a) Mulţumire
Mulţumirea adusă pentru Sfânta Liturghie la care am participat păzeşte harul dumnezeiesc pe care l-am primit în timpul acesteia.

„Ceea ce aduce harismele lui Dumnezeu către om - spune Avva Isaac - este inima curată care se mişcă mereu într-o mulţumire neîncetată."120

Şi iarăşi: „...Cel care a primit de la Dumnezeu darul şi rămâne nemulţumitor, se pregăteşte de lipsirea de dar. Asta se întâmplă fiindcă s-a făcut pe sine nevrednic de darul lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Mulţumirea este cea care îl roagă pe Dumnezeu pentru noi"121.

Cea mai bună cale pentru a păzi darurile lui Dumnezeu, învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur, este să ne aducem aminte de ele şi să-I mulţumim mereu Domnului pentru ele.

„Ţi s-au întâmplat lucruri bune? Binecuvântează-L pe Dumnezeu şi cele bune vor rămâne. Ţi s-au întâmplat lucruri rele? Binecuvântează-L pe Dumnezeu şi cele rele vor pieri. Căci şi Iov, atunci când era bogat îi mulţumea lui Dumnezeu, iar când s-a văzut sărac îl slăvea iarăşi pe Dumnezeu. Nici când era bogat nu răpea de la alţii, nici când era sărac nu hulea"122.

Mulţumirea după Sfânta Liturghie şi Sfânta împărtăşanie ne smereşte, ne dăruieşte zdrobire a inimii, ruşinare pentru starea păcătoasă şi pătimaşă în care ne aflăm. Ne îndeamnă la o luptă mai stăruitoare pentru mântuire.

Credinciosul recunoscător rosteşte: „O, Preaînalte împărate al cerului, Dumnezeu meu, cum ai intrat la mine? Ce te-a adus în inima mea? In mine, care sunt netrebnic, sărac, orb şi gol?". Iar Domnul îi răspunde: „Iubirea".

Atunci credinciosul continuă: „O, iubire nezidită! O, iubire preadulce! Ce vrei tu de la mine?". „Nu vreau nimic altceva decât iubire! Nu vreau să se aprindă alt foc pe jertfelnicul inimii tale decât focul iubirii Mele. Pentru ca acest foc să pârjolească orice altă iubire şi orice voie a ta şi să mi le pună înainte ca pe o tămâiere cu bună mireasmă. Aceasta am cerut şi cer mereu de la tine, fiindcă doresc să fiu mereu al tău si tu al Meu. Lucru ce nu se va întâmpla niciodată, dacă nu te supui pe tine, ci rămâi alipit de iubirea de sine, de părerea înaltă despre tine şi de orice poftă şi ambiţie a ta. Iţi cer să lepezi ura din tine pentru a-ţi da iubirea mea. Iţi cer ca inima ta să se unească cu a Mea, care Mi-a fost împunsă cu suliţa pe Cruce. Te cer pe tine în întregime pentru a fi şi Eu cu totul al tău. Tu vezi că Eu sunt mai presus de orice cinstire, dar devin de aceeaşi cinstire cu tine. Aşadar dobândeşte-Mă! O, suflete preaiubit, dăruieşte-mi-te!

Eu vreau, dulcele meu fiu, să nu voieşti nimic, să nu auzi nimic, să nu vezi nimic în afară de Mine şi de voia Mea. Vreau totul de la tine, să te ascult şi să te văd, în asemenea fel încât nimicnicia ta să se topească în abisul nemărginirii mele şi să se preschimbe în acesta. Şi astfel tu să vrei să fii în Mine în plinătate, bucurie şi fericire.

Iar eu să vin în tine şi să te aflu cu totul tămăduit şi mulţumit"123. Această rugăciune bine este să o spunem după Sfânta împărtăşanie, ca mulţumire adusă Domnului.

„Atunci când sufletul socoteşte - spune Sfântul Marcul Ascetul - binefacerile iubirii de oameni a lui Dumnezeu din ceasul naşterii lui, sau din câte primejdii l-a scăpat deseori sau în câte răutăţi şi păcate grele a căzut, de multe ori cu voia lui, şi cu toate acestea n-a fost dat, după cum ar fi fost drept, duhurilor viclene care l-au amăgit, n-a fost dat pieirii şi morţii, ci iubitorul de oameni Dumnezeu l-a păzit cu îndelungă- răbdarea lui, trecând cu vederea păcatele grave şi aşteptând întoarcerea sa; şi deşi a devenit de bună voie rob vrăjmaşilor şi duhurilor rele, prin patimile lui, Acela i-a purtat de grijă ocrotindu-l în diferite feluri. Iar în final, printr-un semn bun l-a condus pe drumul mântuirii...

