Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos

Acest ierarh sfant si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, dintr-o familie de crestini valahi. Din botez se numea lacob. Raminind orfan de mic, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la virsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida sa invete carte. Cind avea 15 ani, tinarul lacob este chemat de Hristos la sfanta nevointa calugareasca, in Manastirea Maicii Domnului din localitate.

Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Minastirii Pantocrator. Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, imbraca schima marelui si ingerescului chip sub numele de Iosif. La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif "Valahul" s-a nevoit multi ani de zile impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si macedonen. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia.

Apoi, facindu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavirsirii, invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si ai rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea in inima. Pentru sfintenia vietii sale avea inca si darul facerii de minuni, vindecind multe boli, indeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat in multe ininastiri atonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti.Vazindu-I umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Valahul si, facandu-l preot, i-au rinduit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos. Si era atit de iscusit povatuitor de suflete incit ajunsese vestit pina la patriarhul de la Constantinopol.

Pentru aceea a fost rinduit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa intelepciune sase ani. Apoi este numit egumen in Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari romani si macedoneni.Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage la liniste in preajma Minastirii Vatoped.

Dar, raposand mitropolitul Timisoarei, romanii din Banat, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata. In anul 1650 este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mingiind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare in credinta, intelept la cuvint, blind la inima si neadormit in rugaciune.

A facut si unele minuni spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi, punind miiniie pe capul lor si rugindu-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugaciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timisoarei. Caci iesind din biserica cu Sfintele Taine in miinile sale si rugindu-se cu lacrimi, indata a trimis Dumnezeu o ploaie puternica si s-a stins focul. In anul 1653, Sfantul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Manastirea Partos. Aici, mai traind inca trei ani, in toamna anului 1656, isi da sufletul in miinile Marelui Arhiereu lisus Hristos, fiind in virsta de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat la 7 octombrie 1956 si se face pomenirea lui la 15 septembrie.

Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri!

Sfantul Mucenic Nichita Romanul

Acest Sfant Nichita a trait pe vremea imparatilor din neamul marelui Constantin si, indeosebi, pe vremea lui Valens (364-378). S-a nascut si a crescut in Dacia lui Traian, de pe malul stand la Dunarii, tara pe care, pe acele vremuri, o stapaneau gotii. Sfantul a fost invatat si botezat in legea crestinilor de fericitul Teofil, episcopul gotilor, care a fost si la intaiul Sinod din Niceea, 325, intarind dogmele sfintei credinte.

Pe vremea sa, poporul gotilor era condus de doi regi: Atanaric, care domnea asupra celor din rasaritul Gotiei si era un rege barbar si pagan, purtand o ura de moarte crestinilor si Fridigern, care stapanea asupra celor din apusul tarii, fiind crestin cu credinta. Insa Sfantul Nichita traia sub stapanirea lui Atanaric. Deci, in anul 370, Atanaric porni o prigoana grozava impotriva crestinilor. El hotara sa poarte un idol, intr-o caruta, in toate locurile unde unde se aflau crestini si porunci sa fie omorati toti, care nu vor sa se inchine la idol. Si ardeau pe crestini prin casele lor si prin bisericile unde se adunau la rugaciune. Iar Sfantul ajuta in ascuns, din toate puterile sale, pe crestini, ascunzand pe unii, hranind pe altii, imbarbatand pe toti. Multa vreme, insa, n-a scapat nici el de furia sangerosului rege.

Deci, afland Atanaric de faptele crestinesti ale Sfantului, porunci sa fie prins si pus la chinuri. Si, nevrand el a se lepada de Hristos, pentru a urma paganatatea barbarilor, fericitul a fost ars de viu si asa, prin foc, s-a savarsit. Iar trupul lui a fost stramutat in Cilicia si acolo inmormantat cu mare cinste. Dumnezeului nostru slava!

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: