe tribun sa mearga cu el in cetate, si au plecat amandoi inainte.

Si suindu-se ei pe varful muntelui, pe care era zidita cetatea Tripol, iata, Leontie venea in intampinarea lor si li s-a inchinat, zicandu-le: "Bucurati-va intru Domnul, fratilor". Tribunul si Teodul i-au raspuns: "Bucura-te si tu, frate!" Leontie a zis catre dansii: "Pe cine ati venit sa cautati aici?" Iar ei au raspuns: "Imparatul Vespasian a aflat ca un oarecare barbat cinstit, intelept, desavarsit in fapte bune si viteaz in oaste, cu numele Leontie, vietuieste in cetatea aceasta; la el suntem trimisi, ca sa-i stim casa, caci in urma noastra vine ighemonul Adrian, caruia i s-a incredintat de imparat aceasta tara a Feniciei, spre indreptare. El insusi doreste sa vada pe Leontie, ca pe un om iubit al zeilor, si voieste sa-l trimita la imparat cu mare cinste, pentru ca tot senatul Romei voieste sa-l vada si sa-l stie, deoarece toti au auzit de barbateasca lui vitejie in razboaie, de istetimea lui la carmuirea cetatilor si de multele lucruri insemnate ale lui, si cum ca spre zei este foarte osardnic".

Iar fericitul Leontie, auzind acestea, le-a zis: "Vad ca sunteti straini si nu stiti cele ce se fac in cetatea aceasta; deci veniti in casa mea si va odihniti putin, iar eu va voi arata pe Leontie, de care ziceti ca este prieten al acelor zei pe care voi ii cinstiti; dar sa stiti ca acela este crestin si crede in Domnul Iisus Hristos". Ei, auzind aceasta, ziceau in gandul lor: "Cine este acest barbat care spune ca Leontie este crestin? Oare nu este din prietenii lui?" Apoi l-au intrebat: "Care este numele tau?" El a raspuns: "Despre numele meu se scrie astfel in carti: Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur; pentru ca mi se cade a calca peste leul diavol, vrajmasul cel nevazut, si peste balaur, ighemonul vostru, vrajmasul cel vazut; iar peste sfetnicii lui si peste cei mai calzi slujitori ai diavolului voi pasi ca peste niste aspide si vasilisti. Si dupa ce voi dantui peste toata tabara leului, atunci din fapte se va arata luminos numele meu".

Tribunul si Teodul n-au inteles cele graite, insa socoteau in sine si se minunau, si au mers cu dansul in casa. Iar Sfantul Leontie le-a pus masa si i-a ospatat. Si mancand ei din cele puse inainte, au zis: "O, bunule barbat, suntem indestulati de ospatul tau, ne-am saturat de facerile tale de bine, acum ramane sa ne spui de Leontie pe care-l cautam. Iar daca va veni Adrian, ii vom spune de tine, facatorul nostru de bine, ca ne-ai aratat atata dragoste, si el te va cinsti cu multa cinste pentru aceasta si vei avea impartasire cu prietenii imparatesti". Sfantul a zis catre dansii: "Eu sunt Leontie pe care voi il cautati! Eu sunt ostasul lui Iisus Hristos! Eu sunt acela pe care v-a trimis Adrian sa-l prindeti!" Atunci ei au cazut la picioarele lui, zicand: "Robule al Dumnezeului cel de sus, iarta-ne pacatul nostru si grabeste a ruga pe Dumnezeul tau pentru noi, ca sa ne izbaveasca si pe noi de paganatatea idoleasca si de Adrian, fiara cea preacumplita, pentru ca si noi voim sa fim crestini!" Apoi i-au spus lui cum i s-a facut celui bolnav aratare ingereasca si cum, prin chemarea Dumnezeului lui Leontie, s-a tamaduit de boala.