Care om conştiincios, gândindu-se la acestea, nu se va afla mereu cu inima zdrobită? Văzând atât de multe binefaceri pe care le-a primit în dar, fără ca el să fi făcut mai înainte niciun bine, nu va avea mereu nădejde nezdruncinată? Va cugeta la acestea, la faptul că deşi n-a făcut niciun bine, ci dimpotrivă, a păcătuit mult înaintea lui Dumnezeu, şi s-a întors spre necurăţii şi alte răutăţi, Acela n-a făcut cu el lucruri după măsura păcatelor lui, nici nu i-a răsplătit după fărădelegile sale (Psalmii 102,10).

Din contră, atât de multe daruri şi bucurii (binefaceri dumnezeieşti) a iconomisit pentru el. Dacă omul se va dărui de aici înainte cu totul lui Dumnezeu (să lucreze fără împotrivire voia Lui, după cum robul nu se împotriveşte stăpânului său) şi va lucra cu curăţie şi va izbuti virtuţile, de câte harisme duhovniceşti bune se va învrednici, întărindu-l şi conducându-l spre toată fapta cea bună?

De aceea cel ce are mereu asemenea cugete şi nu uită binefacerile lui Dumnezeu vede că starea lui este rea (şi îi este ruşine de starea rea în care se află) şi apucă pe calea cea bună şi se îndreaptă neîntârziat spre toată virtutea cea bună şi spre toată lucrarea care duce la o viaţă virtuoasă, fiind mereu pregătit să împlinească voia lui Dumnezeu"124. Atunci, după Sfânta împărtăşanie, după Sfânta Liturghie, sufletul, aducându-şi aminte de toate acestea, se smereşte, devine cucernic şi îl iubeşte mai mult pe Dumnezeu (pe un Dumnezeu atât de iubitor de oameni).

„Mulţumirea celui care primeşte ceva - notează avva Isaac - îl face pe cel care a dat să-i dăruiască bunuri şi mai mari decât cele dinainte."125 Iar dacă asta se întâmplă cu oamenii, cu atât mai mult se întâmplă cu Dumnezeu, care este iubire. „Recunoştinţa omului pentru cele ce i s-au dat provoacă mărinimia lui Dumnezeu."126

„Aşa este Dumnezeul nostru", spune triumfător Sfântul Ioan Gură de Aur. Si continuă:

„Atunci când vede că suntem recunoscători pentru cele ce ni s-au întâmplat, dă şi mai multe daruri şi niciodată nu opreşte binefacerea, răsplătind recunoştinţa celor care fac ascultare"127.

Trebuie să mulţumim sincer pentru Sfânta Impărtăşanie. Mulţumirea sinceră, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „se face de către noi prin fapte"128.

Păzind poruncile lui Dumnezeu îi mulţumim cu adevărat lui Dumnezeu pentru Sfânta Liturghie la care am participat cu trăire. „Să mulţumim că suntem dintre cei mântuiţi - ne povăţuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur - şi pentru că deşi n-am putut să ne mântuim prin faptele noastre, ne-am mântuit în dar de la Dumnezeu. Iar mulţumirea să n-o facem doar prin cuvinte, ci şi prin fapte. Căci această mulţumire este plăcută lui Dumnezeu, când le facem pe cele prin care El este slăvit.

Să presupunem că l-am calomniat pe împărat şi în loc să fim judecaţi am fost cinstiţi cu ranguri, iar apoi iarăşi l-am calomniat, şi am fost prinşi astfel în forma cea mai de jos a nemulţumirii.

N-ar trebui pe drept cuvânt să fim pedepsiţi cu cea mai aspră pedeapsă, mult mai severă decât cea cuvenită înainte? Căci prima calomniere nu ne-a arătat atât de nemulţumitori precum aceasta, care s-a făcut după cinstiri şi ranguri. Să ne ferim deci să le repetăm pe cele rele şi să mulţumim nu doar prin cuvinte... Căci cât de neînţelept este ca, pe când cerurile povestesc slava lui Dumnezeu, tu, pentru care au fost zidite cerurile, să faci lucruri din pricina cărora Dumnezeu, Care te-a plăsmuit, este hulit!"129

Ieromonahul Sava Aghioritul
Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim; Editura Egumenita

Cumpara cartea "Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim"

120 Calist şi Ignatie Xanthopoulos, Filocalia, voi. IV,
pp. 216-217.
121 Petru Damaschinul, Filocalia, voi. III, pp. 94,10-29.
122 Sfântul Ioan Gură de Aur, Când au venit din exil, PGB 33, 412.
123 Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura „Lumina", Atena 1957, p. 203-204.
124 Sfântul Marcu Ascetul, Filocalia, voi. I, Editura „Astir", Atena 1957, pp. 128-129.
125 Avva Isaac, Ascetice, p. 126.
126 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilie la Sfintele Paşti, PGB 36, 88.
127 Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Facere, 41, PGB 3, pp. 678-680.
128 Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Facere, 26, PGP 3, 128-130.
129 Sfântul Ioan Gură de Aur, Ad In epistulam ad Ramanas, M 60, 579, 40.

• Pentru ce nu se face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite si in celelalte posturi?
  Publicat in : Viata liturgica
• Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
  Publicat in : Editoriale
• Liturghia Sfantului Vasile cel Mare
  Publicat in : Viata liturgica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: