Pomenirea Sfantului si Dreptului Simeon, Primitorul de Dumnezeu

(3 februarie)

Simeon, batranul, dupa marturia Sfintei Evanghelii, era un om drept si credincios, asteptand mangaierea lui Israil, iar Duhul Sfant era peste dansul. Aceluia i s-a facut stire de la Dumnezeu despre venirea ce degraba era sa fie in lume, a adevaratului Mesia. Si i s-a facut stire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cand, dupa porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se talmacea Legea lui Moise si toate proorociile din limba evreiasca in cea elineasca, pentru care lucru erau alesi oameni intelepti din Israil, saptezeci la numar. Intre acestia era si Sfantul Simeon, ca un intelept si iscusit intru dumnezeiasca Scriptura. Atunci el, talmacind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul si, ajungand la cuvintele: Iata fecioara in pantece va zamisli si va naste fiu, s-a indoit, zicand ca nu este cu putinta ca o fecioara, nestiind de barbat, sa poata naste si, luand cutitul, a voit sa rada cuvintele acelea.

Dar ingerul Domnului i s-a aratat si i-a tinut mana, zicand: "Nu fi necredincios fata de cele scrise, si a caror implinire singur o vei vedea. Pentru ca nu vei gusta moartea pana ce nu vei vedea pe Cel ce se va naste din Curata Fecioara, Hristos Domnul".

Deci el, crezand cuvintele ingeresti si proorocesti, astepta cu dor venirea lui Hristos in lume. Si era drept cu viata si fara prihana, ferindu-se de tot raul, sezand langa biserica si rugandu-se lui Dumnezeu sa miluiasca lumea Sa si sa izbaveasca pe oameni de diavolul cel viclean.

Nascandu-se Domnul nostru Iisus Hristos si implinindu-se patruzeci de zile, iar dupa obiceiul legii fiind adus in biserica de mainile Preacuratei Sale Maici, atunci si Sfantul Simeon indemnat de Duhul a venit in biserica si, cautand spre Pruncul cel mai inainte de veci cum si la Fecioara cea fara de prihana care Il nascuse, L-a cunoscut ca Acela este Mesia cel fagaduit si ca aceea este Fecioara prin care avea sa se implineasca proorocia Isaia. De aceea, i s-a inchinat, vazand-o inconjurata de lumina cereasca si fiind stralucita cu dumnezeiestile raze.

Deci, cu frica si cu bucurie apropiindu-se de dansa, a luat in mainile sale pe Domnul si a zis: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos si despre rastignirea Lui, spunand ca va trece prin sufletul Nascatoarei de Dumnezeu sabia mahnirii si a necazului, cand va vedea pe Fiul sau rastignit pe Cruce. Si asa, multumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adanci batraneti, pentru ca se scrie despre dansul ca a trait 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viata - ca sa ajunga vremea cea din toti vecii dorita, in care Fiul cel fara de ani S-a nascut din Sfanta Fecioara, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Despre acest Sfant Simeon, care a primit in mainile sale pe pruncul Iisus, cel dus in biserica si care a binecuvantat pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maria si pe Iosif, multi inteleg ca a fost preot, precum era preot si Zaharia, cel ce a primit mai inainte pe Maria, fiind dusa atunci prunca in biserica si care avea sa fie maica lui Iisus. Intre cei ce inteleg astfel, este Sfantul Atanasie cel Mare, in cartea sa "Despre aceeasi fire a Tatalui si a Fiului", apoi Sfantul Chiril din Ierusalim, in "Cuvantul de la Intampinarea Domnului", si Sfantul Epifanie, in "Invatatura despre parintii Legii Vechi si ceilalti". Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc - caci nu se pomeneste despre aceasta in Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici in cuvantul acesta.

In aceasta zi se mai face si pomenirea Sfintei Ana, proorocita, de care se pomeneste in Evanghelie, si care cu Sfantul Simeon primitorul de Dumnezeu intampinand pe Domnul nostru Iisus Hristos in biserica, graia despre Dansul tuturor celor ce asteptau izbavirea in Ierusalim, cum ca Acela este Mesia cel asteptat. Totdeauna se face si pomenirea Sfantului prooroc Azaria, de care se scrie in cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfintilor mucenici Adrian si Euvul, care au patimit pentru Hristos in Cezareea, de la Firmilian ighemonul. Si a Sfintilor mucenici Papia, Diodor si Claudian, care s-au chinuit pentru Hristos in vremea lui Deciu, imparatul, de catre Paulin, boierul Pamfiliei. Cum si a Sfantului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei, care era pastor si fiind muncit nu s-a lepadat de Hristos, ci pe multi i-a adus la credinta, iar pe ighemon l-a omorat. Apoi, rugandu-se lui Dumnezeu, si-a dat duhul in mainile Lui si era vazuta o porumbita, in chipul luminii, zburand deasupra trupului lui. Toiagul lui pastoresc, infigandu-l in pamant, a odraslit si a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidita peste moastele lui.

.