Prin venirea in lume a lui Dumnezeu si ca Fiu al Omului, noi toti pamantenii am dobandit multe si mari daruri ceresti. Mai intai impacarea cu Dumnezeu si indemn la impacarea cu toata lumea, fiecare ajungand sa fim o faptura noua. Ce-a facut omul si omenirea fara de Dumnezeu, in trecut si chiar in prezent, o stim si o vedem cu totii. Ce poate face omul cu Dumnezu, iarasi avem marturii de-a lungul veacurilor de dupa venirea lui Hristos.
Intr-adevar, cu El, omul si omenirea au o pasire maiestuoasa pe o temelie noua de viata.
Viata e centrata in Dumnezeu, Parintele tuturor, nu in omul care divide si creeaza impartiri si dusmanii intre ei. Dintr-o atmosfera de sfintenie, de dincolo de acest terestru, Domnul Iisus Hristos coboara intelegerii omenirii Adevarul, Binele si Frumosul, cu toate valorile lor.
Si tot El a revelat iubirea universala care sa cuprinda omenirea toata in una si aceeasi Familie a lui Dumnezeu. El a chemat tot omul si natul acestui glob, sa-I fie frate si sora. Si asa, in una si aceeasi iubire, sa ne imbratisam cu tot ceea ce este pe pamant si in ceruri. Orice compromis al binelui cu raul ar incerca oamenii sa faca, e o cumplita eroare.
Caci nu se poate compromite de a se amesteca gratia cu disgratia, iubirea cu ura, mila cu salbaticia, adevarul cu minciuna, blandetea cu violenta, sfintenia cu murdaria pacatului, viata cu uciderea, intelepciunea cu inselaciunea, smerenia cu mandria, pentru ca toate acestea se distrug unele pe altele intre ele si pentru oameni nu atrag decat tragedia prabusirilor. Capul de aur sprijinit pe picioare de lut, precum spune profetul de demult, ori casa zidita pe nisip, dupa cum ne spune Insusi Mantuitorul, atrage nimicirea a tot ceea ce ai zidit cu truda si jertfa!
Nu prin multimea si taria armelor, nu prin sofisticate puteri atomice, nu prin depozite bancare si stocuri economice ale materiei, nici prin forta spectaculara a tehnicii, ci prin puterea Spiritului Divin, adusa omenirii la Nasterea Fiului lui Dumnezeu si ca Fiu al Omului, se poate zidi o lume Noua, o lume mai Buna, dobandindu-se Paradisul pierdut, dupa care omenirea mereu suspina si-l doreste.
Pr. Dr. Vasile Vasilache
(din volumul "Intreita iubire de Dumnezeu, Biserica si Neam”, publicat la New York, in 1990)
.
Pe aceeaşi temă
-
Craciunul - Nasterea Domnului
Publicat in : Nasterea Domnului - Craciunul -
Craciunul pe rit vechi
Publicat in : Viata liturgica -
Craciunul branduit
Publicat in : Craciun -
Cu Craciunul la Gioni Teologul
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.