Cum sa se mantuiasca crestinul in veacul al XXI-LEA

Cum sa se mantuiasca crestinul in veacul al XXI-LEA Mareste imaginea.

CUM SĂ SE MÂNTUIASCĂ CREŞTINUL ÎN VEACUL AL XXI-LEA

Convorbire de Vesna Nikcevici şi Miroslav Paripovici în Bacika Palanka în anul 2002

Părinte Stareţ, cum să se mântuiască creştinul în veacul al XXI-lea?

Părintele Tadei/ Omul, când este la anii tinereţii, doreşte să vadă şi să audă multe lucruri, dar când îmbătrâneşte nu mai este atât de interesat ca atunci când era tânăr. In anii tinereţii, omul trăieşte căutând să afle cât mai multe, dar când îmbătrâneşte vede că toată această căutare este istovitoare. Cel mai bine este ca omul să se păzească din tinereţile sale ca să nu supere pe nimeni, dacă e cu putinţă - căci atunci când supără pe cineva nu mai are linişte din pricina gândurilor. Mai bine este a trăi în pace, decât a trăi zbuciumat!

De aceea, toţi Sfinţii Părinţi care au avut viaţă îmbunătăţită, cu pace şi linişte, toţi spun că desăvârşirea vieţii creştineşti este nemărginita smerenie. Inseamnă că răbdarea ne este cel mai de trebuinţă lucru în viaţă: a răbda şi a ierta tot, a nu primi nicio jignire în inimă...

Dacă cineva a ocărât pe altcineva, a spus un cuvânt tăios cuiva, trebuie să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu şi să se împace. Când se va împăca, în inimă i se vor sălăşlui gânduri de pace şi nu va mai fi luptat de gânduri. Iar atunci când omul are gânduri de pace, însăşi mintea sa se păzeşte a nu fi luptată de niciun fel de gânduri faţă de nimeni în această viaţă, căci întotdeauna împărtăşeşte altora gânduri de pace. Când nimeni nu este mâhnit pe mine, atunci simt şi eu pace...

...Ce mică a ajuns să fie pentru oameni faţa pământului! Odinioară, pe când nu erau mijloace de transport atât de rapide, era mare faţa pământului! Acum e mică, şi veştile se aud de la un capăt la altul al lumii. In curând si cosmosul va ajunge mic pentru oameni! Da, da, şi asta pentru că omul este fiinţă gânditoare, cugetătoare. El nu ştie asta, dar în timpul somnului noi petrecem în multe locuri, spaţii - nu numai de pe faţa pământului, ci trecem şi prin cele ale veşniciei; doar că nu putem fi atât de cu
luare-aminte ca, atunci când ne trezim, să ne amintim pe unde am petrecut. Dar Domnul le dă putere şi tărie sufletelor alese ca să vadă şi lucruri minunate în vremea
somnului'-- şi când se trezesc, pur şi simplu le pare rău că s-au trezit, din pricină că au văzut lucruri foarte frumoase, iar viaţa le pare strâmtă!

In vremea somnului, Dumnezeu îi descoperă omului veşnicia, fericirea cea veşnică - de aceea, trebuie să fim bucuroşi pentru că moartea, de fapt, nu există. Domnul a biruit moartea şi ne-a dăruit viaţă veşnică! Trecem din această viaţă vremelnică, la viaţa veşnică. Pentru aceasta, trebuie ca din viaţa aceasta, de pe pământ, să trecem în veşnicie cu trăsătura noastră de caracter înduhovnicită şi lucrătoare de fapte bune, întrucât tocmai cu trăsătura de caracter trecem în veşnicie. Şi se cuvine a avea o trăsătură de caracter plină de pace, linişte, blândeţe, plină de dragoste şi de bunătate - să strălucească din noi! Pentru că ştim că aici, pe pământ, astfel de gânduri ne dau pace, linişte şi blândeţe, dar când suntem împovăraţi de gânduri nu avem pace în această viaţă.

Drept aceea, se cade să ne ostenim, cu ajutorul Domnului, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne curăţească de cele rele, de gândurile cele rele - căci cu ce gânduri ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa. Vedem la oamenii de aici, din lume, că precum le sunt gândurile, aşa le este şi viaţa: de sunt cu pace, linişte, blândeţe, duioşie -
înseamnă că astfel le este şi caracterul. Ei întotdeauna au intr-inşii gânduri bune, dorinţe bune, şi din ei răzbat astfel de gânduri, omul fiind o fiinţă cu putere cugetătoare.

Noi nu pătrundem cu mintea faptul că trăim prin mijlocirea puterii celei dumnezeieşti, că Dumnezeu este pretutindeni şi că El dă viaţă la toţi şi la toate. Pentru aceasta, cât ne aflăm în această viaţă, să ne ostenim să fim liniştiţi, cu pace, blânzi, plini de dragoste şi de bunătate; să ne ostenim a păstra mereu în lăuntrul nostru ori ne îmbunătăţim, ori ne înrăutăţim, în funcţie de trăsătura de caracter pe care o desăvârşim.

Părintele Tadei/ Oricât de mare ar fi necazul care ne va cuprinde, să nu deznădăjduim: totul va trece, slavă Domnului...

Vremurile de astăzi sunt din ce în ce mai grele, iar oamenii nu se îndreaptă, nu se îmbunează, le este din ce în ce mai greu - pentru că nu ştiu că noi, oamenii, suntem
fiinţe cu putere cugetătoare şi, prin gândurile cu care ne îndeletnicim pe pământ, stârnim de fapt neorânduială. Din pricina acestor gânduri rele, nu avem pace nici noi,
nici ceilalţi.

Staretul Tadei

Fragment din cartea "Raiul se dobandeste aici. Cum sa pastrezi pacea si bucuria in Duhul Sfant"

Cumpara cartea "Raiul se dobandeste aici. Cum sa pastrezi pacea si bucuria in Duhul Sfant"




 

Pe aceeaşi temă

13 Februarie 2020

Vizualizari: 661

Voteaza:

Cum sa se mantuiasca crestinul in veacul al XXI-LEA 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

mantuirea desavarsirea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE