Sfanta Mucenita Haritina este cinstita pe 5 octombrie. Sfanta Haritina, ramasa orfana de ambii parinti, lucra in casa lui Claudiu, un pagan, milostiv si cu suflet mare. In anul 303, cand a inceput persecuţia imparatului Diocleţian impotriva crestinilor, Haritina a fost dusa inaintea judecatorului. Aici a marturisit ca este crestina si a refuzat sa renunte la credinta in Hristos. Din acest motiv a fost supusa la multe chinuri, iar in cele din urma a suferit moarte martirica.

Viata Sfintei Mucenita Haritina

Un om de neam bun si bogat, anume Claudie, cu obiceiuri bune si cu milostivire spre saraci, vazand o copilita foarte mica al carei nume era Haritina - care ramasase orfana de parinti din pruncia ei - s-a milostivit de dansa si, luand-o acasa, a crescut-o ca pe fiica sa si a iubit-o ca pe fireasca lui copila, caci cu adevarat avea de ce sa o iubeasca. Ajungand in varsta, s-a aratat nu numai de o frumusete deosebita a chipului, ci si cu podoaba obiceiurilor bune, fiind blanda, smerita, ascultatoare, tacuta, curata la suflet si inteleapta. Insa cel mai important lucru era credinta ei in Hristos, a carui roaba si mireasa a devenit; crezand in El, s-a aprins cu multa dragoste si s-a facut mireasa Lui, pazindu-si fecioria si petrecand la un loc deosebit in singuratate. Stapanul ei care a crescut-o n-o oprea de la un gand bun ca acesta, ci se bucura de viata ei cea curata si sfanta si de aceea i-a zidit o casa linistita in care vietuiainvatand ziua si noaptea Legea Domnului. Pe credinciosii care o cercetau ii invata povatuindu-i cu cuvinte folositoare, spre mantuire, iar pe cei necredinciosi ii aducea la credinta, propovaduindu-L pe Hristos. Tuturor le-a fost pilda de credinta si de viata placuta lui Dumnezeu.

In vremea aceea Diocletian, necredinciosul imparat, a inceput prigoana mare impotriva crestinilor de pretutindeni spre a-i chinui si mai ales pe aceia care aveau o viata imbunatatita. In acea vreme Sfanta Haritina a fost clevetita catre Domitian comitele ca este crestina si pe multi elini ii intorcea la credinta crestina. Iar comitele, auzind de acestea, a scris indata stapanului ei, poruncindu-i sa trimita la dansul pe Haritina. Stapanul ei, citind scrisoarea, s-a mahnit foarte mult si, imbracandu-se in haina aspra, plangea pentru dansa, vazand ca nu poate sa se impotriveasca puterii comitelui. Pe cat putea se impotrivea ostasilor care erau trimisi dupa dansa si plangand si, tinand-o cu mainile sale, se impotrivea celor ce voiau s-o rapeasca, iar ostasii o tarau spre dansii. Claudie, care ii era ca un tata, nelasand-o din mainile sale, ii gonea pe ostasi, iar sfanta, tinuta de amandoua picioarele, zicea catre stapanul ei: "Da-mi drumul, stapanul meu, si nu te mahni, ci bucura-te, caci pentru pacatele mele si ale tale voi fi jertfa primita de Dumnezeu". Iar ostasii, maniindu-se foarte tare, au rapit-o cu sila din mainile stapanului ei precum lupii o oaie, si au dus-o la comite, iar Claudie o petrecea cu plangere si zicea: "Pomeneste-ma la Cerescul Imparat, cand vei sta inaintea Lui, in ceata sfintelor mucenite".

Fiind dusa Sfanta Haritina la comite, a stat inaintea lui, chemand cu inima sa pe Dumnezeu in ajutor. Iar comitele a intrebat-o: "Oare sunt adevarate cele ce am auzit despre tine, fecioara: ca esti crestina si inseli pe multi, aducandu-i la credinta necurata?" Iar Sfanta Haritina a raspuns cu indrazneala, zicand: "Adevarat este ca sunt crestina, iar ceea ce zici ca insel pe oameni nu este adevarat, pentru ca de la inselaciune ii intorc pe cei rataciti si ii povatuiesc la calea cea adevarata, ducandu-i la Hristosul meu, intru care credinta nu este necurata, precum spui tu, ci este sfanta si dreapta. Toata credinta voastra este plina de necuratie, pentru ca credeti in necuratii si viclenii diavoli si faceti voia lor". Auzind acestea comitele s-a maniat foarte tare si a poruncit sa fie batuta fara crutare si apoi sa fie pus un lant de fier pe grumazul ei si a trimis-o sa fie judecata de consul, judecatorul cel nedrept.

Judecatorul i-a pus mai intai in fata toate uneltele de schingiuire, apoi a grait catre dansa: "Miluieste-te pe tine singura, mai inainte de a nu fi pierduta cu munci cumplite. Primeste sfatul cel bun si adu jertfa zeilor nemuritori, pentru ca in felul acesta vei afla trei mari lucruri folositoare tie: pe zei ii vei imblanzi, de la imparat vei dobandi daruri si tie iti vei pazi frumusetea cea inflorita a tineretilor tale, intreaga si nevestejita de muncile cele cumplite". Auzind acestea, mucenita si-a ridicat ochii spre cer, cautand ajutor de acolo, apoi facandu-si semnul crucii a grait catre judecator: "Iscusit, esti, o! judecatorule viclean si nedrept, dar nimic nu va spori uneltirea ta, caci nu ma vei prinde prin viclesug, nici nu ma vei infricosa, ingrozindu-ma cu muncile, nici sfatuindu-ma nu ma vei putea duce la paganatatea ta si nu vei schimba in mine hotarirea mea de a patimi pentru Hristos. Sfatuieste-te pe tine cele ce iti sunt de folos si nu te mai inchina neinsufletitilor idoli, ca sa nu pieri vandut diavolilor pe care ii cinstesti ca pe niste dumnezei".

Judecatorul, auzind aceste cuvinte, a inceput s-o batjocoreasca si a porunci ca sa-i fie tuns capul. Iar ea, ca un mielusel fara glas, tacea inaintea celui ce o tundea, vorbind numai in sine cu iubitul sau Mire, rugandu-L pe El sa-i dea putere sa suporte cu tarie nevointa muceniciei. Apoi, dupa ce au tuns-o, i-a crescut indata parul pe cap, mai lung si mai frumos decat cel dinainte. Vazand acest lucru, judecatorul s-a umplut de manie si a poruncit sa i se aduca carbuni aprinsi, pe care, turnandu-i pe sfantul ei cap, a ars-o foarte tare. Apoi a turnat otet peste trupul ars, inmultindu-i cumplitele dureri. Iar sfanta rabda si se ruga lui Dumnezeu, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, ajutorule cel tare al celor ce nadajduiesc spre Tine, Acela care pe cei trei tineri i-ai pazit nearsi in mijlocul vapaii celei arzatoare, ajuta-mi sa suport chinurile care pentru Tine le indur, intareste-ma, ca nu cumva sa-mi zica si mie vrasmasul: "Unde este Dumnezeul tau?"". Dupa rugaciune, a simtit o usurare in dureri si multumea lui Dumnezeu. Insa schingiuitorul n-a incetat a abate asupra ei chinuri si mai mari, caci, infierbantand in foc tepuse de fier, i-a infipt in pieptul ei, apoi i-a ars coastele cu lumanari aprinse. Iar ea, neluand in seama focul cel material, se aprindea mai mult cu vapaia dragostei dumnezeiesti si nu inceta a marturisi cu inima si cu gura numele lui Iisus Hristos. Dupa acestea chinuitorul a osandit-o sa fie inecata in mare.