Iar Sfantul Leontie, auzind aceasta, s-a bucurat de puterea lui Hristos si, intinzandu-se la pamant inaintea lui Dumnezeu in chipul Sfintei Craci, se ruga cu lacrimi, zicand: "Doamne Dumnezeule, Cel ce voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului, cauta spre noi in ceasul acesta. Tu ai facut ca cei ce au venit asupra mea sa fie cu mine; deci ma rog, pazeste-ma si pe mine, oaia Ta si pe cei impreuna cu mine lumineaza-i cu lumina milostivirii Tale. Revarsa peste dansii harul Sfantului Tau Duh, zideste intr-insii inima curata si, insemnandu-i cu semnul Tau cel sfant, fa-i pe ei ostasi nebiruiti ai Tai. inarmeaza-i si intareste-i impotriva vrajmasului diavol si impotriva slujitorilor lui, ca acesti robi ai Tai sa sfarame capul nevazutului balaur si al vazutului Adrian, fiara cea rea".

Astfel rugandu-se sfantul cu caldura, un nor luminos s-a pogorat peste tribunul Ipatie si peste Teodul, prietenul lui, si, umbrindu-i, a lasat ploaie peste ei si i-a botezat. Aceasta vazand-o sfantul, a chemat peste dansii, pe cand ii ploua, numele Preasfintei Treimi, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Apoi, dupa acea minunata botezare, a zis: "Slava Tie, Dumnezeul meu, ca nu ai trecut cu vederea rugaciunea celor ce Te iubesc si implinesti voia celor ce se tem de Tine". Dupa aceea, Leontie a imbracat in haine albe pe cei nou botezati si a poruncit sa poarte lumanari aprinse inaintea lor.

In acea vreme, au sosit in cetate si ceilalti ostasi care ramasesera pe drum si intrebau asemenea de Leontie, de tribunul lor si de Teodul. Si aflandu-i si venind la dansii, au vazut pe tribun si pe Teodul in haine albe si lumanari arzand inaintea lor, deci s-au minunat si nu pricepeau ce este aceea. Apoi, cunoscand ca s-au facut crestini s s-au botezat, ostasii au inceput a se tulbura si a se mania de aceasta. inca afland despre cele petrecute si unii din cetateni, au inceput a face tulburare in cetate, strigand: "Sa se arda cu foc cei ce fac necinste zeilor nostri!" Deci s-a facut galceava si tulburare in cetate. Unii aparau pe Leontie si pe crestinii care erau cu dansul, iar altii voiau sa-i piarda; insa nu indrazneau sa le faca lor ceva rau ei singuri, ci asteptau venirea ighemonului.

Iar dupa doua zile, Adrian ighemonul a venit in cetate si toti iesind in intampinarea lui, i-au spus despre Leontie si despre cei ce erau cu dansul, care au crezut in Hristos. Si ziceau: "Un barbat oarecare, anume Leontie, numindu-se crestin, ii intoarce pe multi de la zeii nostri, amagindu-i cu oarecare mestesugiri vrajitoresti. El preamareste pe un Om, Care a fost lovit de jidovi peste obraz si a fost dat la moarte pe cruce si, fiind batut de Pilat, a fost rastignit, inca si pe ostasii cei imparatesti, acelasi Leontie i-a amagit cu farmecele lui obisnuite, i-a tras la credinta crestina si i-a imbracat in haine albe. Iata, acum sunt trei zile de cand ii tine inchisi in casa sa si, impreuna cu dansii, slaveste pe Hristos al lor, Cel ce a fost rastignit, si defaima zeii nostri cu huliri fara de numar". Atunci Adrian a trimis indata ostasi ca sa prinda pe Leontie, pe tribunul Ipatie si pe Teodul, sa-i arunce in temnita si sa-i pazeasca pana la cercetare. Si intrand ighemonul in cetate, s-a odihnit de cale in ziua aceea.

Iar Sfantul Leontie sezand in temnita impreuna cu ceilalti legati, toata ziua neincetat ii invata dreapta credinta si-i intarea spre muceniceasca nevointa, mangaindu-i pe ei cu rasplatirea ce are sa fie. Apoi, sosind noaptea, a petrecut-o toata cu dansii in rugaciune, in cantari de psalmi si in preaslavirea lui Dumnezeu.

