Pomenirea Sfantului Prooroc Avdie
Sfantul Prooroc Avdie era din pamantul Sichem, dintr-un sat care se numea Vitaharam si slujea la curtile imparatilor lui Israil, fiind ispravnic al casei imparatesti a lui Ahav. Iar din tineretile sale se temea foarte mult de Domnul. Apoi, cand poporul Israil se departase de Dumnezeu si se inchina idolului Baal, Avdie slujea adevaratului Dumnezeu al parintilor sai, Care a mantuit pe Israil din Egipt, trecandu-l prin Marea Rosie.
Cautand in acea vreme Isabela, imparateasa cea fara de lege, ca sa ucida pe toti proorocii Domnului, Avdie a luat o suta de barbati prooroci si i-a ascuns cate cincizeci in cate doua pesteri, hranindu-i pe dansii cu piine si cu apa in vremea foametei ce a fost in zilele Proorocului Ilie. Iar odata, regele Ahav a chemat pe Avdie si a zis catre dansul: Vino sa mergem la izvoarele apelor si la toate piraiele, doar vom afla iarba spre a hrani caii si catarii, ca sa nu piara de foame. Impartindu-si apoi caile pe care sa mearga, Ahav mergea singur pe o cale, iar Avdie pe alta.
Avdie fiind singur in cale, a venit Sfantul Prooroc Ilie in intampinarea lui si, vazand Avdie pe Ilie, s-a sarguit a se inchina lui, zicand: Tu esti domnul meu Ilie. Iar Ilie a zis catre Avdie: Eu sunt; mergi si spune stapanului tau, zicand: "Iata am gasit pe Ilie". Avdie a zis: Nu este neam sub imparatia stapanului meu unde sa nu te fi cautat pe tine si in toate tinuturile sale nu te-a aflat; iar acum imi zici sa merg ca sa spun stapanului meu despre tine. Cand ma voi duce eu de la tine Duhul Domnului te va lua in pamant necunoscut, iar eu voi spune lui Ahav si neaflandu-te, ma va ucide si pe mine. Deci, nu ma trimite la dansul ca sa-l vestesc despre tine.
Atunci Ilie a zis: Viu este Domnul puterilor Caruia ii stau inainte, ca astazi ma voi arata lui Ahav. Atunci a mers Avdie in intampinarea lui Ahav, vestindu-l despre Sfantul Prooroc Ilie. Iar cand a vazut Ahav pe Ilie, acesta l-a mustrat pentru ratacirea lui. Apoi a facut o minune preamarita coborand foc din cer peste jertfe si peste ape, precum despre aceasta scrie in cartea Imparatilor; care minune vazand-o Avdie, se bucura de puterea Dumnezeului sau Cel Atotputernic si se aprindea de dragoste catre Dansul si cu dinadinsul Ii slujea, umbland in indreptarile Lui.
Murind Ahav si dupa dansul luand imparatia lui Israil fiul sau Ohozia, in acea vreme Sfantul Avdie slujea in randurile ostasilor. Si a fost - dupa marturisirea Sfintilor Parinti -, unul din cei trei capitani care s-au trimis de Ohozia la Ilie Proorocul cu cate cinci soldati, dintre care peste doi, cazand foc din cer, i-a ars, dupa cuvantul proorocului. Iar al treilea capitan, care era Avdie, a fost miluit pentru ca s-a apropiat cu smerenie de Sfantul Prooroc Ilie si s-a inchinat in genunchi inaintea lui si l-a rugat, zicand: Omule al lui Dumnezeu, cruta sufletul meu si sufletele robilor tai. Deci Sfantul Ilie l-a crutat pe el si l-a sculat, ducandu-se impreuna cu el la imparatul. Din acea vreme a lasat Avdie slujba imparatului si a mers in urma Sfantului Prooroc Ilie, luand duhul proorociei, ca cel ce pazise si hranise pe proorocul Domnului si ca cel ce urmase proorocului. Apoi murind, a fost ingropat impreuna cu parintii sai.
Sfantul Mucenic Varlaam
Sfantul Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, batran cu varsta. El a fost prins pentru marturisirea numelui lui Iisus Hristos si adus la judecata inaintea paganului voievod. Acolo a fost silit sa aduca jertfa idolilor, dar nesupunindu-se, a suferit multe rani si munci pentru Hristos Domnul sau. Intii a fost batut fara mila cu vine de bou, apoi a fost strujit cu unghii de fier. Dupa aceasta l-au dus paganii in capistea cea idoleasca si acolo, dupa porunca muncitorului, intinzand mana lui peste jertfelnicul care avea foc aprins, a tinut in mana carbuni aprinsi cu tamiie, ca doar sa arunce peste jertfelnicul necuratilor idoli. Caci credeau ca mucenicul, neputand a suferi sa tina in mana carbunii cei aprinsi, ii va arunca impreuna cu tamiia inaintea idolilor.
Daca ar fi facut aceasta i-ar fi zis: "Iata acum ai adus jertfe zeilor nostri". Dar n-au izbutit ticalosii ceea ce voiau pentru ca mucenicul lui Hristos, stand ca un stalp neclintit, a tinut in mana sa focul ce ardea, aratandu-se mai puternic decat arama si fierul. Si atit de mult a tinut focul in mana incat i-au ars degetele si i-au cazut pe pamant impreuna cu focul. Insa el nu si-a clintit mana sa nici n-a aruncat carbunii cu tamiia peste altar, inaintea idolilor. Astfel s-a aratat cu barbatie si nebiruit, patimitorul si ostasul lui Hristos cel tare, si intr-o buna marturisire si-a dat sufletul sau in miinile Domnului. Pe acesta si dumnezeiescul Hrisostom si Sfantul Vasile cel Mare l-au cinstit cu cuvinte de lauda.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.