Uneori penitentul nu realizează că, pentru a i se ierta păcatele, trebuie să se implice pe deplin el însuşi într‑o lucrare spirituală şi morală constantă, să nu se mărginească, adică, a‑şi înşira pur şi simplu păcatele în fața duhovnicului, considerând că este de‑ajuns.
Dacă păcatul este privit ca o faptă săvârşită o singură dată, dacă trecem cu vederea că el s‑a putut produce din cauza calității păcătoase a inimii şi nu luăm măsuri corespunzătoare pentru curățirea acesteia, inima va „produce” noi păcate. Iar dacă păcătosul se obligă să nu repete păcatul, putea‑va el să‑şi respecte făgăduința în timp ce calitatea inimii îi va rămâne neschimbată?
Spunându‑i pe nume păcatului, trebuie să‑ți deplângi starea inimii care te‑a ținut sau te ține în stare de păcat, să cauți să o cureți, cu harul lui Dumnezeu, ca să nu mai nască fapte de fărădelege, gânduri şi porniri păcătoase. „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele”, ne învață să ne rugăm Sfântul Proroc David.
Despre pocăinţa neîncetată
Nu poți rămâne în Dumnezeu fără o neîncetată pocăință. Pentru a fi „în pace” cu Dumnezeu, apostolul stabileş te următoarele condiții: „Dacă inima noastră nu ne osândeşte” (I In 3, 21). Adică dacă nu avem nimic pe conştiință, putem avea îndrăznire şi „acces” la Dumnezeu, în pace, iar dacă conştiința ne este apăsată de ceva, pacea nu se mai menține. Starea de păcat apasă conştiința. Dar, potrivit aceluiaşi apostol, nu suntem şi nu vom fi niciodată în situația de a nu păcătui şi acesta e adevărul adevărat, iar cel ce îl contestă nu poate fi decât un mincinos, sau unul care simte şi gândeşte de‑a‑ndoaselea (cf. I In l, 8).
Prin urmare, nu există o singură clipă în care să nu avem ceva pe conştiință, vrem, nu vrem şi de aceea nu există un minut în care pacea noastră cu Dumnezeu să nu se dezechilibreze. De aici tragem concluzia că, pentru a „fi în pace” cu Dumnezeu, trebuie să ne curățim neîncetat conştiința prin pocăință. Fiindcă pocăința spală orice întinăciune de pe suflet, îl curăță (cf. I In l, 9).
Dar pocăința nu constă doar în vorbe, „Doamne, iartă‑mă!” sau „Doamne, miluieşte‑mă!”, ci se cere însoțită numaidecât de fapte, acestea condiționând iertarea păcatelor, adică să recunoşti deschis că ai greşit cu gândul, cu privirea, cu cuvântul, sau că ai cedat în alt chip ispitei. Să ai conştiința vinovăției, să‑ți asumi răspunderea, fără să încerci a te justifica, să te rogi Domnului de iertare, până în ultima clipă a vieții. Cât despre păcatele mari, acestea trebuie mărturisite neîntârziat duhovnicului, pentru a obține dezlegare, fiindcă pentru acelea nu ți se va despovăra conştiința printr‑o pocăință „simplă”, de fiecare zi. astfel, obligația de a te pocăi neîncetat devine tot atât de importantă ca şi aceea de a‑ți tine conştiința curată şi de a nu avea ce să‑ți reproşezi.
Pocăiţi‑vă!
„Pocăiți‑vă, că s‑a apropiat Împărăția Cerurilor!” Cu această chemare şi‑a început propovă duirea Ioan Boteză to rul, dar şi mântuitorul Însuşi. Aşa a început vestea cea bună despre mântuirea lumii. Pentru a primi în sine binecuvântata Împărăție a lui Dumnezeu, omul trebuie mai înainte de orice să se curețe prin pocăință de împărăția diavolului, care sălăşluieşte în el, şi de întinăciunea păcatului, fiindcă prin pocăință i se dă omului harul iertării şi curățirii (fiindcă Împărăția lui Dumnezeu şi împărăția păcatului nu pot coexista în om). A te pocăi înseamnă a‑ți da seama cât de jos ai căzut, a‑ți osândi păcatul şi a‑l urî, pentru a nu te mai întoarce la el şi a ține legea Domnului, ziua şi noaptea. Lumea pământească este trecătoare, odată cu ea sfârşesc toate dorințele şi intențiile omului, dar cel ce îndeplineşte voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
Parintele Petru Serioghin
Fragment din cartea "Suntem zidiți pentru fericire. Învățăturile unui duhovnic şi mărturisitor al credinţei", Editura Sophia
Cumpara cartea "Suntem zidiți pentru fericire. Învățăturile unui duhovnic şi mărturisitor al credinţei "

-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.