Am întrebat-o pe maica Gavrila:
- Spuneţi-mi, v-a fost vreodată teamă de tâlhari?
Maica (zâmbind): Uuu! De tâlhari, deloc! In principiu îi iubesc. Şi imediat ce mă vizitează le voi spune: „Bine aţi venit!" Le voi oferi ceva, ca şi când ar fi prietenii mei şi o să Ie zic: „...Luaţi tot ce se află aici şi lăsaţi-mă pe mine în viaţă ca să mai strâng încă pe-atât, pentru a oferi şi altor tovarăşi de-ai voştri!!!" Adevărat, să ştii că atunci când îl întâmpini pe om ca pe un suflet, în clipa aceea acel om îşi va reveni fie şi pentru un moment, şi va respecta iubirea. Ţi-am spus întâmplarea cu Charlie House. Era director al unei şcoli agricole când l-am cunoscut. In vremea komitatzisilor, într-o noapte i-a bătut la uşă un om care semăna foarte mult cu un răufăcător. Când i-a deschis şi l-a văzut, a încremenit, pentru că era înarmat. A înţeles deci că venise cu intenţie rea, şi i-a zis: „Bun venit fratelui meu, intră înăuntru să te încălzeşti". Era iarnă. Il aşază la masă, îi dă să mănânce, începe să-i vorbească...
- Acela era îngheţat!
Maica: Şi îi spune cum a venit din America, cum a deschis şcoala, şi ce lucruri frumoase învaţă copiii... La urmă, acela îi ia mâinile amândouă şi îi zice: „ Acum ce-o să facem? M-au plătit şi m-au trimis să te omor! Şi eu acum nu pot sa te omor!" Dar aceia, dacă nu te vor omorî, rna vor ucide pe mine! Ce să fac?... Şi Charlie House i-a răspuns: „Te voi îmbrăca altfel, iţi voi tăia barba şi vei ieşi însoţit de oamenii mei pe partea cealaltă a muntelui, de unde vei merge oriunde vrei". Şi komitatzisul a fost de acord şi a plecat în felul acesta. Acum ia gândeşte-te dacă acela ar fi deschis şi văzându-l pe kamitatzis ar fi spus: „Acum mă va omorî, să iau repede arma să-l omor eu!"
-Adică, ... iubirea poate face orice?
Maica: Orice! Atât de mare e puterea ei! Iubirea şi rugăciunea pot zdruncina lumea întreagă. Face să dispară cutremurele! Să dispară naufragiile!
- Dar ceea ce e important, că îi iubiţi pe cunoscuţi şi pe necunoscuţi. Ca suflete...
Maica: Da, şi ştii de ce? Pentru că, aşa cum îţi spun mereu, Dumnezeu când ne-a creat, ne-a suflat Răsuflarea Lui. Răsuflarea aceasta a lui Dumnezeu este Dragostea. încetăm să iubim? Incetăm să trăim. Fără răsuflare nu putem.
Aşadar, când pe unul îl iubeşti şi pe altul nu-l iubeşti, înseamnă că nu iubeşti pe niciunul. Inţelegi ce se întâmplă? Pentru că Dumnezeu ne-a dat Iubirea, inima, ochii, toate Darurile Lui, pentru acest scop... Mai întâi, pentru a-L iubi cu toată puterea sufletului nostru, cum spune Prima Poruncă, şi în al doilea rând, pentru a nu despărţi niciodată şinele nostru de ceilalţi. Pe aproapele tău ca pe tine însuţi, zice. Cine sunt eu ca să spun: „Acesta? Dar acesta este om rău, nu trebuie să-l iubesc. Acela? Dar acela este mincinos. Ce treabă am eu cu el?" A! Nu, fratele meu! Iubirea nu este aşa. Iubirea îi iubeşte pe toţi, precum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, cu toate relele pe care Ie facem! Puţine motive are ca să nu ne iubească? Şi ne spune: dă ploaie şi peste drepţi şi peste păcătoşi, şi răsare soarele şi pentru cei buni şi pentru cei răi. Aşadar?
(Maica Gavrila, p. 162)
Fragment din cartea "Limonariul mirenilor - Crucea iubirii. Intamplari de folos", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Limonariul mirenilor - Crucea iubirii. Intamplari de folos"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.