Calendarul de care ne folosim este de origine romana. El e alcatuit, la anul 46 a.Hr., de astronomul alexandrin Sosigene, pe vremea imparatului roman Iuliu Cezar, pentru care a si fost numit calendar Iulian. Sosigene a intocmit cel dintai calendar solar stiintific, adica un calendar bazat numai pe mersul aparent al soarelui si pe cunoasterea exacta a miscarii corpurilor ceresti, conform datelor stiintei astronomice.
Totodata, Sosigene a pastrat impartirea anului in 12 luni, dar acestea sunt simple diviziuni arbitrare (conventionale), caci durata lor nu are nimic de a face cu mersul lunii de pe cer ; dintre acestea, unele au cate 30 zile (si anume : aprilie, iunie, septembrie si noiembrie), altele cate 31 zile (si anume : ianuarie, martie, mai, iulie, august, octombrie si decembrie), iar una singura (februarie, care pe atunci era ultima luna a anului) avea numai 28 zile in anii obisnuiti (ordinari sau comuni) si 29 zile in cei bisecti (din 4 in 4 ani). In calendarul astfel alcatuit de catre Sosigene, echinoctiul de primavara (adica unul din cele doua momente din cursul anului cand ziua este egala cu noaptea) cadea atunci la 24 martie, iar inceputul anului era socotit la 1 martie, fiind apoi mutat, peste putin timp, la 1 ianuarie.
Calendarul acesta, intocmit de Sosigene si intrebuintat in imperiul roman incepand cu anul 46 a.Hr., a fost mostenit si de crestini, care au introdus in el sarbatorile specifice crestine si sistemul de impartire a lunilor in saptamani (grupe de cate sapte zile), mostenit de la evrei, inlocuind astfel octada romana (grupa de opt zile).
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.