Si facandu-se ziua, ighemonul a stat la judecata si, scotand din temnita pe sfintii legati si punandu-i inainte la cercetare, a zis catre Leontie: "Oare tu esti Leontie?" Sfantul a zis: "Eu sunt". Ighemonul a zis: "Ce fel de om esti tu? Cum ai inselat cu vrajile si cu farmecele tale pe ostasii cei ce totdeauna cu credinta slujeau imparatului nostru, si i-ai induplecat sa slujeasca Dumnezeului tau?" Raspuns-a Leontie: "Eu sunt ostas al Hristosului meu, fiu al luminii celei adevarate, a Aceluia care lumineaza pe tot omul ce vine in lume; si tot cel ce vine la lumina aceea nu se poticneste. Ipatie si Teodul stiu acum Cine este incepatorul luminii aceleia, lucrarea si savarsirea; adica insusi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul Cel fara de inceput, Cel de o fiinta cu Tatal, lumina cea din lumina, Dumnezeul cel din Dumnezeu. Pe Acela ei cunoscandu-L, au parasit pe zeii tai cei facuti din lemn, din piatra si din oase de dobitoace necuvantatoare, de vreme ce sunt necuvantatori si neputinciosi si cu inlesnire pot a se sfarama".

Atunci ighemonul, auzind acele cuvinte indraznete ale lui Leon-tie, a poruncit slujitorilor sa-l bata pe el tare. Iar Sfantul Leontie, fiind batut, isi ridica ochii sai spre cer, de unde astepta ajutorul lui Dumnezeu, iar catre ighemon graia: "O, nebunule tiran, tie ti se pare ca ma muncesti pe mine, dar mai mult te muncesti pe tine insuti, impietrindu-ti inima ta!" Iar ighemonul, dupa ce l-abatut mult pe el, a poruncit sa-l duca in temnita si, intorcandu-se catre Ipatie si Teodul, le-a zis: "Pentru ce ati lepadat obiceiurile parintesti in care ati crescut si, lasand lefurile ostasesti, ati mahnit pe imparat?" Sfintii au raspuns: "Mai bune lefuri am gasit la Imparatul Cel ceresc; pentru ca ni s-a dat de la Dansul painea aceea, care se pogoara din cer si care nu se sfarseste niciodata. Ni s-a dat paharul cel cu vin, care curge din coastele lui Hristos". Adrian a zis catre dansii: "Aceste cuvinte netrebnice si nebunesti v-a invatat pe voi spurcatul Leontie. Iar eu va zic voua sa faceti cele placute imparatului! Au doara nu stiti poruncile lui, ca cei ce cinstesc pe zei, aceia sa se cinsteasca cu mari cinstiri si cu mai mari randuieli in oaste? Iar cei ce se intorc de la zei, aceia sa se piarda cu pedepse mai cumplite?" Iar Sfintii Mucenici Ipatie si Teodul, raspunzand la aceasta, au zis: "Rasplata noastra este la ceruri; iar tu fa ceea ce voiesti, pentru ca esti ravni tor catre necuratii tai zei. Te inarmezi asupra noastra, fiind nevinovati, dar degraba va pieri viata ta, pentru ca vremea zilelor tale s-a scurtat".

Atunci Adrian, umplandu-se de manie, a poruncit sa spanzure dezbracat pe tribun de lemnul de munca si sa-i strujeasca trupul lui cu unghii de fier; iar pe Teodui, intinzandu-l la pamant, sa-l bata fara crutare. Iar sfintii, rabdand cu vitejie acele munci, nu graiau altceva, decat numai se rugau lui Dumnezeu, dupa cum erau invatati de Sfantul Leontie si strigau, zicand: Mantuieste-ne pe noi, Dumnezeule, ca a lipsit cel cuvios. Iar muncitorul, vazandu-i pe dansii petrecand tari si nebiruiti in credinta lui Hristos, i-a osandit la moarte, adica sa li se taie capetele cu securea. Deci, sfintii ducandu-se la moarte, cantau: "Tu esti scaparea noastra, Doamne. In mainile Tale ne dam sufletele noastre!" Astfel cu bucurie si-au intins pentru Hristos grumajii lor sub secure si, fiind taiati, s-au dus catre Domnul ca sa-si ia cununa cea gatita lor, din dreapta puitorului de nevointa. Dupa aceasta, Sfantul Leontie iarasi a fost scos la judecata si, pus fiind inaintea ighemonului, acesta a zis catre dansul: "Leontie, cruta-ti viata ta, ca sa nu suferi munci grele, precum au suferit cei inselati de tine, tribunul Ipatie si Teodul. Asculta-ma pe mine si jertfeste zeilor, ca sa te invrednicesti de mare cinste de la mine, de la insusi imparatul si de la senatul Romei". Sfantul Leontie a raspuns: "Sa nu-mi fie mie aceea ce zici, ca sa vad fata imparatului tau, care este vrajmasa si urata lui Dumnezeu! Dar de voiesti tu, Adriane, fa-te prieten al Hristosului meu, si de vei face aceasta, iti voi arata cata cinste, bogatie si mantuire vesnica vei castiga".

Atunci Adrian, de manie razand, a zis: "Oare acel fel de mantuire voiesti sa castig, precum au castigat tribunul si Teodul? O, spurcatule ce esti, oare nu stii cu ce fel de pedeapsa au pierit aceia?" Sfantul a zis: "Pedeapsa aceea pe care ai dat-o lor, nu este pedeapsa, ci mai ales viata, pace si bucurie; pentru ca acum ei se bucura si se veselesc, salasluindu-se impreuna cu cetele ingeresti". Adrian a zis: "Ia aminte, Leontie, la cele graite de mine. Care dintre oamenii cei ce au minte au defaimat candva aceasta stralucire prealuminoasa a soarelui si pe marii zei - Die, Apolon, Poseidon, Afrodita si ceilalti -, ca apoi sa-si sfarseasca viata lor cu moarte necinstita si cumplita? Cu adevarat nimeni, fara numai cei ce sunt fermecati de tine". Raspuns-a sfantul: "Au n-ai auzit Scriptura, care zice: Zeii paganilor sunt diavoli si asemenea lor sa fie cei ce-i fac pe ei si toti cei ce nadajduiesc spre dansii. Si cine este din cei ce au intelegere sanatoasa, care ar fi voit sa fie asemenea cu pietrele cele mute si cu lucrurile cele neinsufletite, precum sunt zeii vostri, ca, aducandu-le lor jertfe, sa piara cu moarte fara de sfarsit?"

Atunci muncitorul, maniindu-se, a poruncit sa intinda la pamant pe mucenic si patru slujitori tari sa-l bata fara crutare, iar crainicul sa strige: "Cei ce defaimeaza pe zeii nostri si nu se supun imparatestilor porunci, cu o pedeapsa ca aceasta sa piara".

Deci sfantul mucenic a fost batut pana au ostenit slujitorii cei ce-l bateau; iar sfantul zicea catre muncitor: "Chiar de-mi vei zdrobi tot trupul meu cu rani, mintea mea nu mi-o vei birui, nici vei fi stapan pe sufletul meu!" Atunci ighemonul a poruncit sa-l spanzure de un lemn de munca si tot trupul lui, coastele si fluierele, sa le stru-jeasca cu unelte de fier ascutite. Astfel fiind strujit sfantul, intr-acele dureri cumplite isi ridica ochii sai spre cer si se ruga: "Dumnezeul meu, spre Tine am nadajduit, mantuieste-ma pe mine, Doamne!" Apoi, muncitorul a zis catre slujitori; "Luati-l pe el de pe lemn, caci stiu ca de aceea si-a ridicat ochii sai spre cer, ca sa roage pe zeii nostri, sa-i dea lui odihna". Atunci Sfantul Leontie, auzind aceasta, a strigat cu glas mare catre dansul: "Sa piei si tu si zeii tai, ticalosule si spurcatule muncitor! Eu ma rog Dumnezeului meu, ca sa-mi dea mie tarie si putere de a rabda muncile cele date de tine".

Deci muncitorul a poruncit ca iarasi sa-l spanzure cu capul in jos si sa-i lege de grumaji o piatra grea. Astfel mucenicul, stand spanzurat multa vreme, se ruga zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai intarit pe robii Tai, Ipatie si Teodul, intru marturisirea Preasfantului Tau nume, intareste-ma si pe mine, robul Tau, cel smerit si pacatos, ca sa pot indura muncile acestea. Nu te departa de la mine, nadejdea mea!". Atunci Adrian a zis: "O, Leontie, stiu ca vei fi prieten zeilor nostri". Raspuns-a mucenicul: "Eu sunt rob al lui Dumnezeu Cel de sus, iar tu esti rob al zeilor tai, cu care vei pieri tu si ostasii tai".

In niste munci ca acestea patimind Sfantul Leontie toata ziua, s-a apropiat seara, iar soarele se pleca spre apus. Deci muncitorul a poruncit ca sa ia pe sfantul mucenic si sa-l arunce in temnita pana a doua zi. Iar sfantul a cantat toata noaptea in temnita, zicand: Domnul este luminarea mea si Mantuitorul meu, de cine ma voi teme? Si i s-a aratat lui ingerul Domnului si i-a zis: "Imbarbateaza-te, Leontie! Domnul Dumnezeu, Caruia tu ii slujesti cu credinta, m-a trimis pe mine la tine, ca nedepartat sa fiu de tine". Deci sfantul se bucura si se veselea intru Dumnezeul sau.

Iar a doua zi, ighemonul Adrian sezand iarasi la judecata, a pus inainte pe Sfantul Leontie si i-a zis: "Cum ai socotit, Leontie?" Raspuns-a sfantul: "Am socotit o data ca sa nu iau aminte la cuvintele tale cele desarte si de multe ori ti-am spus tie, si acum iti spun acelasi lucru, ca niciodata nu voi lasa pe Dumnezeul meu, Cel ce a facut cerul si pamantul, marea si toate cele dintr-insele, pe Domnul meu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a patimit cruce pentru mantuirea noastra si in Care mi-am pus nadejdea mea". Ighemonul a zis: "Asculta-ma, Leontie, jertfeste zeilor; ca de ma vei asculta, ma jur tie pe zeii mei, ca mare cinste si multe bogatii vei castiga de la imparatul". Raspuns-a sfantul: "Ce fel de cinste si bogatii sunt in partea cea de sub cer, pentru care te-as fi ascultat pe tine si m-as fi lepadat de Dumnezeul meu? Caci toata lumea nu este vrednica lui Hristos Stapanul meu, pe Care cu toata inima mea Il iubesc si pentru a Carui dragoste patimesc si sunt gata a le patimi pe toate; iar diavolilor tai nu voi jertfi niciodata!" Si vazand muncitorul ca nu poate birui pe ostasul lui Hristos si nici a-l indupleca spre a sa paganatate, a dat asupra lui osanda de moarte, in acest chip: "Pe Leontie, care n-a voit sa se supuna poruncii imparatesti si sa aduca jertfa zeilor; ci, mai cu seama a si ocarat pe zeii nostri cei parintesti, poruncim sa fie intins la muncire in patru parti si sa-l bata atat de tare, pana ce rau isi va lepada sufletul sau". Deci Mucenicul Leontie fiind intins si legat de patru pari, a fost batut cumplit de niste ostasi tari, si in acele munci grele si-a dat sufletul sau cel sfant in mainile lui Dumnezeu. Iar trupul lui, tarandu-l, l-au aruncat afara din cetate; si luandu-l credinciosii, l-au ingropat cu cinste aproape de malul Tripolei.

Aceasta patimire a Sfantului Mucenic Leontie a scris-o robul lui Hristos Notarie, care a vazut toate acestea cu ochii sai. A scris-o pe tablite de plumb si a pus-o in mormant langa moastele sfantului, pentru neamul cel mai de pe urma. Deci fiecare care citeste sau asculta pe cel ce citeste, sa-si ridice spre cer mainile sale si sa dea slava lui Dumnezeu, Care a intarit pe robul Sau spre atat de mare nevointa. Mucenicul lui Hristos, Leontie, si-a savarsit patimirea sa in ziua de 18 iunie, in timpul stapanirii lui Vespasian in Roma, iar intru noi imparatind Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia sa-I fie slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

.