Luand-o slujitorii au dus-o la mare, iar sfanta, mergand, striga catre Dumnezeu asa:"Multumesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca pentru numele Tau cel sfant, dupa ce am fost arsa de foc, voi trece prin apa marii. Binevoieste sa ma arati curata in ziua Invierii. Arata acum, ca si de-a pururea, minunile Tale in mine, prin care mai mult se va putea proslavi numele Tau cel prea mare, in veci". Si, ducand-o la mare, ii legara o piatra grea de grumaz si o aruncara in adancul marii. Facandu-se aceasta, indata piatra s-a dezlegat si s-a afundat in mare, iar sfanta, intarindu-se cu puterea Celui Preainalt, in chip nevazut, statea deasupra marii mergand in picioare pe apa, ca si cum marea ar fi fost un drum de piatra si iesind la mal s-a dus inaintea judecatorului si i-a zis: "Uitati-va si vedeti puterea Hristosului meu si credeti in El". Iar judecatorul, vazand-o ca a iesit vie din mare, s-a mirat si tacea umilit. Apoi, venindu-si in fire, judecatorul zicea ca este vrajitoare si cu ajutorul vrajilor a iesit vie din mare si a poruncit celor care erau de fata s-o apuce si s-o lege goala de o roata, iar sub roata au infipt unelte de fier ascutite, cutite si sabii si au turnat multime de carbuni aprinsi, apoi a poruncit muncitorilor sa intoarca roata pe care era legata sfanta, ca in felul acesta trupul ei sa fie zdrobit de uneltele ascutite de sub roata si sa fie ars de carbunii cei aprinsi si astfel durerea sa fie indoita.

Incepand slujitorii a chinui pe sfanta, indata roata a stat nemiscata si mainile slujitorilor au slabit, iar carbunii aprinsi s-au stins si sfanta a ramas nevatamata, pentru ca ingerul Domnului apara si pazea pe mireasa lui Hristos. Judecatorul s-a umplut de mai mare manie si a poruncit sa-i scoata unghiile mainilor si picioarelor, apoi sa-i zdrobeasca toti dintii, iar ea a rabdat toate acestea cu multa barbatie. Dupa toate acestea s-a gandit nelegiuitul sa-i necinsteasca fecioria si a poruncit sa fie chemata multime de oameni nerusinati si sa fie data lor spre necinstire. Iar ea, auzind ce planuia nelegiuitul judecator, a zis: "Cu mine este Hristosul meu, care tot planul vostru viclean il va risipi si acum va lua la Sine sufletul meu fara de prihana".

Zicand acestea si-a inaltat mainile si si-a ridicat ochii in sus, rugandu-se din toata inima lui Dumnezeu ca s-o izbaveasca din mainile necuratilor. Si, fiind acolo desfranatii aceia, pe cand voiau s-o ia, indata ea si-a dat curatul si nevinovatul sau suflet in mainile Dumnezeului ei si trupul ei cel fecioresc a ramas mort in mijlocul acelor nelegiuiti plini de pofta necurata. Judecatorul, vazand pe sfanta moarta, a poruncit ca trupul ei sa fie pus intr-un sac si, umplandu-l cu nisip, sa-l arunce in mare. Astfel, au inecat-o in adancul marii pe sfanta moarta, pe ea care, cand era vie, umbla pe deasupra apelor. Iar dupa trei zile, ridicandu-se valurile marii, au scos-o la mal, neavand nici o stricaciune din pricina apei.

Claudie, care o crescuse pe sfanta ca pe fiica sa, luand cinstitul si prea chinuitul ei trup, cu plangere si cu bucurie, l-a dat cuvincioasei ingropari, slavind pe Mantuitorul Hristos, Care S-a nascut din Preacurata Fecioara, Caruia si de la noi sa-I fie cinste si slava, in veci. Amin.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: