„Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică - că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea" (In. 3,16-17).
Foarte de curând ne aminteam de ziua aceea înfricoşătoare când s-a săvârşit mântuirea neamului omenesc pe Crucea lui Hristos. De curând pomeneam vremea când a strălucit asupra lumii lumina din mormântul lui Hristos.
S-a împlinit lucrul de care tocmai aţi auzit - dar trebuie să înţelegeţi tot adâncul iubirii lui Dumnezeu arătat prin mântuirea neamului omenesc, trebuie să pricepeţi cât de nemăsurată, cât de uluitoare, cât de nepătrunsă minţii a fost această iubire: fiindcă de ce L-a trimis Dumnezeu-Tatăl pe Fiul Său Cel Unul-Născut la nevoinţa atât de înfricoşătoare a mântuirii neamului omenesc prin pătimirile de nedescris ale Dumnezeu-Omului? Oare doar fiindcă trebuia să triumfe dreptatea lui Dumnezeu? Oare doar fiindcă „Dumnezeu a iubit lumea"? Nu: iubirea lui Dumnezeu a fost nemăsurat mai adâncă decât ne putem noi închipui. Ascultaţi spusele lui Pavel din Epistola către Corinteni: „Dumnezeu în Hristos a împăcat lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării" (II Cor. 5,19).
„Dumnezeu în Hristos a împăcat lumea cu Sine însuşi." Nu El S-a împăcat cu lumea, ci a împăcat lumea cu El. Simţiţi adâncimea de nepătruns a smereniei lui Dumnezeu? El însuşi a cerut lumii să se împace cu El.
Lucru uimitor: El L-a trimis pe Singurul Său Fiu la moarte cumplită ca să înduplece lumea să se împace cu El. Nemăsurată adâncime a iubirii şi a smereniei, care nu încape în mintea noastră - iar această smerenie dumnezeiască s-a mai arătat şi în uimitoarele cuvinte ale Apocalipsei Apostolului Ioan! Domnul Iisus Hristos spune: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apoc. 3, 20).
El, ca un sărac, stă la uşă şi aşteaptă: Ii vor deschide, îl vor primi? Nu este asta, oare, preaadâncă iubire a lui Dumnezeu, cu totul de nepătruns pentru mintea omenească? Sfântul Apostol Ioan chiar aşa şi spune în Epistola sa sobornicească:
„Intru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi: că pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. In aceasta este dragostea: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (I In. 4, 9-10).
Dumnezeu, după măreţia acestei iubiri minunate, L-a trimis pe Hristos în lume nu ca să judece lumea, ci ca să mântuiască lumea. De judecat El va judeca, va veni să judece, va veni pentru a doua oară - dar prima oară a venit nu ca să judece, ci ca să mântuiască lumea.
„Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu - iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, că faptele lor erau rele; că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească" (In. 8,18-20).
Lumina a venit în lume, dar oamenii nu au vrut lumină, oamenii au iubit mai mult întunericul, pentru că faptele lor erau rele, pentru că toţi cei ce fac fapte rele urăsc lumina, nu merg pe calea luminii, ca să nu se dea în vileag faptele lor, fiindcă rele sunt. Ei bine, tocmai de aceea nici nu L-au primit pe Iisus, tocmai de aceea au şi respins lumina, tocmai de aceea L-au şi răstignit pe Cruce: urăşte lumina cel ce este în întuneric.
„Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite" (21).
Vedeţi? Unii au urât lumina, fiindcă sufletele lor sunt întunecate; alţii au iubit lumina, fiindcă sufletele lor sunt drepte, fiindcă inima lor este curată, fiindcă ei au nevoie de lumină. Aşa se împarte tot neamul omenesc în cei ce urăsc lumina şi cei ce au iubit lumina.
Fiţi cu toţii între cei ce au iubit lumina! Să nu fie nimeni dintre voi între cei ce au urât lumina, între cei ce L-au lepădat pe Domnul nostru Iisus Hristos!
SFÂNTUL LUCA AL CRIMEII
Fragment din cartea "NE PUTEM MÂNTUI ÎN ORICE VREMURI", Editura Sophia
Cumpara cartea "NE PUTEM MÂNTUI ÎN ORICE VREMURI"
-
Duhul Sfant si indumnezeirea omului prin har
Publicat in : Religie -
Sfantul Grigorie Palama - scriitor isihast si omilet
Publicat in : Duminica Sfantului Grigorie Palama -
Dumnezeu S-a facut om pentru a deveni posibila unirea omului cu Lumina
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.